Pe 14 octombrie, creștin-ortodocșii o prăznuiesc pe Sfânta Parascheva. Sărbătoarea religioasă este un reper important și în calendarul popular, nu doar în cel bisericesc. De ea sunt legate câteva obiceiuri și superstiții.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, pusă la loc de cinste în calendarul creștin-ortodox, este, în lumea satului pastoral. Momentul la care are loc „îngroparea verii”. Acum se încheie Vara lui Mioi - perioada de 15 zile mai calde, din mijlocul toamnei, numită și Năpustitul Berbecilor/Areţilor, Sân-Mihai sau Nunta Oilor, în care ciobanii lasă liberi berbecii să intre în turmele de oi pentru reproducere.

Coborârea oilor în zonele de iernat

Potrivit Agenției Naționale a Zonei Montane, această zi de 14 octombrie marchează și începutul pregătirii turmelor pentru iernat, dar și deschiderea unor târguri unde se valorifică produsele pastorale.

„Sărbătoarea Sfintei Parascheva este și momentul calendaristic care indică începutul sau sfârșitul unor importante activități pastorale: deschiderea țarinilor pentru pășunatul devălmaș, organizarea turmelor pentru iernatul transhumant, începerea coborârii oilor în zonele de iernat”, explică pentru „Adevărul”, conf. univ. dr. Sorin Mazilescu, fost director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş.

Angajarea ciobanilor pentru noul sezon pastoral

În dimineața zilei de Sfânta Parascheva, ciobanii caută să vadă cum s-au culcat oile: dacă stau grămadă, iarna va fi grea, iar dacă stau împrăștiate, va fi ușoară, după cum consemna etnologul Adrian Fochi.

„La sate, se fac focuri în curte, pentru a alunga spiritele rele. În această zi, ciobanii nu cioplesc nimic, să nu le iasă mieii tărcați. Turmele de oi se pregătesc pentru iernat, se împlinește sorocul ciobanilor, văcarilor și pândarilor și se fac angajări noi pentru anul care urmează”, se arată în calendarul Datinilor, tradiții și obiceiuri populare româneşti din luna octombrie publicat de Agenția Națională a Zonei Montane.

Credințele populare, superstițiile legate de sărbătoarea Sfintei Parascheva sunt întâlnite însă și dincolo de lumea oierilor, în mai toată lumea satului românesc.

”De Sfânta Parascheva se postește și nu se lucrează, altfel existând pericolul apariției unor boli. În popor, Sfânta Parascheva e percepută ca fiind mare la trup și urâtă la chip (n.r. potrivit cercetătorului etnografic Theodor Speranția), dar cu un suflet bun, pentru că-i ferește pe oameni de boli, grindină, trăsnet și pe copii îi apără de deochi. De la această percepție, i se mai spune și Sfânta Vineri”, se mai arată în calendarul Datinilor, tradiții și obiceiuri populare româneşti.

Tot celebrul etnolog Adrian Fochi arăta, legat de obiceiurile datei de 14 octombrie, că gospodarii întorc în această zi carul cu proțapul în fundul ogrăzii, căci se pregătesc de iarnă, iar potrivit cercetătorului etnografic Ionn Ghinoiu, de Sfânta Parascheva, la sate se fac praznice pentru morți și se împart ofrande.

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor, fetele țin această sărbătoare ca să fie cinstite, precum cuvioasa Parascheva, după cum arăta folcloristul Theodor Speranția, însă, potrivit consemnărilor sale, pe sfânta Parascheva o prăznuiesc toți sătenii spre a se face bucatele și a fi bogat anul ce vine.

Primejdie de boli dacă se lucrează

Nu sunt singurii cercetători care au făcut referire la superstițiile legate de marea sărbătoare.

Sfânta este considerată apărătoare de rele și durere, iar potrivit folcloristului Tudor Pamfile, oamenii de la sate consideră că este primejdie de boli dacă se lucrează: nu se coase, fiind rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi și de cap.

„Cine va coase sau va toarce va face negei la mână”, mai consemna Tudor Pamfile, care arăta că-n lumea satului se credea că așa cum va fi în această zi, va fi mereu până la Sfântul Dumitru.

Superstiții similare au fost consemnate de alți doi cercetători. Potrivit acestora, cum este ziua de Sfânta Paraschiva, frumoasă sau mohorâtă, așa vor fi celelalte sărbători de peste an (Isidor Chicet), iar dacă toamna nu plouă până la Cuvioasa Parascheva, atunci se pune iarna curând (Traian Gherman).