Neo-ruralii: cum aduce generația IT beneficiile orașului în satele românești

Numărul românilor care se stabilesc în mediul rural înregistrează o creștere modestă, dar constantă în ultimii ani. Datele Institutului Național de Statistică (INS) indică o majorare de 0,04% a populației rurale la 1 ianuarie 2026, comparativ cu aceeași dată a anului precedent. Această evoluție este adesea descrisă de sociologul Norbert Petrovici ca un fenomen de peri-urbanizare, prin care marile centre urbane se extind în zonele rurale adiacente. Astfel, asistăm nu atât la o creștere a numărului de săteni tradiționali, cât la o suburbanizare a satului, unde orășeni cu locuri de muncă în mediul urban își achiziționează proprietăți cu grădini la prețul unui apartament de oraș. Aceste grădini sunt, preponderent, ornamentale, reflectând o lipsă a înclinației proprietarilor spre activitățile agricole specifice vieții rurale autentice.

Există, însă, și un segment de orășeni care se mută la țară cu intenția de a îmbrățișa un stil de viață rural. Aceștia sunt adesea motivați de nostalgia unei vieți la sat, fie că au experimentat-o în copilărie, fie că o percep prin prisma reprezentărilor idealizate din social media. Pentru această categorie a fost introdus, încă din anii ’70 în sociologia franceză, termenul de „neo-rurali“, referindu-se la indivizi care părăsesc orașul pentru a se stabili la țară, aducând cu ei un stil de viață modern, dar orientat spre natură, sustenabilitate și comunitate.

Infrastructura modernă redefinește mediul rural

Această tendință este susținută de îmbunătățirile semnificative ale infrastructurii rurale. Potrivit Recensământului Populației și Locuințelor din 2021, 98% dintre locuințele din mediul rural dispun de instalație electrică. Un studiu INS din 2025 arată că 84,8% dintre gospodăriile rurale au acces la internet de acasă. Pe de altă parte, situația cea mai precară rămâne cea a sistemelor de canalizare, recensământul din 2021 indicând că doar aproximativ 15% dintre localitățile rurale beneficiază de această facilitate. Totuși, trebuie menționat că existența unei toalete în interiorul locuinței este posibilă și fără racordare la un sistem public de canalizare. În 2024, aproximativ 60% din populația rurală era conectată la rețeaua publică de apă potabilă, excluzând aici fântânile care continuă să joace un rol important. Din cele 2.861 de comune, 768 sunt racordate la rețeaua de gaze. De asemenea, 51,5% din totalul drumurilor publice sunt clasificate ca „modernizate“, însă o parte considerabilă din cei 33.762 km de drumuri comunale rămâne încă neasfaltată.

"Mutat la țară": O comunitate online de sute de mii de neo-rurali

Andy Hertz, fondatorul grupului online „Mutat la țară, viața fără ceas“, oferă o perspectivă detaliată asupra nuanțelor care definesc grupurile de tineri orășeni care s-au mutat la sat. Hertz, care s-a stabilit într-un cătun din Munții Apuseni după cinci ani petrecuți la Londra, administrează cea mai amplă comunitate virtuală de neo-rurali din țară, numărând peste 330.000 de membri. El estimează că:

„Nu pot să spun cifre exacte, dar cred că vreo 10% din cei de pe grup sunt efectiv orășeni veniți la sat, deci câteva zeci de mii, vreo 30.000. Alți 80% dintre ei își doresc asta, cochetează cu gândul acesta și caută soluții.“ Andy Hertz

Agricultura 2.0: De la hobby la producție tehnologizată

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, un sătean este definit ca o „persoană care locuiește într-un sat și are îndeletniciri legate de mediul rural“. Însă, majoritatea neo-ruralilor de astăzi au venituri combinate.

