Lăsata Secului, din duminica de 26 februarie, marchează ultima zi în care se mai poate mânca de dulce înaintea Postului Paștelui. Acesta începe luni, 27 februarie, fiind Postul Mare rânduit de Biserica Ortodoxă.

Plăcinta cu brânză, un desert nelipsit de Lăsata Secului FOTO: Ecaterina Hulea

În ziua de Lăsata Secului de Paște, creștinii continuă să respectă tradițiile și obiceiuri trimise din moși strămoși. În satul Odaia Manolachi, din județul Galați, tinerii căsătoriți merg în vizite la rude, iar la plecare primesc în dar păsări de curte sau diverse obiecte pentru casă.

„Această în zi înseamnă o mare sărbătoare pentru noi. Importanța zilele este să ne adunăm la o masă bogată, la petrecere și veselie, ca apoi să putem posti. Acest obicei l-am primit de la strămoșii noștri și încercăm să-l ducem mai departe”, spune Ecaterina Hulea , o fostă educatoare a satului, care continuă să păstreze cu sfințenie tradițiile populare.

În această zi tinerii căsătoriți trebuia să meargă pe la rude în vizită.

„Ei sunt așezați la o masă copioasă, iar la plecare li se oferă păsări de curte. Mare le este bucuria, deoarece pleacă în viața de familie cu un număr de păsări. De asemenea, ei mai primesc și obiecte care le folosesc în viața de familie: o lenjerie de pat, un set de farfurii, un set de pahare și altele. Noi ne adunăm cu frații, cumetrii, finii, nașii. De la această masă nu lipsesc niciodată rasolul de găina și plăcinta cu brânză. Stăm la masă, apoi povestim, spunem glume, cântăm, mai facem și câte o horă”, povestește Ecaterina Hulea.

De Lăsata Secolui se mănâncă rasol de găină FOTO: Ecaterina Hulea

Postul Paştelui începe luni, 27 februarie, şi este primul post de peste an. Timp de 48 de zile, creștinii ortodocși nu vor consuma lactate sau alte produse de origine animală.

Satul din Moldova unde au fost înviate șezătorile

Tradiția șezătorilor de altădată a fost înviată într-un sat din județul Galați. Localnicii se îmbracă în cele mai frumoase straie populare și vin la căminul cultural pentru a toarce lâna, a croșeta și a coase ii.

La 17 kilometri de oraşul Galaţi, în satul Odaia Manolache, Ecaterina Hulea, o fostă educatoare, continuă să păstreze cu sfințenie tradițiile populare. La căminul cultural din localitate, aceasta organizează șezători, unde se adună sătenii: femeile cântă, croșetează și cos ii, copiii recită poezii și ghicitori, iar bărbații împletesc mături şi întrețin voia bună.

Tradiția șezătorilor, reînviată în satul Odaia Manolachi FOTO: Ecaterina Hulea

„Șezătoarea se desfășoară pe mai multe generații. Participă de la copii, până la bătrâni de 80 de ani. Scopul nostru este de a conserva și a transmite valorile culturale mai departe. La șezătoare noi împletim munca cu plăcutul. Gustăm bucate, cântăm, discutăm, recităm poezii, se spun ghicitori, dar și lucrăm. Croșetăm, coasem ii și lucrăm lâna. Folosim toate procedeele învățate de la strămoșii noștri: de la scărmănat, tors, apoi folosim rășchitoarea, vârtelnița. Toate acestea duc firul până la război, unde femeia de altădată țesa tot ce îi trebuia pentru casă. Pânză pentru îmbrăcăminte și tot ce îi trebuia în jurul casei”, spune Ecaterina Hulea , coordonarea grupului „Glasul Odăieşilor” şi fosta educatoare a satului.