Foarte interesant!
În ultima vreme, tot mai mult deranjează pe români declarațiile oficialilor ucraineni, care spun că vor să atace și să elibereze militar Transnistria de ruși și să desființeze independența acestui stat marionetă al Moscovei, recunoscut doar de regimuri fantomatice din Asia. Regimul de la Kiev dorește să ocupe manu militari Transnistria, teritoriu care face parte oficial din Republica Moldova și este recunoscut de ONU și întreaga lume, ca regiune a tânărului stat basarabean.
În acest context, doar armata Republicii Moldova trebuie, cu sprijinul României și al UE, să contribuie la eliberarea Transnistriei de sub ocupația rusă și desființarea acestui stat fantomă. Armata Ucrainei să-și elibereze propriile teritorii din Donbas nu să devină ”expansionistă” pe teritoriul statului independent Republica Moldova, aflat în parteneriat strategic și frățesc cu România. Regimul de la Kiev nu trebuie să se folosească de pretexte pentru a ”elibera” militar alte state independente și să ia ce ”este a lor” cum a declarat Zelenski anul acesta în primăvară.
România are o responsabilitate istorică față de teritoriul românesc al Transnistriei, care face parte din statul Republica Moldova, construit pe teritoriul provinciei istorice Basarabia, parte a țării lui Ștefan cel Mare. În ciuda unor istorici sovietici sau istoriografi ideologici de la Bruxelles, Transnistria este un vechi pământ românesc locuit de români. În antichitate aici trăiau dacii, iar în Cronica rusească a lui Nestor se vorbește de locuitorii volohi (valahi) din stânga Nistrului.
E cert că, la anul 1150, acest teritoriu era locuit de ”bolohoveni”, așa cum erau numiți de către slavi, populațiile romanizate din marea Moldovă de la Carpați la Bug. Inclusiv, istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov”, adică în traducere liberă ”Românul”, era un puternic centru comercial al volohilor din Transnistria, care trăiau în pace cu slavii din zonă.
Ștefan cel Mare controla zona locuită de românii de dincolo de Cetatea Albă, iar în 1587, domnitorul Petru Șchiopul a trimis în pașalâcul otoman Edisanului (în care se includea și partea central-sudică a Transnistriei), peste 15.000 de salahori și 3.000 de care pentru ridicarea cetății Oceacului, situată la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcație se varsă Bugul). Mulți dintre acești lucrători au rămas în Edisan (viitoarea Transnistria).
Inclusiv voievodul unificării celor trei Țări Române, Mihai Viteazul cerea, în tratativele purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Brașov, să i se recunoască stăpânirea asupra „Oceacului de peste Nistru”. Deci prima unire a Țărilor Române înfăptuită și declarată pe 27 mai 1600 de către Mihai Viteazul cuprindea și Transnistria, ca parte a Moldovei istorice. Transnistria a făcut parte din România înfăptuită de Mihai Viteazul.
În secolul al XVII-lea, la 1681, o parte din Transnistria a intrat în stăpânirea domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici au fost atunci organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei, dovedită de condicile de socoteli și biruri ale acestora, a durat până în 1713. Centrele mai importante erau Movilăul – ridicat de voievodul Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor –, Luntrași (azi, Dubăsari) – ridicat în apropierea podului de luntre mari (dubase) și construit de moldoveni –, Silimbria, Iampol, Jaruga, Rașcău, Vasilcău.
Transnistria este în cele din urmă ocupată de ruși forțat la 1792, în urma războiului ruso-austro-turc din 1787–1792. Într-un recensământ din 1793, între Nistru și Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv românești. În 1796 la Dubăsari (dubă/pod de lemne) s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale și traduceri de I. Cantacuzino).
Transnistria era un focar de cultură românească. În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăiești majoritatea locuitorilor sunt români. Între 1909 și 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria la Balta o „mișcare” pentru reintroducerea limbii române în biserică. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea și li se împărțeau gazete în limba lor. Apărat de țărani (60 vor cădea uciși), Inochentie este ridicat de cazaci și închis.
Autoritățile vor permite însă folosirea limbii române în biserici. Paradoxal, inclusiv Lenin, prin întemeierea Moldovei Transnistriene recunoștea oarecum indirect că teritoriul din stânga Nistrului este românesc.
Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înființat o republică autonomă, RSSA Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru și Bug, republică în cadrul căreia românii (sau moldovenii, conform terminologiei oficiale sovietice) constituiau circa 40% din populație, ca și azi de altfel.
Acest lucru a fost făcut în speranța determinării românilor basarabeni să se rupă de Țara Mamă, România. În perioada 1941 – 1944 dincolo de Nistru a funcționat Guvernământul românesc al Transnistriei, care a fost desființat de trupele sovietice în primăvara lui 1944. În vremea URSS, Transnistria, ca vechi teritoriu românesc, a fost alipit la RSS Moldovenească.
În anul 1992, miliția Republicii Moldova a dus un război dur de apărare a Transnistriei împotriva rușilor, care cu sprijinul Ucrainei și a voluntarilor ucraineni, au ucis peste 1000 de moldoveni. Partizanii moldoveni, numiți ”burunducii” au purtat greul luptelor pentru ca Transnistria să rămână un teritoriu românesc în cadrul Republicii Moldova.
Din păcate, Chișinăul, la presiunea Moscovei și în apaluzele voluntarilor ucraineni, aliați cu armata rusă, și-a retras miliția de la Tiraspol. O parte din burunducii români, antrenați, încă din primăvara lui 1989, de cadre ale DSS-ului din România, și care militau pentru anularea pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, au fost masacrați de armata ruso-ucraineană unită și separatistă. Transnistria, acest teritoriu românesc face parte din Republica Moldova, iar anihilarea regimului separatist și neconstituțional de la Tiraspol o poate face legal doar armata Republicii Moldova, cu sprijinul Armatei Române, care are datoria morală, ca membră NATO și UE, de a apăra democrația, drepturile, libertățile și identitatea românilor din Transnistria, conform normelor europene.
Ionuț Țene/ napocanews.ro
