Greșelile de zi cu zi care distrug mașina și umflă nota de la service

Indiferent că sunt amatori sau profesioniști, conducătorii auto își formează în timp propriile ticuri la volan, dublate uneori de reflexe greșite rămase încă din școala de șoferi, din cauza unor explicații incomplete sau prost înțelese. Mecanicii cu experiență și experții auto din întreaga lume au inventariat cele mai nocive obiceiuri și mituri care scurtează viața automobilelor, multe dintre ele fiind adânc înrădăcinate și în rândul șoferilor din România.

Piciorul pe ambreiaj și mâna pe schimbător, drum sigur către reparații costisitoare

Printre cele mai răspândite greșeli din traficul zilnic se numără păstrarea piciorului pe pedala de ambreiaj. Fie că „țin mașina din ambreiaj” în rampă ori în coloanele aglomerate, fie că uită pur și simplu să ridice piciorul la semafor, șoferii supun ansamblul la o solicitare inutilă. Chiar și o apăsare discretă menține rulmentul de presiune lipit permanent de diafragma ambreiajului, o piesă care nu a fost gândită să lucreze continuu sub sarcină. Consecința directă este supraîncălzirea și cedarea prematură a rulmentului, în paralel cu tocirea rapidă a discului de ambreiaj.

O astfel de defecțiune se traduce rapid printr-o gaură serioasă în buget, deoarece schimbarea discului sau a rulmentului de presiune impune demontarea cutiei de viteze, o lucrare laborioasă și scumpă. Soluția recomandată de specialiști este simplă: imediat după selectarea treptei, pedala trebuie eliberată complet, iar piciorul sprijinit pe suportul dedicat din stânga pedalierului.

La fel de păgubos este și reflexul de a sprijini palma pe schimbătorul de viteze în timpul mersului. Deși pare un gest confortabil și inofensiv, greutatea brațului apasă constant pe mecanismul cutiei. Maneta acționează o piesă internă numită furcă de selecție, care ar trebui să atingă elementele aflate în mișcare — precum manșonul de sincronizare — exclusiv în secunda schimbării treptei. Atunci când mâna rămâne pe levier, furca este forțată să stea în contact cu piese ce se învârt cu mii de rotații pe minut, generând frecare continuă și uzură accelerată. În același timp, timoneria, bucșele și cablurile de legătură cedează treptat, schimbătorul capătă un joc exagerat, devine „moale”, iar cuplarea treptelor devine tot mai imprecisă.

Capcana mersului „pe roșu”

Din neglijență ori din dorința de a amâna alimentarea până la următorul salariu, mulți conducători auto circulă constant cu rezervorul aproape gol, bizuindu-se pe ideea că martorul aprins în bord mai garantează în jur de 40 de kilometri de autonomie. Această aparentă economie poate genera însă costuri mult mai mari decât un plin, iar iarna, pe fondul creșterii consumului de carburant, riscurile se amplifică.

Specialiștii de la Car Some atrag atenția că nivelul scăzut de carburant afectează atât pompa de alimentare, cât și injectoarele:

„Rolul pompei de combustibil este, după cum sugerează și numele, de a transporta carburantul către motor. Totuși, benzina sau motorina din rezervor îndeplinește și rolul de lubrifiant și agent de răcire pentru pompă, pe măsură ce circulă în jurul acesteia. Atunci când conduci în mod repetat până când nivelul combustibilului ajunge foarte scăzut, pompa nu mai beneficiază de lubrifierea și răcirea necesare. Acest lucru duce la creșterea uzurii și la supraîncălzirea pompei, provocând defectarea ei prematură și costuri considerabile de înlocuire. Combustibilul conține numeroase substanțe chimice și aditivi, ceea ce înseamnă că în rezervor pot ajunge diferite impurități sau reziduuri. În timp, acestea se acumulează pe fundul rezervorului și pot forma un strat de nămol. Dacă circuli constant cu rezervorul aproape gol, există riscul ca pompa să aspire combustibil din partea inferioară a acestuia, împreună cu depunerile. Deși filtrul de combustibil reține cea mai mare parte a impurităților, o parte poate ajunge în motor și poate înfunda injectoarele. Consecințele sunt un consum mai mare și o funcționare neregulată a motorului. În cele din urmă, pot apărea chiar defecțiuni grave, care necesită reparații costisitoare” — Car Some

Mitul încălzirii motorului iarna: de ce obiceiul vechi de zeci de ani dăunează mașinilor moderne

Odată cu apropierea sezonului rece, revine în prim-plan și unul dintre cele mai persistente ritualuri auto: lăsarea motorului pornit pe loc pentru a se încălzi. Generații întregi își amintesc cum părinții, bunicii sau vecinii ieșeau înainte de plecarea la muncă — iar în nopțile geroase chiar își puneau ceasul să sune — pentru a da o cheie mașinii, convinși că altfel nu va mai porni dimineața.

