Eclipsa de Soare din 2026 și Perseidele: Un apus „mâncat” de Lună și ploaie de stele

Anul 2026 va oferi un spectacol astronomic de excepție, combinând o eclipsă parțială de Soare cu maximul curentului de meteori Perseide. Aceste două fenomene rare, ce vor culmina în jurul datei de 12 august, promit să transforme bolta cerească într-un peisaj memorabil, oferind o ocazie unică pentru observatorii din România și Europa, conform explicațiilor oferite de astronomul Adrian Șonka.

Un apus unic: Eclipsa parțială de Soare din 2026

Eclipsa de Soare din 12 august 2026 se anunță a fi unul dintre cele mai așteptate evenimente astronomice din Europa. Fenomenul va fi total de-a lungul unei fâșii ce va traversa estul Groenlandei, vestul Islandei, nordul Spaniei și nord-estul Portugaliei, unde întunericul va dura chiar și peste două minute. În România, eclipsa va putea fi observată doar parțial, oferind totuși o priveliște specială, în special în vestul și centrul țării.

Astronomul Adrian Șonka, de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București, subliniază că, deși eclipsa nu va fi totală în țara noastră, precum cea din 1999, o imagine cu Soarele apunând „mâncat” de Lună ar putea fi un eveniment de neuitat. Fenomenul va fi vizibil de pe aproximativ 70% din teritoriul României, cu cele mai bune condiții în regiunile de vest și nord-vest, unde Luna va acoperi o porțiune mai extinsă a discului solar.

Pentru că nu s-a mai văzut Soarele apunând în timpul unei eclipse de Soare. Când vezi un apus, vezi Soarele rotund și deformat de refracția atmosferică, dar acum va avea în plus Luna peste el. Va fi un Soare „mâncat“ de Lună la apus și este spectaculos. Nu este un spectacol ca la un concert, cu flăcări și artificii. Este ceva liniștitor, la care te uiți frumos. Dar un apus de Soare „mâncat“ puțin de Lună este o imagine pe care nu o vezi în fiecare zi, nici măcar în fiecare an și poate nici măcar o dată în viață. Neapărat însă trebuie să poți vedea apusul Soarelui.
– Adrian Șonka

Regula generală este că, cu cât ești mai aproape de Islanda, cu atât acoperirea Soarelui de către Lună va fi mai mare. Din România, zonele cele mai favorabile pentru observare sunt cele vestice și nord-vestice. De exemplu, la Oradea, acoperirea solară va fi de circa 33%, la Satu Mare de 32%, iar la Arad de 31%. În schimb, în centrul țării, acoperirea va fi între 10-15%, cu valori de aproximativ 3% la Brașov și 2% la Pitești. Zonele dinspre București către Marea Neagră, incluzând Constanța și o parte din estul țării, nu vor beneficia de vizibilitate.

Observare sigură și fotografiere

Pentru a putea admira apusul „mâncat” de Lună, cel mai important sfat al astronomului este să vă asigurați că, din locul ales, aveți vizibilitate totală spre orizont, unde Soarele va apune. Este esențial să puteți urmări întregul fenomen până la final.

Siguranța oculară este primordială. Adrian Șonka avertizează ferm să nu priviți Soarele fără ochelari speciali de eclipsă sau filtre de sudură foarte dense, deoarece radiațiile ultraviolete pot afecta retina. Doar în momentul în care Soarele se află foarte jos pe orizont și devine roșu închis, lumina sa este suficient de slabă pentru a fi privită pentru scurt timp fără protecție. Totuși, eclipsa începe cu o jumătate de oră sau chiar o oră înainte de apus, iar Luna acoperă treptat Soarele. Până la momentul apusului, filtrele sunt indispensabile.

