Deși nu apare în topul celor mai verzi țări durabile din lume, Regatul Bhutan rămâne lider mondial în conservarea mediului și reducerea carbonului.

Micuța țară din Asia, flancată de cei doi coloși cei mai populați din lume - India și China, dar și de Tibet și Bangladesh, este nu doar „ Tărâmul Fericirii“ ci și regatul mistic în care protecția mediului înconjurător reprezintă un țel atins într-un mod extrem de simplu, care ar putea fi adoptat de orice altă țară din această lume, inclusiv de România.

Este țara în care, prin Constituție, pădurile nu au voie să scadă sub 60% din arealul total, controlul poluării și al defrișărilor fiind extrem de strict. Bhutanul este practic singura țară în lume care produce mai mult oxigen decât dioxid de carbon.

Academicienii de la Harvard au explicat modul în care Bhutanul, o mică economie fără resurse, a ajuns singura țară din lume cu zero carbon , în contextul în care problemele cu defrișările din România continuă în ciuda existenței celebrului SUMAL - aplicația de monitorizare prin GPS a transporturilor de lemne.

Țara care produce mai mult oxigen decât dioxid de carbon

Pe măsură ce țările cele mai bogate ale lumii nu reușesc să atingă obiectivele de reducere a emisiilor poluante an de an, micul regat al Bhutanului, ținutul ascuns din Himalaya, cu o populație de mai puțin de un milion de locuitori, a devenit prima țară din lume, și deocamdată singura, care a nu doar că a obținut neutralitatea emisiilor de carbon, dar și compensează în prezent de peste patru ori mai mult carbon decât emite. Iar acest lucru nu se întâmplă de ieri, de astăzi, ci de șapte ani încoace.

În 2009, Bhutan a acordat prioritate politicii de mediu, oferind astfel lumii un model pentru o climă de succes, de luptă împotriva poluării, un exemplu de trai în armonie cu Mama Natură. Continuă să reducă în mod activ carbonul, fiind lider mondial în conservarea mediului, chiar dacă marii poluatori ai planetei au rămas doar la stadiul de promisiuni.

„Bhutan este un studiu de caz pentru tipurile de dileme ale justiției de mediu ce apar pe măsură ce lumea se confruntă cu provocările schimbărilor climatice”, atrage atenția și «Harvard International Review» - o revistă trimestrială ce oferă informații despre afacerile internaționale din perspectiva savanților, liderilor și factorilor de decizie politică.

Aproximativ 75% din suprafața țării, acoperită de păduri

„Regatul Dragonului (Tunet)”, cum i se mai spune, a atins negativitatea carbonului prin captarea acestuia de către pădurile sale vaste și prin exportul de energie regenerabilă în străinătate. Practic, emisiile reale ale Bhutanului sunt complet depășite de emisiile de carbon pe care le compensează.

Pădurile din „Țara Fericirii” acoperă în acest moment aproximativ 75% din suprafața regatului. Specialiștii confirmă faptul că angajamentul luat prin Constituție, de a păstra minimum 60% din teritoriul său ca teren forestier, reprezintă cheia neutralității carbonului în Bhutan. Pădurile captează aproximativ nouă milioane de tone de carbon anual, în timp ce economia generează mai puțin de două milioane de tone, conform cifrelor din 2020, au mai atras atenția specialiștii.

Bhutanul s-a dedicat tranziției către o rețea de energie complet regenerabilă. Dar, deși mare parte din regat este alimentată cu energie hidroelectrică, gratuită pentru populație, la fel ca educația și sănătatea, aproximativ 4.000 de familii rurale nu au încă acces la rețeaua electrică principală.

Dincolo de atenuarea emisiilor de carbon prin captare și surse regenerabile, Bhutan s-a angajat, de asemenea, în protejarea biodiversității ecosistemului său. În 1999 a introdus unul dintre cele mai importante proiecte ale sale – cel al „coridoarelor biologice” care leagă ariile protejate între ele și permit astfel sălbăticiunilor să traverseze fără piedici aceste zone. Biodiversitatea este astfel protejată prin promovarea fluxului de gene, dar și prin permiterea speciilor de a se adapta la schimbările climatice.

Energia electrică, sănătatea și educația, gratuite

Abordarea Bhutanului este destul de simplă – „nu consumați mai mult decât aveți”, pentru a se evita risipa, fiind valabilă atât în termeni economici cât și din perspectiva mediului înconjurător, asigurându-se în același timp că cetățenilor nu le lipsește ceea ce au cu adevărat nevoie: mâncare, educație, sănătate, religie etc...