„Foarte puțini trăiesc din agricultură. Sunt câțiva care visează să renunțe la job, să se mute la sat și cred că pot să trăiască dacă au grădină și două capre. Ar fi un nivel de trai foarte greoi și foarte sărac. Cei mai mulți orășeni veniți la sat combină lucrurile.“ Andy Hertz

Hertz oferă exemple de medici care fac gărzi în oraș și se întorc seara la gospodăria lor cu capre, sau de specialiști IT care în weekend taie lemne. Motivația principală a acestor orășeni este dorința de a se alimenta mai sănătos din propria grădină, de a cultiva roșii, de a avea câteva găini, o curte spațioasă, mai mult timp pentru copii și de a evita aglomerația din trafic.

Această tendință de venituri mixte nu este specifică doar neo-ruralilor. Sociologul Norbert Petrovici subliniază că și sătenii nativi se bazează tot mai puțin exclusiv pe agricultură, adoptând un model economic hibrid:

„Tot mai puțini și din cei care sunt nativi din sate trăiesc exclusiv din agricultură. Pur și simplu din agricultura mică nu trăiesc familiile. Unii au pensii, alții au salarii, unul merge în oraș la fabrică, altul lucrează ca asistent, șofer etc. Dacă iei hectare întregi, vorbim deja de specializare și mecanizare.“ Norbert Petrovici

Pe lângă aceștia, există și un grup de orășeni care se mută în mediul rural cu scopul de a practica o agricultură tehnologizată, adesea sprijinită de fonduri europene. Petrovici vorbește despre „exemple interesante de persoane care se mută din mediul urban pentru agricultură de precizie în medii rurale mult mai, cumva, arhaice, departe de marile orașe.“ El accentuează că „însă în niciun caz tehnologia pe care o folosesc nu este arhaică, ci fie agricultură de mare precizie, fie agricultură aquaponică.“ Agricultura aquaponică reprezintă un sistem ecologic de producție alimentară care integrează piscicultura cu hidroponica (cultivarea plantelor în apă), într-un circuit închis.

Andy Hertz confirmă existența acestui grup minoritar, dar dinamic, al orășenilor care s-au dedicat agriculturii la sat:

„Cunosc oameni care trăiesc numai din agricultură, care au solare făcute, unele pe fonduri europene, altele de ei, și care vând de primăvara și până iarna produse făcute de ei, de la sute de mii de răsaduri și până la varză murată, dulcețuri și legume. Toată familia lucrează doar asta toată ziua.“ Andy Hertz

El subliniază, de asemenea, rolul tehnologiei în maximizarea producției:

„Nu mai merge cu plugul cu boi. Se duc cu tractor care e luat din fonduri europene, au utilaje, au mai multe animale. Cine ține o vacă la sat fie e familie bătrână și n-au altă treabă, fie fac asta din mândrie, fie pur și simplu din plăcere. Unde sunt zeci, 20 sau 30 de vaci, acolo deja e mulgătoare industrială cu tot felul de device-uri.“ Andy Hertz

Noi orizonturi economice la sat

Hertz anticipează că mulți dintre acești neo-rurali își vor reevalua carierele, orientându-se către activități economice specifice mediului rural:

„Mulți dintre ei se vor reorienta sau vor găsi soluții la sat. Dacă vrei să te muți în Noua Zeelandă că ai auzit că acolo e mai bine, tu nu știi de acum ce o să faci acolo. Te duci, lucrezi trei luni un job, după care îți dai seama că poți să lucrezi mai bine ca grădinar, că-i mai fain și câștigi mai bine. Te reorientezi. Așa și cei care vin la sat: după un timp, se gândesc că în sat poate merge o brutărie sau o sală de sport, că sunt tot mai mulți oameni care vor să facă sport la sat. Dar să trăiască doar din agricultură fără să facă asta la nivel de comerț industrial sau profesional, nu se poate.“ Andy Hertz

Un pas intermediar pentru unii este amenajarea de pensiuni sau case de vacanță. Hertz precizează:

