O nouă porcărie a fost dată în vileag!/Transelectrica a plătit zeci de milioane de euro chirie într-o clădire care valorează 10 milioane!
Compania națională Transelectrica ajunge să direcționeze peste 40 de milioane de euro către proprietarii sediului său central din Capitală, în baza unei serii neîntrerupte de înțelegeri parafate între 2011 și 2031. Suma totală achitată din bani publici este de aproape patru ori mai mare decât valoarea contabilă a întregii clădiri, ridicată inițial printr-un împrumut bancar ce nu a depășit 9,5 milioane de euro.
Operatorul național de transport al energiei electrice, controlat de stat prin Secretariatul General al Guvernului, continuă să își desfășoare activitatea în complexul Platinum Center de pe strada Olteni, lângă Bulevardul Unirii și Tribunalul București. Deși imobilul este evaluat în actele financiare la circa 10,5 milioane de euro (54,34 milioane de lei raportate în 2025), costurile suportate de Transelectrica pentru închirierea și întreținerea spațiului au depășit orice logică economică de achiziție, acumulând 28,5 milioane de euro până în prezent și urmând să atingă pragul de 40 de milioane de euro fără TVA până în 2031.
Noua înțelegere care a extins șederea companiei a fost dezvăluită inițial de NewsCenter.ro . Semnat la 26 iunie și activat la 2 iulie 2026, contractul C390 leagă societatea pe încă cinci ani de firma AG Real Estate Assets SRL, pentru suma de 11.781.330 de euro fără TVA (aproximativ 60 de milioane de lei). Cu o rată lunară de peste 196.000 de euro, această singură prelungire depășește cu 1,5 milioane de euro valoarea de inventar a clădirii raportată la Fisc. Demersul de atribuire s-a bazat pe reglementările interne specifice sectorului energetic, ocolind platformele electronice de licitație publică.
Platinium Center, sursa foto: spatii-de-birouri.ro Evoluția unui parteneriat de 15 ani
Deși în actele oficiale de la ANAF compania figura din 2024 și cu o adresă pe Bulevardul Gheorghe Magheru, mutarea conducerii executive în Platinum Center a avut loc încă din 2011, transferul definitiv al sediului social fiind înregistrat abia în 2022. Până în prezent, nicio conducere nu a clarificat de ce statul nu a optat pentru cumpărarea spațiului, invocând „clauze stricte de confidențialitate” atunci când jurnaliștii au solicitat detalii privind cheltuirea fondurilor.
Istoricul plăților relevă o succesiune continuă de contracte:
- 2011–2015: Primul acord a fost semnat cu Dagesh Rom SRL. Cum datele exacte nu au fost publicate, cifra de afaceri a proprietarului – a cărui unică proprietate imobilizată era chiar clădirea respectivă – arată încasări de 52,56 milioane de lei în cei cinci ani (circa 11,94 milioane de euro). În acel prim an, conducerea a fost predată de Stelian Gal către Horia Hăhăianu.
- 2015–2020: Prin contractul C217/2015, aprobat în mandatul lui Ion-Toni Teau, Transelectrica a achitat câte 14 euro/mp în fiecare lună, factura totală ajungând la aproape 7,5 milioane de euro (1,5 milioane de euro anual).
- 2020–2025/2026: Contractul C232/2020, asumat în mandatul lui Cătălin Nițu, a stipulat un tarif de 9 milioane de euro pe 60 de luni (aproximativ 150.000 de euro lunar, mentenanță inclusă).
- 2026–2031: Cel mai recent acord, C390/2026, parafat sub actuala conducere, stabilește un record de 11,78 milioane de euro fără TVA.
Facsimil Transelectrica, contract din 2011 pentru Platinium Center În total, cele două decenii de chirii însumează circa 40 de milioane de euro, sumă raportată la un imobil a cărui valoare în evidențele fiscale nu a trecut niciodată de 13 milioane de euro. Mai mult, dezvoltatorul inițial, Dagesh Rom SRL, ceruse insolvența în 2010, după ce ridicase clădirea cu o finanțare bancară de 9,5 milioane de euro obținută de la Alpha Bank.
Aceiași beneficiari în spatele unor entități diferite
Schimbarea numelui proprietarului contractual din 2026 nu reflectă o schimbare a beneficiarilor reali. Potrivit informațiilor furnizate de platforma ListaFirme.ro , AG Real Estate Assets SRL este deținută de DBDN Investments SRL și Ligga Euro Properties SRL. Acestea sunt controlate integral de cetățenii israelieni Tzohar Gabriely și Shlomo David Abecassis, aceeași oameni de afaceri care au deținut și Dagesh Rom SRL (unde inițial a figurat ca asociat și Avinoam Harel, retras în 2010). Ambii asociați au domiciliul declarat la aceeași adresă din Tel Aviv, pe strada Snapir nr. 10.
Rețeaua imobiliară administrată de cei doi numără zece entități comerciale în România, printre care Dagesh Logistics, Platinum Centers și Smart Property Management. Numai în ultimii cinci ani, afacerile cumulate ale firmelor controlate de aceștia au înregistrat cifre de afaceri de circa 133,7 milioane de lei și un profit de peste 30 de milioane de lei.
Litigiile conducerii și conexiunea cu achiziția sediului DIICOT
Prelungirea recentă a contractului a avut loc sub mandatul lui Ștefăniță Munteanu, fost consilier județean PSD la Buzău, menționat de presă ca fiind un apropiat sau fin al lui Marcel Ciolacu, deși o susținere oficială nu este consemnată în documente. Poziția conducerii Transelectrica este însă fragilă din punct de vedere juridic: Tribunalul București a anulat selecția membrilor Directoratului și hotărârile Consiliului de Supraveghere din 2024, iar Curtea de Apel București a respins apelul companiei la 9 iulie 2026, sentința nefiind însă definitivă.
Cristian Tiderle În cercul de reprezentare al grupului Dagesh figurează și Cristian Tiderle , un personaj implicat într-o altă tranzacție publică intens criticată, aflată la mică distanță de birourile Transelectrica. Tiderle a participat la vânzarea clădirii din strada Sfânta Vineri nr. 33 către DIICOT, prin Art Diamond Real Estate SRL. Instituția a cumpărat acel imobil în decembrie 2017 cu 17 milioane de euro plus TVA, deși la acel moment era doar o structură de beton neterminată.
Conform unei investigații realizate de RISE Project , evaluarea reală a imobilului DIICOT se cifra la doar 12 milioane de euro. Ulterior, Curtea de Conturi a constatat nereguli grave în procedura derulată de procurori: desemnarea ofertei câștigătoare înainte de termenul limită, lipsa negocierii reale și încălcarea propriilor norme de transparență – deficiențe care, în ciuda concluziilor oficiale, nu au dus la anularea achiziției.
Explorează subiectele:
