Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, „Vovidenia”, o sărbătoare a luminii. Ce semnificație are și ce tradiții se păstrează

Prăznuită în fiecare an pe 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, cunoscută în popor și sub numele de Vovidenia sau Ovidenia, este sărbătoarea cu un loc aparte atât în calendarul ortodox, cât și în cel catolic.

icoana_maica_domnului_copil_adusa_la_templu_de_parintii_sai_foto_episcopiabucuresti.ro

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cunoscută și ca Vovidenia Foto: Episcopiabucurești.ro

Intrarea în biserică a Maicii Domnului este o sărbătoare a luminii, a curățeniei sufletești, a speranței și a apropierii de Dumnezeu. În același timp, în lumea satului românesc, Vovidenia era privită ca o zi cu puteri aparte, un moment de trecere spre iarnă, în care oamenii urmăreau semnele vremii, aprindeau lumânări, rosteau rugăciuni și respectau anumite obiceiuri despre care se spunea că aduc sănătate, belșug și ocrotire.

Sărbătoarea are dată fixă. Se sărbătorește în fiecare an la data de 21 noiembrie, în Postul Crăciunului, fiind una dintre cele mai importante sărbători dedicate Fecioarei Maria, un prilej de rugăciune, de participare la Sfânta Liturghie și de apropiere de Maica Domnului.

În calendarul bisericesc sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de Vovidenia, termen provenit din limba slavonă, asociat cu ideea de intrare sau aducere în biserică. În unele zone ale țării, oamenii îi spun Ovidenia, denumire transmisă din generație în generație.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este considerată în tradiția populară un moment în care lumina începe să capete o semnificație specială, iar credințele despre sănătate, protecție și viitorul anului se împletesc cu vechile obiceiuri de iarnă.

Povestea religioasă a sărbătorii

Povestea acestei sărbători începe înainte de Nașterea Mântuitorului și este strâns legată de viața părinților Maicii Domnului, Sfinții Ioachim și Ana.

Potrivit Tradiției Bisericii, Ioachim și Ana erau oameni credincioși, dar înaintați în vârstă și lipsiți de copii. În acele vremuri, lipsa urmașilor era privită ca o mare suferință, iar cei doi soți s-au rugat îndelung lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. În rugăciunile lor, au făcut și o făgăduință: dacă vor avea un prunc, îl vor închina lui Dumnezeu. Rugăciunea le-a fost ascultată, iar Ana a născut o fetiță, căreia i-au pus numele Maria.

„Această sărbătoare ne pune înainte ziua în care, după tradiție, Sfinții Ioachim și Ana au dus pe fiica lor Maria, în vârsta de trei ani, la Templu. Preacurata va rămâne până la vârsta de 15 ani, ca una care, încă înainte de zămislire, fusese hărăzită Domnului, de către pă­rinții ei. Deși nu instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de secolul al VI-lea. Există, astfel, o mențiune a ei din secolul al IV-lea, făcută de Sfântul Grigorie de Nyssa.

Mai există și o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment. Sfântul Andrei Criteanul (secolul al VII-lea) vorbește și el despre această sărbătoare ce se ținea la Ierusalim. În secolul al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfințirii unei biserici cu acest hram în 543. Biserica a fost construita de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului.

În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima data la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit în secolele XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea și Sixt al V-lea”, se menționează pe site-ul Episcopiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București

Maica Domnului, templu viu al lui Dumnezeu

Una dintre cele mai frumoase interpretări ale praznicului este legătura dintre Templul din Ierusalim și persoana Fecioarei Maria. Maria este numită în imnografia ortodoxă „Biserică însuflețită” și „templu al Dumnezeirii”, deoarece din ea avea să Se nască Iisus Hristos. Astfel, intrarea Fecioarei în Templu este înțeleasă ca un moment simbolic, care pregătește venirea Mântuitorului în lume.

Copilăria Maicii Domnului este asociată cu nevinovăția, ascultarea, smerenia și curăția sufletească.

Prin această sărbătoare, credincioșii sunt îndemnați să privească din nou spre propriul suflet, să lase deoparte răutățile, invidia, supărările și gândurile care îi îndepărtează de Dumnezeu.

De ce i se spune Vovidenia sau Ovidenia

Denumirile populare ale sărbătorii au o istorie interesantă. Vovidenia, Ovidenia sau Ovedenia sunt forme păstrate în limba română dintr-un termen de origine slavonă, care înseamnă „intrare” sau „aducere”. Numele face trimitere directă la momentul în care Fecioara Maria a fost dusă de părinții săi la Templul din Ierusalim. În diferite regiuni ale țării, denumirile au circulat în forme ușor diferite, dar toate desemnează aceeași sărbătoare.

În lumea satului, Vovidenia era o zi trecută cu cruce roșie în calendar, dar mai ales ziua în care oamenii simțeau că iarna se apropie, că gospodăria trebuie pregătită pentru vremea rece și că sufletul are nevoie de mai multă liniște.

Este sărbătoarea cunoscută și ca Sărbătoarea Luminii. În lumea satului, lumina lumânărilor aprinse în această zi era înconjurată și de credințe transmise din bătrâni.

Se spunea că în noaptea de Vovidenie se deschid cerurile și că rugăciunile oamenilor sunt ascultate într-un mod deosebit. Era considerată o noapte potrivită pentru rugăciune, pentru pomenirea celor adormiți și pentru cererea ajutorului divin.

În unele zone, oamenii aprindeau lumânări în casă sau la biserică, cu gândul la sănătatea familiei și la sufletele celor plecați dintre cei vii.