Această practică avea o explicație tehnică solidă până spre sfârșitul anilor '90, în special în deceniile '70–'80, când automobilele foloseau carburatorul. Acest sistem doza aerul și benzina într-un raport aproape fix. La temperaturi scăzute, benzina se vaporiza greu și condensa pe pereții reci ai motorului, lăsând un amestec prea „sărac”; dacă șoferul pleca imediat, motorul tremura, se îneca sau se oprea în trafic. Staționarea câteva minute cu motorul pornit permitea încălzirea galeriei de admisie și o vaporizare corectă. În plus, bateriile erau vulnerabile la ger, iar uleiurile monograde ale vremii deveneau la frig groase ca mierea, necesitând timp pentru ca pompa să le poată împinge în circuit și să prevină uzura prin lipsa lubrifierii.

Deși tehnologia s-a schimbat radical, obiceiul a supraviețuit și după anul 2000, transmis din generație în generație sau preluat de la mecanicii de modă veche. În prezent, mașinile fabricate în ultimele două-trei decenii sunt echipate cu injecție electronică: calculatorul de bord reglează instantaneu amestecul de aer și carburant și injectează automat mai mult combustibil la rece, astfel încât motorul nu se mai oprește. Totodată, lubrifianții moderni își păstrează fluiditatea chiar și sub -30°C și ajung în toate zonele motorului în doar câteva secunde de la pornire.

Astăzi, statul îndelungat la ralanti nu mai este justificat nici măcar în cazul motoarelor diesel, ba dimpotrivă, poate provoca probleme bateriei, avertizează reprezentanții cunoscutei organizații britanice de asistență rutieră RAC:

„Deși majoritatea mașinilor par să funcționeze fără probleme la ralanti perioade îndelungate, acest obicei poate afecta starea bateriei. Atunci când stai în mașină cu motorul pornit, acesta trebuie să depună un efort mai mare pentru a-și menține temperatura optimă de funcționare. La ralanti, motorul funcționează la o turație mai mică decât în timpul deplasării, iar alternatorul s-ar putea să nu furnizeze suficientă energie pentru a menține bateria încărcată. În timp, acest lucru poate duce la scăderea nivelului de încărcare a bateriei” — RAC

Mai mult, funcționarea pe loc grăbește uzura mecanică și irosește combustibil, după cum explică specialiștii de la Diesel Electric:

„Contrar opiniei larg răspândite, lăsarea motorului să funcționeze la ralanti pentru încălzirea mașinii poate face mai mult rău decât bine. La ralanti, motorul are o temperatură mai scăzută decât în timpul deplasării, când este supus unei sarcini. Acest lucru poate duce la creșterea uzurii componentelor, deoarece acestea nu ajung suficient de repede la temperatura optimă de funcționare. În plus, funcționarea la ralanti consumă combustibil fără ca mașina să se deplaseze” — Diesel Electric

Conform aceleiași surse, chiar și pe ger puternic, un propulsor diesel nu are nevoie de mai mult de un minut de funcționare pe loc, interval suficient pentru distribuirea uleiului. Ulterior, șoferul ar trebui să plece lin, menținând turația între 1.500 și 2.000 de rotații pe minut, fără a subturara și fără a forța motorul.

„În loc să lași motorul pornit pe loc, cea mai bună metodă de a încălzi mașina este să pornești la drum și să conduci cu grijă în primele minute. Evită accelerările puternice și vitezele mari până când motorul ajunge la temperatura normală de funcționare. Astfel, motorul se încălzește mai eficient, iar uzura componentelor este redusă” — Diesel Electric

Explorează subiectele:

întreținere auto obiceiuri șoferi reparații mașină

Distribuie Distribuie Comentarii