Logistica Marinei SUA, într-un coșmar: Atacurile iraniene impun rute de mii de kilometri
Portavion american în Golful Persic/FOTO:AFP
Prezența Marinei SUA în Orientul Mijlociu datează de decenii, timp în care a dezvoltat o rețea extinsă de baze și depozite pentru a-și susține navele. Această infrastructură vitală a fost însă grav compromisă. Pe 28 februarie, în prima zi a conflictului, Iranul a distrus o bază logistică crucială a Marinei americane din Bahrain. Mai mult, și alte porturi din regiune, esențiale pentru andocarea portavioanelor sau a navelor de aprovizionare, se află acum sub amenințarea rachetelor și dronelor iraniene, devenind astfel dificil sau chiar imposibil de utilizat, conform unei analize publicate de The New York Times.
Navele de aprovizionare parcurg mii de kilometri
Ca urmare a acestor perturbări, navele americane de aprovizionare sunt obligate să parcurgă mii de kilometri pentru a realimenta flota. O rută principală implică un drum de aproximativ 3.500 de kilometri (2.200 de mile) până la insula Diego Garcia, situată în Oceanul Indian. De acolo, acestea transportă alimente, combustibil și alte provizii către navele de război americane poziționate în Golful Oman și Marea Arabiei.
O altă alternativă, și mai îndepărtată, este Singapore, aflat la o distanță de peste 5.900 de kilometri (aproximativ 3.700 de mile). Pentru a ajunge acolo, navele trebuie să traverseze Strâmtoarea Malacca, una dintre cele mai aglomerate căi de navigație comercială din lume.
Blocarea accesului la bazele apropiate din Orientul Mijlociu a condus la o nouă realitate operațională: navele americane trebuie să efectueze misiuni de realimentare direct pe mare, cu o frecvență de aproximativ o dată la cinci sau șase zile. Aceste operațiuni sunt extrem de complexe și implică riscuri semnificative atât pentru nava care primește proviziile, cât și pentru cea care le livrează.
Aprovizionarea pe mare este o operațiune dificilă
Aprovizionarea pe mare este o manevră delicată, în care cele două nave trebuie să navigheze în paralel, menținând aceeași direcție și viteză. Condițiile meteorologice, precum valurile, vântul și curenții marini, fac extrem de dificilă menținerea unei distanțe sigure de aproximativ 45 de metri între nave, pe parcursul mai multor ore.
Procedura începe cu militari care folosesc puști speciale pentru a trage parâme de la portavion sau distrugător către nava de aprovizionare. Ulterior, cabluri de oțel sunt întinse între cele două ambarcațiuni, pe care sunt transportate conducte pentru combustibil și paleți cu diverse provizii. În același timp, elicopterele sunt folosite pentru a transfera materiale suplimentare, precum alimente, piese de schimb și corespondență, suspendate în plase sub aeronave. Deși permite navelor să își continue misiunea fără a intra în port, această metodă adaugă complexitate operațiunilor și expune echipajele la riscuri suplimentare.
Misiuni fără un termen clar de încheiere
Misiunile navelor de război americane în regiune nu au un termen prestabilit. Ele se pot întoarce acasă doar la decizia președintelui Statelor Unite și a secretarului Apărării. Pe termen lung, actualul sistem se dovedește a fi dificil de susținut.
Din cele unsprezece portavioane ale Marinei americane, patru au fost desfășurate în Orientul Mijlociu pentru conflict. O parte dintre celelalte nave sunt în prezent în șantiere navale pentru reparații de lungă durată, ceea ce înseamnă că nu vor fi disponibile pentru serviciu activ o perioadă considerabilă. Această situație exercită o presiune imensă asupra flotei, care trebuie să-și mențină capacitățile operaționale în multiple regiuni ale lumii simultan.
Portavioanele rămân luni întregi pe mare
Un exemplu elocvent al acestei provocări este portavionul USS Abraham Lincoln, care a petrecut cea mai mare parte a celor nouă luni de misiune pe mare fără a efectua nicio escală într-un port. În mod obișnuit, un portavion american face o oprire lunară într-un port, oferind echipajului o scurtă perioadă de odihnă și permițând efectuarea operațiunilor de întreținere și reaprovizionare necesare.
Pe 20 august, USS Abraham Lincoln a fost înlocuit în regiune de USS George Washington și a început călătoria de întoarcere către Statele Unite. Portavionul era programat să facă o escală de câteva zile în Thailanda miercuri, înainte de a traversa Oceanul Pacific către baza sa din San Diego, California.
Pentru Marina americană, această situație subliniază una dintre dificultățile majore ale conflictului: menținerea navelor de luptă departe de bazele tradiționale de aprovizionare necesită un efort logistic din ce în ce mai mare. Pe măsură ce războiul continuă, capacitatea flotei de a susține astfel de misiuni pe termen nelimitat este pusă serios la încercare, așa cum notează The New York Times.
Explorează subiectele:
