În mod paradoxal, o parte dintre cele mai exclusiviste și scumpe mâncăruri din lume sunt și cele mai periculoase pentru consum uman. Dacă nu sunt pregătite corespunzător sau dacă bucătarul face cea mai mică greșeală, din delicatese aceste mâncăruri se pot transforma în pericol mortal.

Atunci când ne gândim sau auzim de preparate exclusiviste, rare și scumpe, ne vin în minte bunătăți care se obțin greu și sunt foarte sănătoase pentru organism. Nu este însă întotdeauna cazul. Sunt câteva preparate culinare de lux care te pot ucide în maximum 48 de ore. Sunt catalogate drept cele mai periculoase alimente pentru om. Cu toate acestea, sunt destul de costisitoare, rare și foarte căutate. Cu unele poți să faci o avere pe piața neagră, dar cu riscuri uriașe. Orice greșeală de preparare poate duce la moartea clientului.

Preparatul oriental care te poate ucide în maxim patru ore

Unul dintre cele mai luxoase și speciale preparate culinare din lume poartă numele de fugu. Propriu-zis, fugu este un ingredient esențial pentru o serie de preparate tradiționale japoneze și coreene. Fugu este, de fapt, peștele-balón care trăiește în Marea Japoniei și Oceanul Indian, fiind recoltat în mod tradițional în țările est și sud-asiatice de secole. Fugu are, deci, o istorie lungă și faimoasă ca ingredient alimentar de lux în Japonia.

Există multe specii de pește-balón, aproximativ 200 în întreaga lume. Doar în jurul insulelor Japoniei trăiesc aproximativ 40 de specii. Peștele are spini pe suprafața corpului și este cunoscut pentru faptul că se umflă atunci când este speriat. Recoltarea de fugu se face din septembrie până în martie.

În bucătăria est-asiatică, fugu a devenit o delicatesă foarte renumită, impunându-se ca unul dintre cele mai celebre feluri de mâncare din bucătăria japoneză și coreeană. Fugu a devenit, de asemenea, treptat, o delicatesă apreciată și în bucătăria chineză. Fugu este apreciat pentru textura sa distinctivă, fiind delicios atât crud, fiert, cât și prăjit. Japonezii spun că, odată ce guști fugu, ai să poftești mereu o bucățică din acest pește.

În toată Japonia, fugu este servit ca sashimi și nabemono. Peștele este păstrat în acvarii mari, clientul îl alege, iar bucătarul îl sacrifică, eviscerează și îl pregătește pe loc, în funcție de preferințele clienților.

Unul dintre cele mai faimoase orașe din Japonia pentru consumul de fugu este Shimonoseki, din prefectura Yamaguchi. Aici sunt nenumărate restaurante și fabrici de procesare a acestui pește-balón. O porție de fugu poate ajunge și la o sută de dolari, în funcție de ingredientele folosite.

Dincolo de carnea delicioasă și rafinamentul bucătăriei asiatice, dar și de faima sa de produs de lux, fugu este unul dintre cele mai mortale alimente de pe glob. Din aprilie până în iunie, fugu începe să stocheze nutrienți în ficat, pregătindu-se pentru sezonul de depunere a icrelor, ceea ce face ca toxinele din ovare să devină deosebit de puternice și periculoase. Mai precis, fugu conține o otravă potențial letală cunoscută sub numele de tetrodotoxină. Aceasta poate ucide un om adult în maximum patru ore.

Tocmai de aceea, pregătirea acestui tip de pește nu este lăsată pe mâna oricui. Totul este strict controlat prin lege în Japonia , Coreea și alte câteva țări asiatice. Numai bucătarii care s-au calificat după trei sau mai mulți ani de pregătire riguroasă au voie să prepare fugu. Peștele trebuie curățat foarte bine de zonele pline de neurotoxine și, totodată, recoltat în perioadele în care stochează mai puțină substanță toxică în ficat și ovare.

Una dintre cele mai mari delicatese realizate din fugu este fugu-kimo. Practic, este ficat de fugu pregătit într-un mod special. Acest preparat a fost interzis în Japonia în 1984, din cauza numărului mare de morți prin intoxicare. O perioadă îndelungată, în Evul Mediu japonez, fugu a fost interzis din cauza morților accidentale prin intoxicare. Abia acum 160 de ani a fost ridicată interdicția, iar prepararea lui se face în mediu controlat, cu o licență specială. Nu se recomandă pregătirea lui acasă.

Cașcavalul cu viermi, o delicatesă ilegală în multe țări

O altă mâncare de lux, o delicatesă exclusivistă găsită doar pe o singură insulă de pe Terra, este casu martzu. Se găsește doar pe insula Sardinia și înseamnă literalmente „brânză putredă”. Practic, este un calup de brânză din lapte de oaie din Sardinia, un pecorino, cum îi spun italienii, dar care conține viermi de muscă vii. Evident, viermii mișună prin interiorul calupului de brânză.

