Noua gardă a Beijingului: școliți în Vest, dar complet devotați partidului
Aparatul de putere de la Beijing se pregătește pentru o transformare generațională masivă, în care o nouă garnitură de tehnocrați de elită, mulți dintre ei cu studii aprofundate și experiență internațională, începe să preia pârghiile conducerii. Deși Xi Jinping își va menține controlul autoritar, viitorul politic al celei de-a doua economii a lumii depinde acum de integrarea așa-numitei „a șaptea generații” – oficiali crescuți în perioada de reformă economică, a căror ascensiune rapidă ridică însă semne de întrebare cu privire la direcția ideologică a țării.
Schimbările de la vârful Partidului Comunist Chinez capătă o miză critică odată cu apropierea viitorului congres. La o reuniune plenară programată între 26 și 29 octombrie, aproximativ 370 de membri ai Comitetului Central se vor aduna oficial pentru a dezbate „autoguvernarea deplină și strictă a partidului”. În culise însă, această întâlnire marchează debutul negocierilor cruciale pentru distribuirea posturilor de influență înainte de marea adunare politică de anul viitor, unde Xi Jinping își va reconfirma poziția supremă, dar va trebui să facă loc unor cadre mult mai tinere.
Xi Jinping la Congresul Partidului Comunist Chinez Foto: EPA/EFE
Reînnoirea conducerii este forțată de regulile interne nescrise privind vârsta de pensionare: 65 de ani pentru oficialii Comitetului Central și 68 de ani pentru membrii Biroului Politic. Dacă aceste norme vor fi respectate pentru restul aparatului – după ce Xi le-a ignorat în 2022 pentru a-și securiza mandatul –, aproximativ două treimi din membrii actuali ai Comitetului Central vor trebui să se retragă. Potrivit unei analize realizate de publicația The Economist, această conjunctură va duce la o explozie a ponderii generației a șaptea în Comitetul Central, de la abia 8% în prezent la peste 40%.
Cum a eliminat Xi Jinping o generație întreagă de rivali
Ierarhia comunistă din China s-a ghidat multă vreme după mecanismul stabilit de Deng Xiaoping, părintele reformelor economice, considerat a doua generație de lideri după epoca lui Mao Zedong. În această logică a transferului organizat de putere, mandatele erau limitate la zece ani, iar succesiunea se făcea metodic între grupe de vârstă. Xi Jinping, aparținând generației a cincea (cei născuți în anii 1950), a spulberat însă acest tipar: a revizuit constituția pentru a conduce pe termen nelimitat și a anihilat potențialii succesori din generația a șasea.
Sub stindardul luptei anticorupție, Xi a orchestrat o serie amplă de epurări prin care potențialii pretendenți la conducere au fost demiși sau condamnați, iar rețelele lor politice au fost complet dezmembrate. Conform estimărilor The Economist, aproape unul din cinci membri marcanți ai Comitetului Central a fost înlăturat în ultimii cinci ani. În golul lăsat în urmă au început să avanseze liderii generației a șaptea, născuți la sfârșitul anilor 1960 și de-a lungul deceniului 1970.
Printre cei care urcă treptele ierarhiei se remarcă Zhu Zhongming (54 de ani), numit primar interimar la Shanghai, postură ce i-ar putea asigura un fotoliu în Biroul Politic dacă va prelua conducerea organizației locale de partid. Alte figuri proeminente sunt Liu Jie (56 de ani), guvernatorul puternicei provincii Zhejiang, și He Dong (55 de ani), aflat în fruntea Ligii Tineretului Comunist – o structură care a servit frecvent ca rampă de lansare pentru viitorii secretari generali.
Tehnocrați cu diplome occidentale și cariere în corporații de stat
Profilul noilor lideri diferă radical de cel al generațiilor precedente. Datele centralizate de Li Cheng, expert la Universitatea din Hong Kong, arată că peste jumătate dintre primele o sută de figuri ale acestui val dețin titluri de doctorat. Aproximativ o treime au o pregătire inginerească, în timp ce restul s-au specializat în domenii precum științele economice și finanțele.
Mai mult, o parte importantă a acestor oficiali a acumulat experiență directă în afara Chinei continentale. Primarul Beijingului, Yin Yong (57 de ani), este absolvent de masterat la Universitatea Harvard. La rândul său, Guo Ningning (56 de ani), una dintre puținele femei care au reușit să acceadă în eșaloanele superioare și un oficial influent în provincia Fujian, și-a clădit cariera în centrele financiare din Hong Kong și Singapore, la conducerea unei bănci de stat. Această traiectorie contrastează puternic cu cea a lui Xi Jinping, a cărui unică experiență timpurie în Occident a constat într-o vizită de două săptămâni dedicată agriculturii în Statele Unite, în 1985. De asemenea, noii veniți s-au afirmat adesea ca manageri în mari corporații de stat, ocolind parcursul clasic prin structurile militare sau aparatul birocratic de partid.
Amintirea dezghețului din anii ’80 și iluzia reformismului
Spre deosebire de actualul lider suprem, a cărui gândire politică a fost marcată de suferințele familiei sale în timpul epurărilor maoiste și de cei șapte ani petrecuți într-un sat sărac – experiențe care i-au cimentat atașamentul față de controlul ideologic rigid –, generația a șaptea nu are o legătură organică cu revoluția comunistă. Formarea lor intelectuală a coincis cu anii 1980, un deceniu de relativă deschidere culturală și asimilare a ideilor occidentale, scindat abrupt de intervenția sângeroasă din Piața Tiananmen, în 1989. La acea vreme, mulți dintre actualii oficiali aveau vârsta studenților care protestau pe străzi cerând libertăți democratice.
Totuși, o asemenea biografie nu echivalează cu o orientare liberală ascunsă. După cum punctează Wu Guoguang, cercetător la Universitatea Stanford, orice cadru de partid care ajunge în poziții de decizie trece printr-un proces intens de adaptare și instruire conform regulilor stricte ale sistemului. Tendința pare confirmată și de sondaje recente conduse de specialiști britanici și chinezi, care indică faptul că generațiile mai tinere din China, precum cei născuți în anii 1990, manifestă o susținere chiar mai redusă pentru normele democratice decât vârstnicii.
Dilema succesiunii: un proces imprevizibil
Este puțin probabil ca Xi Jinping, în vârstă de 73 de ani, să își desemneze un succesor la congresul viitor, deoarece o astfel de decizie ar putea crea un pol alternativ de putere. Însă ecuația va deveni mult mai presantă la cel de-al 22-lea congres, moment în care Xi se va apropia de 80 de ani, iar reprezentanții generației a șaptea se vor afla la vârful maturității politice, între 50 și 60 de ani.
Fostul analist CIA Jonathan Czin subliniază că predarea puterii către un lider aflat în jurul vârstei de 60 de ani ar fi singura variantă rațională din punct de vedere biologic, în loc de transferarea acesteia către un alt septuagenar. În același timp, lipsa unor relații vechi de încredere personală între Xi și reprezentanții noilor eșaloane adaugă un grad ridicat de imprevizibilitate transferului de putere.
Czin amintește că lideri precum Mao sau Deng au schimbat mai mulți moștenitori politici desemnați înainte de a stabili o linie definitivă, avertizând că prima opțiune pe care o va alege Xi ar putea să nu fie și cea finală, iar tranziția din interiorul regimului de la Beijing riscă să traverseze episoade tensionate.
Explorează subiectele:
