România strigă la noi, asemenea unei mame care s-a săturat de boacănele unui fiu și se străduiește să-l readucă pe calea cea bună. Acum este totul în joc, iar soluția este simplă: să punem osul la muncă. Nu cu sapa, ci cu vorba, cu inima. Ne afectează pe toți, dar dacă vom convinge zilnic, fiecare, câte-un om, că avem o șansă, ca români, să fim în primul rând, este un efort care ne va salva. Divinitatea ne dă o mână de ajutor în fiecare an, să nu uităm. Trebuie uneori să murim pentru a renaște, trebuie să ne sacrificăm inclusiv inima, deoarece doar așa putem evita cutremurul. Dacă nu ar veni mereu Învierea, am ști că undeva am greșit. Însă ea vine, pentru a ne spune, până pricepem, că un pas în spate e doar o manieră de a ne lua avânt. Nu e așa? M-au sfătuit mulți să renunț să mai fiu patetic, să-mi păstrez sângele rece și voi avea mai multă limpezime. Avem de ales: calculăm totul și ne bazăm exclusiv pe creierul nostru sau facem cum ne dictează sângele. Dacă lupta s-ar da între oștiri cu aceeași viziune motrice, ar fi extrem de interesant. Inima celor care vor să schimbe România într-o țară civilizată versus inima celor care vor să o țină în întuneric. Numai că ne confruntăm cu ceva odios, care are în perimetrul simțirii doar o singură componentă: teama de închisoare. Iar pentru salvare, apelează nu la inima unor consultanți abili, ci la rațiunea lor, validată în manipularea cu succes a mulțimilor, scrie Rareș Bogdan pe  Reporter Global.ro .

Pe cine convinge discursul populist?

Întrebarea corectă ar fi fost mai probabil „pe cine mai convinge discursul populist”. Apendicele are relevanță, deoarece se petrece un fenomen interesant din punct de vedere sociologic. Are loc o deșteptare nu intelectuală, ci emoțională. Marea întrebare e însă alta: se va forma o masă critică în materie de conștiință? Mai este timp? Vin și ne ajută tot calculele, cercetările. 1.000 de noi români dintre cei atinși de inerție, fără speranță, care nu mai reacționau, își pun zilnic problema „dar dacă?”. Este un pas înainte de o valoare inestimabilă, este semnul că batalionul nehotărâților se poate mișca. Necazul este că așa cum observă casele de sondare ale dreptei fenomenul, așa îl remarcă și celelalte. Dacă pentru liberali este un semnal valoros din perspectiva potențialului, pentru populiști (PSD, ALDE) este un indicator care arată că trebuie să apese pedala propagandei. Așa se explică trei categorii de mesaje întărite în ultimele două săptămâni de vectorii de imagine ai celor de la putere.

Primul merge în zona promisiunilor fără acoperire, care angajează sume colosale, luate din împrumuturi externe la dobânzi criminale. Al doilea demonizează străinii, făcuți responsabili pentru pulverizarea economiei. Al treilea folosește stafia Securității și întreține campania mincinoasă a celor care pretind că i s-au opus mereu. Le luăm pe rând. În zona promisiunilor fără acoperire e un adevărat desant. PSD (cu apendicele ALDE) se bazează pe votul pensionarilor, tratându-i exclusiv ca pe o masă de manevră, dar riscă enorm. Pensionarii nu stau cu legea în mână, nu calculează cât au pierdut din schimbarea manierei de calcul, dar au început să observe că bunăstarea pe care o reclamă socialiștii nu e chiar așa. Dimpotrivă! Scumpirea alimentelor, ratele crescute, majorarea tarifelor la utilități i-a scos din zona de lipsă de confort cu care se obișnuiseră și i-a adus în cea de agitație. Pe urmă, altă decizie heirupistă, creșterea salariilor la medici, n-a avut efectul scontat. Medicii nu au renunțat să mai plece din țară, deoarece nu banii erau principala lor grijă, ci mediul de lucru, condițiile, stimularea lipsei de competiție. Pe scurt, măsura nu i-a cumpărat, ci i-a enervat. În plus, anumite categorii profesionale din sistem s-au trezit cu veniturile diminuate. Din nou, lipsă de strategie, adică bumerang.
Demonizarea străinilor. Cu dus-întors. Și asta, deoarece trebuiau să se aștepte că nici dreapta nu va sta degeaba și le va pune o problemă în față: despre care străini vorbiți voi? Despre cei cărora Guvernele Năstase și Tăriceanu le-au vândut pe aproape nimic adevărate bijuterii ale economiei, diferența până la prețul corect dispărând în triunghiul Bermudelor din zona Snagov? Sau despre cei pe care-i curtează acum în draci, dorind să reia obiceiul pământului? 3
Stafia Securității – aici este un joc inteligent al ALDE, care este gata să-i tragă șefului PSD preșul de sub picioare. S-au folosit de comisia condusă de soțul Olguței Vasilescu, instigată în șoaptă să monteze minciuna cu 6 milioane de români ascultați, merg pe burtă cu diseminarea ideii că PSD este incapabil să schimbe „regulile statului paralel”, iar receptorii, de regulă frustrați, sunt ținuți la cald pentru voturile necesare lui Tăriceanu. PSD știe jocul, se face că doarme, dar așa, în trecere, îl perpelește pe Tăriceanu cu ridicarea imunității. Toată această desfășurare are un obiectiv simplu: menținerea unei categorii de public educat în zona de telenovelă inteligentă, pentru a i se stimula angoasele și nevoia de „dreptate”.
Alternativa

Aici nu e nicio telenovelă, ci doar o ofertă: ne suflecăm mânecile. Situația a făcut ca liberalii să se poată lăuda, efectiv, pe merit, cu modul în care arată comunitățile administrate, mai trebuie doar ca modelul să fie perpetuat. Urmează simplificarea procedurilor de atragere a banilor europeni, dar mai ales urmează ceva: dorința. Avem pe de-o parte stânga, care a sabotat atragerea de bani europeni pentru că regulile în privința furtului îi limitează obiceiul, și dreapta, care își dorește să pună țara în rândul celor civilizate. Fără școli cu toaletă în fundul curții, fără comunități care nu au ambulanțe… și lista nenorocirilor este cumplită. Dar vrem acasă milioanele de români care au fugit din calea hoților. Dacă nu cele de acum, cele care vor pleca dacă bolșevicii vor continua să guverneze prin corupție, trădare și prostie.

Distribuie Distribuie Comentarii