Ce tradiții și obiceiuri se respectă de Vovidenie

Obiceiurile de Vovidenie diferă de la o regiune la alta. Unele sunt legate direct de sărbătoarea creștină, altele provin din vechile credințe ale satului românesc.

Aprinderea de lumânări pentru cei vii și pentru cei adormiți este unul dintre obiceiurile asociate cu Vovidenia. Oamenii mergeau la biserică și aprindeau lumânări pentru sănătatea părinților, a copiilor și a întregii familii. De asemenea, se rugau pentru cei morți și le pomeneau numele.

În unele comunități, lumânările erau aprinse și acasă, în semn de ocrotire și speranță. Se credea că lumina din această zi are o putere simbolică aparte și că poate ține departe necazurile și întunericul din sufletul omului.

Este de asemenea ziua în care se dau de pomană alimente și se ajută oamenii nevoiași. În unele sate, gospodinele pregăteau pachete cu mâncare și le împărțeau celor nevoiași, vecinilor sau oamenilor în vârstă.

Fiind o sărbătoare din Postul Crăciunului, bucatele erau adaptate perioadei de post, cu respectarea dezlegării rânduite de Biserică.

O credință legată de Vovidenie este aceea că în această noapte se deschid cerurile. Potrivit tradiției, în noaptea de 20 spre 21 noiembrie, cerurile s-ar deschide pentru o clipă, iar cei care au suflet curat ar putea primi un semn sau o binecuvântare.

Bătrânii spuneau că este bine ca oamenii să se roage, să fie împăcați cu cei din jur și să nu adoarmă cu ură sau supărare în suflet.

Tot de Vovidenie se fac observații despre vremea care urmează. La sat, bunicii noștri urmăreau cu atenție cum este vremea pe 21 noiembrie, pentru că aveau convingerea că aceasta poate oferi indicii despre iarna care urmează.Dacă ningea în această zi, se spunea că iarna va fi bogată în zăpadă. Dacă era senin și soarele strălucea, unii credeau că vremea rece va întârzia.

În unele zone, oamenii acordau o importanță specială luminii în ziua de Vovidenie.

Se spunea că este bine ca locuința să fie luminată, iar focul din vatră să fie păstrat, pentru ca familia să aibă parte de sănătate și liniște.

Lumina era asociată cu belșugul, protecția și norocul, iar întunericul era privit simbolic ca un spațiu al necunoscutului și al primejdiilor.

Ce nu era bine să faci în această zi

Așa cum se întâmpla în cazul multor sărbători importante din calendarul popular, și Vovidenia era însoțită de anumite interdicții. Bătrânii le respectau cu sfințenie, considerând că astfel își protejează familia, animalele și gospodăria.

Nu se făceau treburi grele în gospodărie, oamenii considerând că o zi de sărbătoare trebuie păstrată pentru rugăciune și odihnă.

Femeile evitau torsul, cusutul și alte activități legate de lucrul cu lâna. În unele comunități, aceste interdicții erau legate și de credințele despre Filipii de toamnă și protecția împotriva lupilor.

O grijă aparte era legată de eventualele conflicte între membrii familiei. Se considera că este bine ca această zi să fie petrecută în pace, fără vorbe grele, dușmănie și supărări.

Nu era, de asemenea, bine să refuzi un om care îți cerea ajutorul. Milostenia și generozitatea erau considerate gesturi aducătoare de binecuvântare.

În anumite zone se evita împrumutarea sau darea lucrurilor din casă, existând credința că astfel gospodăria își poate pierde norocul și sporul.

Legătura dintre Vovidenie și lupi

Un aspect mai puțin cunoscut al sărbătorii astăzi este legătura sa cu vechile credințe despre lupi. În calendarul popular românesc, luna noiembrie era o perioadă în care oamenii acordau o atenție deosebită protejării animalelor din gospodărie. Turmele și vitele erau mai vulnerabile, iar apropierea iernii aducea și riscul ca animalele sălbatice să atace gospodăriile.

În unele regiuni, Vovidenia era asociată cu încheierea unei perioade de sărbători populare cunoscute sub numele de Filipii de toamnă. Filipii erau considerați zile cu puteri speciale asupra lupilor. În credința populară, respectarea interdicțiilor din această perioadă avea rolul de a proteja gospodăriile și animalele de atacurile sălbăticiunilor. De aici au apărut și anumite obiceiuri legate de evitarea torsului, a lucrului cu lâna sau a unor activități considerate periculoase pentru protecția casei.

Dezlegare la pește în Postul Crăciunului

Deși Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este sărbătorită în timpul Postului Crăciunului, ziua de 21 noiembrie este una cu dezlegare la pește.

Sărbătoarea este un praznic împărătesc, iar Biserica a rânduit această dezlegare pentru a marca bucuria momentului.

Pentru cei care țin postul după rânduiala Bisericii, este bine să consulte calendarul ortodox pentru indicațiile liturgice ale zilei.

Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului, însă în tradiția populară există și persoane care își leagă onomastica de denumirea Vovideniei. Printre numele asociate popular cu această zi se numără Ovidiu, Ovidia, Ovidiuța.

Sursa: adevarul.ro


Citește și:

populare
astăzi

1 Ce avem noi aici?

2 Uite pe cineva care spune „ce trebuie” despre „marea întâlnire a celor trei dihori”

3 Adevărul din spatele minciunii în care trăim și după aproape 40 de ani...

4 Spuse care dau fiori...

5 DOCUMENT Comasarea, o nouă minciună PSD cu impact bugetar imens în următorii ani!