Chiar și controlul turismului – străinii sunt condiționați, printre altele, de plata unei taxe de vizitare , care de câteva luni de zile s-a redus de la 250 la 100 de dolari/persoană/zi, bani care se îndreaptă spre educație și turism - reprezintă un alt mod de protejare a mediului înconjurător, țara fiind totodată și cea mai exclusivistă destinație din lume.

Mai mult de jumătate din țară este protejată prin parcuri naționale, rezervații naturale și sanctuare ale faunei sălbatice conectate printr-o rețea de coridoare biologice. Țara deține 10 parcuri naționale, cu o suprafață totală de aproximativ 20.000 de kilometri pătrați – aproape cât suprafața Elveției. Unul dintre ele este de 10 ori mai mare decât suprafața Parisului.

Au fost adoptate reguli prin care fiecare gospodărie ar trebui să obțină permisiunea de a extrage lemn de foc, iar exportul de cherestea a fost interzis, comunitatea fiind încurajată să se implice în silvicultură.

Nu există perfecțiune

Abordarea Bhutanului a condus la mai multe inițiative care promovează conservarea mediului, cum ar fi interzicerea pungilor de plastic și adoptarea practicilor de agricultură ecologică.

Aproximativ 95% din populație se bazează pe pădure pentru iluminat, încălzire și hrană. Doar o mică parte din suprafața totală a pădurii, 5%, este utilizată în prezent pentru producția forestieră comercială. Doar că majoritatea locuitorilor este formată din fermieri de subzistență, iar cantitatea mică de teren agricol nu poate susține creșterea populației, țara fiind dependentă de importuri.

Mai mult, regatul nu deține o infrastructură rutieră dezvoltată, și prin urmare și numărul de mașini continuă să fie extrem de scăzut, prin comparație cu celelalte țări. Iar transportul în comun, potrivit locuitorilor, este nu doar ineficient, dar și prea scump.

Prin urmare, nu totul este „lapte și miere” în Bhutan și există destul nemulțumiri, mai ales printre tinerii care nu par atât de încântați de politicile aplicate, fiind mai dornici să experimenteze mirajul oferit de alte țări.

Ar mai fi de amintit despre Bhutan că este țara fără semafoare, ultima care a introdus televiziunea, în care portul tradițional (gho și kira - statul social fiind determinat de culoarea hainelor) este obligatoriu, iar oamenii continuă să creadă în Yeti.

Regatul care măsoară fericirea

Povestea a început în 1972, când regele de la acea vreme, al patrulea suveran al Bhutanului, Jigme Singye Wangchuck, a implementat o filozofie care a și devenit principiul de bază al guvernării regatului potrivit căruia fericirea este mai importantă decât PIB-ul. De atunci strategiile au fost adaptate pentru a maximiza fericirea – mai degrabă decât Produsul Intern Brut. Iar două componente cruciale ale acestui indice de Fericire Națională Brută (GNH) sunt dezvoltarea socio-economică durabilă și conservarea mediului.

Astfel a fost garantată finanțarea pe termen lung pentru proiectele sale prin „Bhutan for Life”, un fond dezvoltat în parteneriat cu World Wildlife Fund (WWF) în 2017 prin care donațiile au ca scop principal sustenabilitatea și conservarea. 43 de milioane de dolari au fost obținute de la donatori privați, iar alte 75 de milioane de dolari s-a angajat Guvernul bhutanez că va asigura pe parcursul a 14 ani.

Pe lângă păstrarea ariilor protejate și coridoarelor biologice, proiectul are în vedere finanțarea cercetării și dezvoltarea în domeniul energiei regenerabile, precum și încurajarea unei vieți durabile în comunitățile locale.

În plus, eforturile individuale de atenuare ale poluării ale Bhutanului nu vor putea împiedica regatul să sufere de efectele negative ale schimbărilor climatice împreună cu alte țări. Pe lângă pierderea de vieți omenești, dezastrele naturale legate de climă care distrug terenurile agricole vor fi deosebit de devastatoare pentru economia bhutaneză care este foarte dependentă de agricultură.

Specialiștii cred că lumea ar putea fi mult mai aproape de atingerea țintei de reducere cu 1,5 grade a încălzirii globale adoptată de liderii mondiali, dacă mai multe țări ar adopta prioritizarea politicii de mediu, durabilitate și fericire a Bhutanului.

Ar mai fi de menționat faptul că, prin comparație, mai puțin de 30% din teritoriul României este acoperit de păduri, din care mai bine de 60% sunt proprietate publică. Țara noastră deține 22 de parcuri naționale și naturale administrate de Regia Națională a Pădurilor Romsilva. Conform Greenpeace, însă, în fiecare oră, din România dispar aproximativ șase hectare de pădure, ceea ce plasează țara noastră în topul țărilor cu cea mai proastă calitate a aerului, dar și în creșterea exponențială a suprafeței deșertificate.