Noua tactică a Moscovei în Donbas, frânată de contraofensiva „Vivaldi”
Armata ucraineană a obținut un succes tactic notabil în nordul regiunii Donețk în cadrul operațiunii ofensive „Vivaldi”, reușind să recupereze teren și să îndepărteze trupele Moscovei din poziții periculoase. Dincolo de aceste câștiguri punctuale, evoluțiile de pe front indică o transformare profundă a modului în care Rusia își poartă campania: forțele invadatoare renunță la marile coloane mecanizate și recurg la infiltrarea continuă a unor nuclee infanteriste reduse, vizând pe termen lung încercuirea marilor bastioane Sloviansk și Kramatorsk.
Soldați ucraineni pe frontul din Donețk Foto: Profimedia
Pentru a contracara avansul rus prin infiltrare în nordul regiunii Donețk, Corpul 3 de Armată al Ucrainei a desfășurat prima etapă a ofensivei denumite „Vivaldi”. Pe parcursul acestei misiuni, forțele Kievului au curățat de soldați inamici circa 75 de kilometri pătrați și au eliberat efectiv peste 10 kilometri pătrați, readucând sub control complet așezarea Serednie. Totodată, punctele de rezistență rusești din perimetrele Oleksandrivka, Iarova, Korove Iaru și Novoselivka au fost anihilate.
Un obiectiv de căpătâi al comandamentului ucrainean a fost destabilizarea lanțului de aprovizionare al forțelor ruse. Loviturile executate de unitățile de drone ale Corpului 3 au perturbat atât de grav rutele de reaprovizionare, încât trupele ruse s-au văzut nevoite să retragă anumite depozite de combustibil în afara teritoriului ucrainean, până în regiunea rusă Voronej. Potrivit raportărilor oficiale ale armatei ucrainene, bilanțul primei faze a operațiunii include pierderi substanțiale pentru inamic: aproximativ 1.500 de militari scoși din luptă, peste 12.000 de drone distruse, alături de sute de blindate și guri de artilerie.
Planurile de viitor rămân însă strict clasificate. Comandantul Corpului 3 de Armată, Andrii Bilețki, a precizat că acțiunile militare sunt abia la debut: „Operațiunea noastră se numește «Vivaldi». Iar Vivaldi, după cum se știe, are patru anotimpuri. Acesta este doar primul dintre ele”.
O gură de aer pe direcția Liman, dar nu o cotitură definitivă
Analizând situația pentru publicația Focus, analistul militar Dmitro Snieghiriov a confirmat că ofensiva a oferit trupelor ucrainene un răgaz valoros pe axa Liman. Unitățile de apărare au reușit să șteargă o zonă avansată creată periculos de inamic lângă Șandrigove și Zelena Dolyna, de unde se putea deschide un culoar de asalt spre Liman. Raportări neoficiale, care așteaptă încă validarea Statului Major de la Kiev, arată că trupele ruse ar fi fost forțate să se replieze până la râul Jerebeț, abandonând aliniamente consolidate pe parcursul ultimului an.
Cu toate acestea, Snieghiriov temperează entuziasmul exagerat. Comandamentul de la Moscova încearcă rapid să recupereze terenul pierdut apelând la rezerve din teritoriile ocupate ale regiunii Lugansk, favorizat de o linie logistică scurtă care permite reînarmarea și reorganizarea într-un timp redus. Prin urmare, deși planurile rusești au fost întârziate de acest succes tactic, intențiile ofensive nu au fost abandonate.
În sectorul Sviatohirsk, amenințarea rămâne activă, în pofida narativelor propagate de Moscova cu privire la controlul asupra orașului. În realitate, liniile rusești se află la aproximativ zece kilometri depărtare. Totuși, se observă aceeași schemă aplicată anterior în bătălia de la Bahmut: trupele ruse nu caută neapărat o confruntare frontală, ci încearcă să taie arterele de transport pentru a impune o încercuire operativă. Presiunea combinată pe Sviatohirsk și Liman urmărește în principal sufocarea conexiunilor logistice ucrainene.
O dificultate majoră o reprezintă cotele dominante din perimetrul Oleksandrivka, aflate sub control rus. Această poziție geografică le oferă operatorilor ruși un avantaj direct de transmisie radio, permițându-le utilizarea masivă a dronelor FPV, inclusiv a celor ghidate prin fibră optică. Chiar dacă eforturile ucrainene au redus riscul iminent al unei prăbușiri a frontului spre Sviatohirsk și Liman, rușii continuă să trimită grupuri mici de asalt în împrejurimile Limanului.
Miza reală din Donbas: Sloviansk și Kramatorsk
Sectorul Liman reprezintă doar o treaptă operațională. Scopul strategic suprem al comandamentului rus rămâne nodul urban Sloviansk-Kramatorsk, explică Snieghiriov. Spre Sloviansk, forțele ruse încearcă o manevră din flancuri, operând prin Mikolaivka și dinspre Kriva Luka pentru a prinde apărarea într-un clește.