Larvele muștei brânzei, Piophila casei, sunt introduse în mod deliberat în brânza pecorino. Aici, larvele de muscă, prin digestie, produc un nivel ridicat de fermentație, descompunând grăsimile din brânză. De aceea, miezul de casu martzu este moale și afânat, cu un lichid numit lagrima (n.r. „lacrimă”).

Variante ale acestui tip de brânză există și în Corsica, o insulă din nordul Sardiniei care aparține Franței, și care se numește casgiu merzu. Aceasta este produsă în special în unele sate din sudul Corsicii, cum ar fi Sartène.

Produsul este exclusivist atât datorită gustului și aromei deosebite, cât și a unui proces îndelungat de producție. Propriu-zis, se ia un calup de brânză pecorino integrală, se îndepărtează o parte din crustă pentru a permite muștei Piophila casei să depună ouă în brânză. Când ouăle eclozează, larvele încep să mănânce miezul.

Acidul din sistemul digestiv al viermilor descompune grăsimile brânzei, făcând textura acesteia foarte moale. Până când este gata de consum, o brânză casu martzu tipică va conține mii de viermi. Tradițiile locale de fermentare încurajează expunerea brânzei la un vânt cald, numit sirocco, despre care se crede că înmoaie și mai mult brânza, încurajând activitatea viermilor. Procesul general de fermentare durează, în total, trei luni.

Casu martzu poate deveni periculoasă dacă larvele mor în interiorul brânzei. Dacă nu sunt vii, brânza este un pericol pentru consum. Totodată, există părerea că inclusiv cu larve vii, brânza poate deveni periculoasă pentru unele persoane. Acest lucru se datorează faptului că este posibil ca larvele să supraviețuiască în intestin, provocând pseudomiază enterică, care se poate manifesta prin greață, vărsături și tulburări gastrointestinale. În plus, aceste larve pot purta microorganisme dăunătoare care pot duce la infecții.

Din cauza acestor riscuri, autoritățile italiene au interzis vânzarea acestei brânzeturi, considerând-o periculoasă. În consecință, este interzisă și în întreaga Uniune Europeană, deoarece reglementările UE privind siguranța alimentară impun ca doar alimentele sigure pentru consum să fie vândute.

Dincolo de aceste interdicții, această brânză este produsă în gospodării. Se servește tăiată în fâșii subțiri, pe lipie sardiniană umezită, alături de un vin roșu tare, de genul Cannonau. Se spune că acest casu martzu are o aromă intensă, mediteraneeană, picantă. Mulți clienți își țineau mâna deasupra sandvișurilor, ca nu cumva să sară larvele. Unii consumă brânza după ce o curăță de larve.

În 2005, s-a încercat formarea unei colaborări între crescătorii de oi sardi și specialiștii de la Universitatea din Sassari pentru a dezvolta o metodă igienică de producție, astfel încât această brânză să poată fi comercializată.

Un produs de lux care poate bloca rinichii

În Namibia, pe continentul african , trăiește o specie de broască numită „broasca-bou africană”. Este o delicatesă, un preparat de lux care poate fi consumat doar după „a treia ploaie”, adică spre finalul sezonului ploios, atunci când broasca poate fi recunoscută după orăcăitul excesiv, specific sezonului de reproducere.

În general, se mănâncă, după moda franțuzească, doar picioarele. Dar unele națiuni africane, dar și curajoșii care vor să aibă parte de senzații culinare deosebite, consumă broasca în întregime, fie coaptă pe jar, fie prăjită sau folosită ca ingredient pentru alte mâncăruri. Acest obicei poate deveni însă fatal.

Și asta fiindcă broasca-bou conține o otravă cunoscută sub numele de Oshiketakata, care poate provoca insuficiență renală și moarte. În special pielea și organele broaștei conțin toxine dăunătoare. Broaștele tinere, care încă nu s-au împerecheat, sunt cele mai letale.

Pentru a evita intoxicarea gravă, se recomandă doar consumul picioarelor, fără piele sau, dacă se dorește respectarea tradițiilor culinare africane, broasca trebuie mâncată după împerechere și gătită prin fierbere, într-o oală căptușită cu lemne uscate, despre care se spune că neutralizează otrava.

Habitatul natural al broaștei-bou africane este savana umedă până la uscată, arbuștii subtropicali și tropicali, lacurile cu apă dulce, mlaștinile cu apă dulce, terenurile arabile, pășunile, canalele și șanțurile inundate. Se numără printre cei mai mari anurani de pe planetă, ocupând locul șase, după broasca Goliat, broasca de apă cu cască, broasca lacului Junín, broasca de râu Blyth și broasca de trestie. Se găsește în Angola, Botswana, Kenya, Malawi, Mozambic, Namibia, Africa de Sud, Tanzania, Uganda, Zambia, Zimbabwe și, posibil, Republica Democratică Congo.