Misterul vechi de 90 de ani: De ce rămâne neidentificat mormântul lui Federico García Lorca?

Federico García Lorca reprezintă unul dintre cele mai cunoscute cazuri de victime ale represiunii din timpul Războiului Civil Spaniol și al dictaturii lui Francisco Franco ale căror rămășițe nu au fost găsite nici până astăzi. Cifrele oficiale arată că în Spania există aproximativ 6.000 de gropi comune, care adăpostesc încă peste 11.000 de persoane neidentificate. Unii specialiști estimează că numărul celor dispăruți și îngropați în astfel de locuri ar putea fi mult mai mare, ajungând între 20.000 și 25.000.

Misterul morții lui Federico García Lorca. Sursă foto: Getty Foto: Getty

Contextul asasinării și tensiunile din Spania

Federico García Lorca a fost ucis la doar câteva săptămâni după izbucnirea Războiului Civil Spaniol, un conflict sângeros care a început în vara anului 1936. Atunci, o parte a armatei s-a ridicat împotriva guvernului Frontului Popular. Revolta militară, declanșată pe 17 și 18 iulie, nu a reușit să preia controlul rapid asupra țării, aruncând Spania într-un război civil care a durat aproape trei ani.

În acel moment, Lorca se afla la Madrid, dar pe 14 iulie a luat decizia de a se întoarce în Granada, orașul său natal, unde locuia familia sa. Probabil, poetul spera că acolo va fi ferit de violențele și tensiunile care cuprindeau țara.

Julián Casanova, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Zaragoza, a explicat pentru BBC Mundo că tensiunile din societatea spaniolă se acumulaseră încă de la instaurarea celei de-a Doua Republici. Reformele promovate în acei ani, de la cele sociale și politice până la schimbările privind rolul Bisericii, divizaseră profund societatea.

„Republica a vrut să modernizeze Spania”, a declarat Julián Casanova. Aceste reforme au stârnit nemulțumiri din ambele tabere: o parte a societății considera că schimbările mergeau prea departe, în timp ce alții erau de părere că transformările erau prea lente și insuficiente.

De ce a devenit Lorca o țintă?

Deși provenea dintr-o familie înstărită și nu era membru al vreunui partid politic, Lorca era apropiat de mediile culturale progresiste și de artiști renumiți precum Luis Buñuel și Salvador Dalí. Prin proiectul de teatru itinerant La Barraca, susținut de stat, el adusese spectacole în satele Spaniei, făcând astfel teatrul accesibil unui public cât mai larg.

În plus, homosexualitatea sa era un fapt cunoscut, iar înainte de a fi ucis, fusese ținta atacurilor din partea publicațiilor conservatoare. Potrivit istoricului Julián Casanova, într-o perioadă de represiune rapidă, aceste aspecte erau suficiente pentru a-l pune în pericol. Nu era necesar, a subliniat Casanova, ca Lorca să se fi aflat pe o „listă neagră” oficială.

După ce mai multe grupuri au venit să-l caute la proprietatea familiei, poetul s-a refugiat în casa prietenului său Luis Rosales, a cărui familie avea legături cu Falanga, mișcarea fascistă spaniolă. Lorca spera că astfel va fi protejat. A rămas ascuns aproximativ o săptămână, însă Ramón Ruiz Alonso, un politician de extremă dreapta implicat în represiunea republicanilor din Granada, a venit ulterior să-l aresteze.

Ultimele ore ale poetului

Din momentul arestării, informațiile despre soarta lui Lorca devin neclare. Se crede că poetul a fost ucis alături de alți trei bărbați: doi toreadori anarhiști, Francisco Galadí și Joaquín Arcollas, și profesorul republican Dióscoro Galindo. Execuția ar fi avut loc în zorii zilei de 18 august 1936, undeva între Víznar și Alfacar. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste cu exactitate când și unde au fost uciși.

Jurnalistul și fotograful Santi Donaire, care a participat la exhumări în Spania, a explicat pentru BBC că lipsa unor evidențe din primele luni ale războiului îngreunează și astăzi căutările. De-a lungul timpului au apărut mai multe ipoteze privind locul în care ar fi fost îngropat Lorca. Cele mai cunoscute indică aceeași zonă dintre Víznar și Alfacar, dar în locuri diferite.

Trei tentative de căutare, fără rezultat

Primele căutări importante ale rămășițelor lui Lorca au început după adoptarea, în 2007, a Legii Memoriei Istorice, care a facilitat deschiderea gropilor comune ale victimelor franchismului. Au urmat săpături în mai multe zone, inclusiv în 2013 și 2016, însă toate s-au încheiat fără rezultat.

În 2015, a devenit public un document din 1965, potrivit căruia poetul fusese împușcat la Víznar și îngropat în apropiere, în zona Fuente Grande. Nici această pistă nu a dus însă la găsirea trupului. Au apărut și alte ipoteze, de la posibile conflicte care implicau familia poetului până la varianta că trupul ar fi fost recuperat în secret. Familia García Lorca a respins, însă, această ultimă teorie.

Căutările sunt îngreunate și de schimbările prin care a trecut zona în ultimele nouă decenii. Terenul montan a fost modificat de lucrări agricole, iar în anii 1980 aici a fost amenajată inclusiv o pistă de motocros. Santi Donaire a povestit că, la unele excavări, echipele au îndepărtat cantități uriașe de pământ pentru a ajunge la nivelul solului din 1936. Căutările nu l-au vizat însă doar pe Lorca; arheologii au încercat să găsească și rămășițele profesorului Dióscoro Galindo, despre care se crede că a fost ucis alături de poet.

Poziția familiei

Familia lui Lorca a declarat în repetate rânduri că nu dorește ca trupul poetului să fie deshumat și mutat într-un alt loc. Laura García-Lorca de los Ríos, președinta fundației care îi poartă numele, consideră că Lorca ar trebui să rămână acolo unde a fost îngropat, alături de celelalte victime. Familia nu se opune însă căutărilor și susține dreptul celor care vor să afle unde au fost îngropați apropiații lor.

La 90 de ani de la moartea poetului, locul în care se află rămășițele sale rămâne necunoscut, la fel ca în cazul multor altor victime ale represiunii din Spania. Misterul persistă, o mărturie a rănilor încă deschise lăsate de Războiul Civil.