„Sunt mulți care fac deja turism la sat, Airbnb, Booking. Și eu îmi doresc să fac un camping tematic în vreo doi-trerei ani. Am mulți prieteni care lucrează în IT, câștigă bine și se gândesc să mai stea un doi, trei ani și după aceea să facă la sat altceva, să iasă cumva din lumea monitoarelor și să intre în lumea concretului, a realului, a firescului.“ Andy Hertz

Andy Hertz este convins că această tendință va continua, mulți dintre acești noi veniți căutând oportunități în mediul rural, de la agricultură și turism, la slujbe rămase neocupate. Factori precum verile mai calde, traficul urban insuportabil, degradarea blocurilor vechi și dorința de hrană curată sunt argumente solide pentru această migrație. El susține că:

„Tendința va continua pentru că verile sunt tot mai calde, traficul e insuportabil, blocurile ceaușiste expiră și, când vezi cutremure prin alte țări, nu mai stai liniștit la etajul șapte. Tot mai mulți vor hrană curată, pe care o poți produce cu un efort minimal și cu bucurie în grădina ta. Nu trebuie să faci agricultură mare pe câmp, dar să pui niște roșii și să ai patru găini chiar nu-i așa mare lucru.“ Andy Hertz

Cu toate acestea, orașul își va păstra rolul central în viața celor de la sat, indiferent de reorientarea către mediul rural:

„Orașul, într-adevăr, este punctul comun și al satelor. Acolo ne ducem la spital, acolo ne ducem la școală, la cumpărături, la magazine și nici n-are rost să ne rupem de el pentru că are niște facilități pe care satul nu ni le poate da.“ Andy Hertz

Alegerea locației diferă în funcție de scop: cei orientați spre turism preferă zonele îndepărtate, unde natura sălbatică atrage turiștii, în timp ce agricultorii se stabilesc adesea în satele natale, beneficiind de sprijin familial și acces facil la terenuri.

"Noul sat românesc": Conectat și modern

Andy Hertz, care locuiește într-un cătun hunedorean la 14 kilometri de Abrud, susține că putem vorbi despre un „nou sat românesc“. Experiența sa personală îl face să afirme:

„În satul nou românesc eu trăiesc mai bine decât trăiam în Londra. Am tot ce-mi trebuie. Casa mea e utilată la modul modest. Adică nu sunt un om bogat și totuși am mașină de pe la vase, am două băi în casă, într-un sat în care acum 30 de ani nu era apă curentă și toaleta era în fundul curții. Poate că unii orășeni cred că încă este așa la sat, dar nu mai e. Mai există câteva case care nu s-au racordat sau nu și-au tras apă sau sunt bătrâni, bolnavi, dar în general, acum, la sat trăiești mai bine ca în oraș.“ Andy Hertz

El subliniază, de asemenea, o evoluție esențială: conectivitatea la internet. „Suntem conectați în lumea întreagă. Copiii din sat află despre limbi străine, află lucruri de peste mări și țări. Nu mai sunt limitați la satul lor. Satul nou are asfalt.“ Noul sat dispune și de microbuze școlare. „Nu mai merg copiii ca pe vremuri, în grup, ca să nu-i mănânce lupul. Nu putem să zicem că mai este ca acum zeci de ani cu spălatul la lighean.“ Cu toate progresele evidente, mai ales acolo unde administrațiile locale s-au implicat, România se confruntă încă cu cea mai ridicată rată a sărăciei în mediul rural dintre statele membre UE, fapt care se reflectă în lipsa locurilor de muncă și abandonul școlar.

În 2016, când s-a mutat în Apuseni, Andy Hertz credea că „sunt singurul nebun care a lăsat orașul pentru a trăi la țară.“ Însă, grupul de Facebook i-a dezvăluit o altă realitate:

„Prin grupul de Facebook mi-am dat seama că suntem sute de mii de nebuni care vrem la sat și ne putem inspira și învăța unii pe alți. Fericirea nu e continuă 24 de ore din 24, dar e fain ca momentele de bucurie să fie arătate pe grup.“ Andy Hertz

Explorează subiectele:

Neo-rurali Viața la sat Comunități rurale

Distribuie Distribuie Comentarii