Momentul adevărului pentru Firea și PSD. Românii nu pot fi prostiți la nesfârșit.

Momentul adevărului pentru Firea și PSD. Românii nu pot fi prostiți la nesfârșit.

Îmbătată de aplauzele falsificate de la mitingul-butaforie, Gabriela Firea a vrut să plutească pe valul popularității Simonei Halep, așa cum o face de doi ani încoace cu toate pseudo-vedetele care trăiesc din banii Primăriei. Aterizarea în realitate a fost dură. Huiduielile similare cu cele încasate de Elena Udrea la Gala Bute în 2011 semnalează o stare de spirit imposibil de falsificat, oricâți bani și amenințări ar pune PSD și baronii la bătaie, scrie jurnalistul Cristian Pantazi pe  G4Media.ro .

Românii nu pot fi prostiți la nesfârșit. Sigur, PSD a mințit ca în 1001 de nopți în 2016 și a câștigat tot, pe fondul demobilizării Opoziției. Dar, de atunci încoace, publicul își amintește zilnic de rețeta guvernărilor PSD: corupție, populism, minciună instituționalizată, abuz de putere.

Firea e exponent de vază al partidului său. Conduce orașul într-un stil dezastruos, drenând resursele uriașe în beneficiul unei clici construite pe axa Voluntari – Constanța. Incompetența ei managerială e egalată doar de apetența pentru show, imagine și sclipici. Asta a și dus-o în situația penibilă de la Arena Națională, dorința insațiabilă de a parazita succesul altcuiva.

Publicul a simțit imediat impostura. Primarul a crezut că-i poate cumpăra pe bucureșteni cum a cumpărat PSD activiștii în week-end. Socoteala din Voluntari nu s-a potrivit cu cea de pe Arena Națională, asta și pentru că prăpastia dintre Halep și Firea nu putea fi mai mare.

Simona Halep e etica muncii personificată. Un atlet atipic, care compensează prin efort total lipsa centimetrilor și a forței. Un exemplu de atașament față de ideea efortului total. Scriam demult că la meciurile sale poți fi sigur de un singur lucru: că va juca până la epuizare, că nu va ceda niciodată un punct fără efortul suprem. Așa și-a cîștigat respectul colegelor de circuit, al publicului care o susține oriunde, al românilor.

Gabriela Firea e opusul. Politician cu o bună cunoaștere a mecanismelor de auto-promovare, Firea a ajuns primar al Capitalei fără să știe o boabă despre administrație. După o campanie electorală cu promisiuni abracadabrante, Firea a petrecut doi ani fără să facă nimic pentru oraș. A înființat 20 de firme căpușate de rude și pile de la partid, a făcut zeci de festivaluri și șușanele plătite gras, a vopsit monumentele istorice și a complotat non-stop cu anturajul său pentru a prelua șefia PSD. Nimic nu a rămas în urma ei, cu excepția unor banale autobuze. Turcești, evident.

Pentru Firea, acesta e momentul în care începe oficial coborârea pe toboganul politicii. Așa a pățit-o și Elena Udrea înaintea ei. E frica de oameni, frica de mulțimile necontrolate. Fiorul rece de pe șira spinării de fiecare dată când dă cu ochii de public. Acesta e drumul fără întoarcere al impostorilor politici. Firea a ajuns rapid aici.

Șeful ei, Liviu Dragnea, are șiretenia politică să evite orice asemenea experimente. Știe prea bine că o expunere similară ar face ca huiduielile adresate Gabrielei Firea să sune precum piuitul unei vrăbiuțe.

 
 



Citește și:

populare
astăzi

1 Retragerea lui Piedone a devenit o chestiune de zile...

2 Foarte interesante amănunte...

3 Nu le zice rău Ciucă...

4 Era omul Rusiei? / O anchetă de contraspionaj duce la demiterea comandantului polonez al EUROCORPS, locotenent-generalul Jaroslaw Gromadzinski

5 „Le-am spus atunci, foarte clar: Într-o lună începe războiul”