Lacurile nou formate în Alaska din cauza topirii permafrostului duc la o erupție de metan în atmosferă, a avertizat un om de știință care lucrează cu NASA.

Aceste lacuri, numite termocarsturi, sunt pline de gaz care dăunează climei, încât poate fi văzut clocotind la suprafață.

Din ce în ce mai multe astfel de lacuri apar ca și consecință a topirii permafrostului din Alaska, odată cu creșterea temperaturilor și a incendiilor forestiere, potrivit unui studiu din 2021.

Proiectul NASA „Arctic Boreal Vulnerability Experiment (ABoVE)” studiază efectul acestora asupra schimbărilor climatice, potrivit unui artciol publicat joi.

Termocarsturile apar după ce pământul se dezgheață

Lacurile termocarstice apar atunci când permafrostul, sol care este menit să rămână înghețat pe tot parcursul anului, începe să se topească. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, pământul se prăbușește câțiva metri.

„Cu ani în urmă, pământul era cu aproximativ trei metri mai înalt” a spus Katey Walter Anthony, ecologistă la Universitatea din Alaska-Fairbanks, descriind un termocarst numit lacul Big Trail din Alaska.

Bule de metan pe suprafața unui lac din Alaska

Pe suprafața lacului Big Trail apar bule de metan, pe măsură ce apa invadează dolinele lăsate în urmă, la fel și bacteriile.

„La lacul Big Trail, este ca și cum ai deschide ușa congelatorului pentru prima dată și ai da toate alimentele din congelator microbilor pentru a le descompune”, a spus Walter Anthony.

„Pe măsură ce le descompun, dau afară gaz metan”, a mai spus ea.

Există milioane de lacuri în Arctica, dar cele mai multe există de mii de ani și nu mai degajă mult gaz, conform postării de pe blogul NASA.

Doar lacurile mai noi, cum ar fi Big Trail (care a apărut cu mai puțin de 50 de ani în urmă), degajă niveluri ridicate de gaz.

Business Insider a raportat anterior că aceste tipuri de lacuri degajă atât de mult metan, încât este ușor să le aprinzi după o lovitură rapidă în gheață, așa cum se poate vedea în videoclipul de mai jos:

Metanul este un gaz cu efect de seră devastator

Deși dioxidul de carbon (CO2) rămâne principalul motor pe termen lung al crizei climatice, scurgerile de metan au devenit o problemă importantă pentru a ajuta la controlul schimbărilor climatice pe termen scurt.

Metanul este un gaz cu efect de seră, ceea ce înseamnă că menține căldura care radiază din sol prinsă în atmosferă, în loc să lase pământul să se răcească.

Este mult mai puternic decât dioxidul de carbon și de aproximativ 30 de ori mai eficient la captarea căldurii. Dar, de asemenea, se disipă mai repede decât CO2, care rămâne în atmosferă, conform Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosfere (NOAA).

„Reducerea emisiilor de metan este importantă, deoarece o putem folosi chiar și pentru a diminua impactul schimbărilor climatice pe termen scurt și rata de încălzire”, a spus anterior Rick Spinrad, șeful NOAA.

De asemenea, metanul „contribuie la formarea ozonului la nivelul solului, care provoacă aproximativ 500.000 de decese premature în fiecare an în întreaga lume”, a spus Spinrad.

Activitățile umane, cum ar fi agricultura, exploatarea combustibilului și depozitele de gunoi, contribuie major la emisiile de metan, spun mai mulți oameni de știință.

De exemplu, scurgerile de gaz din conducta de metan sunt din ce în ce mai mult vizate, deoarece pot fi observate din spațiu și sunt ușor de reparat. Dar sursele naturale, cum ar fi zonele umede, pot fi, de asemenea, mari contributori de metan, conform NOAA.

Înțelegerea modului în care ar putea progresa acestea este importantă, deoarece temperaturile în creștere ar putea provoca o buclă care „ar fi în mare parte dincolo de capacitatea oamenilor de a controla”, a spus NOAA în aprilie, scrie ScienceAlert .