Nu vă uitați la Soare fără ochelari de eclipsă sau fără filtre de sudură foarte, foarte dense. Mai bine nu vezi eclipsa decât să îți afectezi vederea. Atunci când Soarele atinge linia orizontului, se vede foarte slab și devine roșu închis, poate fi privit pentru scurt timp fără filtre. Dar eclipsa începe mai devreme, cu aproximativ o jumătate de oră sau chiar o oră înainte de apus, iar Luna trece treptat peste Soare. Până în momentul în care Soarele este foarte jos și poate fi privit fără să te doară ochii, nu trebuie să te uiți fără filtre. Radiațiile ultraviolete pot afecta retina. Lumina Soarelui ajută organismul să producă vitamina D prin expunerea pielii, nu privind Soarele. Pentru fotografiere trebuie folosit tot un filtru. Filtrul prin care te uiți se pune în fața obiectivului aparatului foto sau al telefonului și fotografiezi Soarele prin el.
– Adrian Șonka

Același principiu se aplică și fotografierii. Un filtru special trebuie montat în fața obiectivului camerei sau a telefonului pentru a proteja senzorul de lumina puternică. Fără filtru, există riscul de a deteriora aparatul. Deși apusul propriu-zis durează doar câteva minute, eclipsa începe cu mult înainte, necesitând precauție pe toată durata sa.

Ploaia de meteori Perseide: Fire de praf stelar

Pe lângă eclipsă, cerul nopții din august va fi luminat de maximul curentului de meteori Perseide. Aceste „stele căzătoare” sunt, de fapt, fire de praf cosmic lăsate pe orbită de o cometă care a trecut ultima dată în apropierea Pământului în 1992 sau 1993 și care nu se va întoarce decât peste mai bine de un secol.

Adrian Șonka explică mecanismul spectaculos: particulele de praf intră în atmosfera terestră cu viteze incredibile, variind între 11 și 70 de kilometri pe secundă, Perseidele având o viteză de aproximativ 30-40 km/s. La aceste viteze, chiar și un fir de praf minuscul transmite o energie enormă aerului, care o eliberează sub formă de lumină, prin ionizare. De asemenea, materialul din firul de praf se încălzește și emite lumină proprie, creând dârele luminoase vizibile pe cer.

Maximul Perseidelor este așteptat între 11 și 13 august, când Pământul traversează cea mai densă zonă a norului de meteoroizi. Deși curentul este activ de la sfârșitul lunii iulie până la finalul lunii august, cele mai numeroase stele căzătoare vor fi vizibile în perioada de vârf. Cel mai bun moment pentru observare este după miezul nopții, în special după ora 1:00, până la răsăritul Soarelui. Acest lucru se datorează faptului că radiantul, punctul din care par să vină meteorii (situat în constelația Perseu), urcă pe cer în aceste ore, permițând vizibilitatea unui număr mai mare de meteori.

În ciuda estimărilor teoretice de până la 100 de meteori pe oră, un observator real poate vedea, în condiții optime, aproximativ 50 de stele căzătoare pe oră, cu apariții inconstante. De altfel, nu este recomandată utilizarea telescoapelor sau binoclurilor, deoarece meteorii sunt fenomene extrem de rapide, care durează doar o fracțiune de secundă, făcând imposibilă direcționarea instrumentelor.

Pentru o experiență optimă, astronomul sfătuiește să căutați un loc în afara orașelor, unde poluarea luminoasă este minimă și Calea Lactee este vizibilă cu ochiul liber. Acest lucru înseamnă o distanță de cel puțin zece kilometri față de un oraș mic și chiar de 30 de kilometri față de un oraș mare, asigurându-vă că luminile urbane rămân sub orizont. Fără a fi distrați de telefon și urmărind cerul timp de două-trei ore, puteți admira zeci de meteori, spre deosebire de cele doar două-trei stele căzătoare pe care le-ați putea vedea dintr-un balcon de oraș.

Condiții ideale și alternative de iarnă

Condițiile de observare a Perseidelor în 2026 vor fi excepțional de favorabile, având în vedere că pe 12 august va fi Lună nouă. Aceasta înseamnă că lumina lunară nu va interfera cu vizibilitatea meteorilor mai slabi, oferind un cer întunecat, ideal pentru spectacolul stelar.

Adrian Șonka menționează că interesul publicului pentru Perseide este adesea amplificat de faptul că acestea coincid cu sezonul concediilor. Totuși, el subliniază că cele mai spectaculoase ploi de stele căzătoare ale anului au loc, de fapt, în lunile decembrie și ianuarie, dar sunt mai puțin observate din cauza vremii reci și a reticenței oamenilor de a ieși afară în acea perioadă.

Explorează subiectele:

Eclipsă de SoarePerseideAdrian Șonka

Distribuie Distribuie Comentarii