O țintă de o importanță deosebită este termocentrala din Sloviansk, obiectiv care furnizează electricitate unei porțiuni extinse din teritoriul administrat de guvernul ucrainean în regiunea Donețk. Această facilitate este supusă atacurilor constante cu trupe de asalt și bombardamentelor aeriene intense.
Totodată, forțele ruse încearcă să se fixeze pe axa șoselei Bahmut–Sloviansk și în vecinătatea canalului Doneț–Donbas, căutând să ajungă la râul Doneț. Deși nu se dau lupte în interiorul orașului Sloviansk, primele linii inamice fiind la 12–15 kilometri distanță, înaintarea treptată dinspre Bahmut și agitația din zonele Zakitne și Kriva Luka reprezintă semnale alarmante.
Kupiansk-Vuzlovi: miza strategică mascată de Moscova
Dinamica luptelor din zona Kupiansk arată o schemă identică. Pe malul drept al râului Oskil, apărătorii ucraineni au înregistrat progrese locale între Zapadne și Dvorichna, blocând încercarea inamicului de a face joncțiunea între unități printr-un traseu direct. Situația rămâne însă tensionată pe malul stâng, unde rușii presează spre Kurilivka.
În timp ce discursul public al Kremlinului se concentrează pe orașul Kupiansk din considerente propagandistice și de imagine, adevărata miză feroviară și rutieră este Kupiansk-Vuzlovi, avertizează Snieghiriov: „Kupiansk, ca centru raional, le trebuie în primul rând ca simbol. Iar obiectivul strategic este Kupiansk-Vuzlovi”.
O eventuală cucerire a acestui nod logistic ar permite armatei ruse să adune o grupare masivă pe cursul Oskilului, reeditând încercarea din 2022 a trupelor de la Izium de a încercui pozițiile ucrainene din zona Sloviansk-Kramatorsk. Faptul că sursele rusești evită să menționeze Kupiansk-Vuzlovi pare o metodă deliberată de a ascunde direcția principală a efortului lor ofensiv.
„Strategia celor o mie de tăieturi” și barajul de bombe ghidate
Schimbarea de paradigmă pe câmpul de luptă este evidentă. Incapabilă să mai execute atacuri mecanizate ample fără a fi decimată de dronele și artileria ucraineană, Rusia a adoptat „tactica celor o mie de tăieturi”. Formațiuni minuscule, alcătuite din numai doi sau trei combatanți, încearcă să profite de relieful neregulat, fâșiile forestiere și ruine pentru a se infiltra în spatele primelor linii. Acolo, soldații caută adăpost, așteaptă noi infiltrați și lărgesc treptat așa-zisa „zonă gri”.
„Nu încearcă să lovească concentrat într-o singură direcție, ci practic ne testează apărarea. Unde cedează, acolo și înaintează”, subliniază expertul militar.
Aceeași abordare este utilizată la frontiera regiunii Harkov, în preajma satului Milove, unde rușii deschid focare locale pentru a obliga comandamentul ucrainean să extragă rezerve de pe frontul din Kupiansk. În plan strategic, forțele ruse ar putea încerca unificarea forțelor de la Milove, Vovceansk și Kupiansk pentru a stabili o linie uniformă de presiune pe graniță.
În plus, un rol distructiv decisiv îl are aviația. Infiltrarea infanteriei este aproape întotdeauna precedată de lansarea masivă a bombelor aeriene ghidate (KAB), care rad din temelii adăposturile și fortificațiile ucrainene. Dmitro Snieghiriov punctează că singura soluție reală împotriva acestei tactici este lovirea bazelor aeriene din interiorul Rusiei, deoarece interceptarea bombelor ghidate este o sarcină aproape imposibilă pentru sistemele clasice de apărare.
Pe alte sectoare, precum Kostiantinivka, presiunea se acutizează prin manevre în perimetrele Cervone și Ivanopillia, unde delimitarea teritoriului rămâne disputată. Situația este complicată și de confruntările de la Ceasiv Iar, a cărui rezistență prelungită a blocat până acum planul de încercuire a trupelor ucrainene din zona Kostiantinivka.
Totuși, această strategie de uzură costă enorm Moscova. Numai pe parcursul lunii august, forțele ruse au înregistrat aproximativ 42.000 de pierderi umane – o cifră care depășește cu circa 6.000 de oameni capacitatea lunară de recrutare a armatei ruse. Deși Moscova își consumă efectivele mai rapid decât le poate reconstitui, volumul existent de rezerve îi permite să mențină o presiune constantă. Succesul operațiunii „Vivaldi” demonstrează că tactica infiltrărilor poate fi dejucată, însă amenințarea rămâne critică pe întregul arc al frontului din est.
Explorează subiectele:
