Părinții care revin mai repede la muncă ar putea încasa până la 20.500 de lei pe lună

Cum s-ar modifica legea și care este parcursul proiectului

Conform legislației actuale, indemnizația pentru creșterea copilului este calculată la 85% din veniturile nete obținute anterior nașterii, fiind încadrată între un prag minim de 1.651 de lei și unul maxim de 8.500 de lei. În momentul în care părintele decide să se întoarcă la serviciu, pierde această indemnizație, dar primește în schimb un stimulent de inserție: 1.500 de lei dacă revenirea are loc înainte ca bebelușul să aibă șase luni, respectiv 650 de lei dacă întoarcerea la muncă se produce după această vârstă.

Noua propunere legislativă (L604/2026) ar schimba complet această paradigmă. Potrivit explicațiilor oferite pentru „Adevărul” de Corina Neagu — HR & Business Strategist, International Trainer & Career Coach și fondatoare a DARE (Development Advice & Resources) — proiectul le-ar permite părinților să cumuleze salariul cu un stimulent având o valoare identică cu cea a indemnizației de creștere a copilului. Acest drept s-ar aplica până când minorul împlinește doi ani (sau trei ani, în situația copiilor cu dizabilități), urmând ca după acest prag suma să revină la valoarea de 650 de lei pe lună.

Totuși, experta în resurse umane atrage atenția asupra unei ambiguități fiscale din textul propunerii. Dacă în prezent indemnizația este taxată cu 10% reprezentând contribuția la sănătate (CASS), iar stimulentul de inserție este scutit de această reținere, proiectul actual nu specifică în mod clar ce regim de impozitare se va aplica noului stimulent majorat.

Din punct de vedere procedural, inițiativa a obținut un raport favorabil pe 3 noiembrie în cadrul Comisiei de buget din Senat, însă mai are de parcurs pași importanți până la promulgare. Decizia finală aparține Camerei Deputaților, iar aplicarea efectivă a măsurii ar putea avea loc, în cel mai optimist scenariu, în anul 2027. Până atunci, proiectul se lovește de rezerve instituționale: Consiliul Legislativ a dat un aviz negativ, motivând că inițiativa nu este suficient fundamentată și că lipsește o evaluare a impactului asupra copilului, în timp ce Consiliul Fiscal a cerut date suplimentare referitoare la efortul bugetar.

Simulări financiare: de la salariul minim la câștiguri de peste 20.000 de lei

Pentru a înțelege impactul concret asupra bugetului unei familii, analistul economic Adrian Negrescu a realizat pentru „Adevărul” o serie de calcule bazate pe trei niveluri salariale. Simulările sunt orientative — depinzând de veniturile eligibile de dinaintea nașterii și de viitoarele norme fiscale — și pornesc de la premisa că părintele se întoarce pe același salariu net, iar noul stimulent nu este taxat suplimentar:

• Salariu net de 2.700 de lei: Venitul cumulat lunar ar urca la circa 5.000 de lei, față de 3.350 de lei cât încasează în prezent (salariu plus actualul stimulent de inserție). Câștigul net lunar ar fi de aproximativ 1.650 de lei.
• Salariu net de 5.000 de lei: Familia ar încasa lunar 9.250 de lei, în creștere de la 5.650 de lei în prezent, ceea ce se traduce printr-un plus de 3.600 de lei în fiecare lună.
• Salariu net de 12.000 de lei: În acest caz, părintele ar atinge plafonul maxim al stimulentului, de 8.500 de lei. Venitul lunar total ar ajunge la 20.500 de lei (față de 12.650 de lei acum). Diferența de 7.850 de lei pe lună ar aduce, pe parcursul unui an întreg de beneficiu, un câștig suplimentar de 94.200 de lei.

„Pe un an întreg, diferența înseamnă aproximativ 20.000 de lei pentru salariul minim, peste 40.000 de lei pentru un salariu mediu și aproape 95.000 de lei pentru un salariu mare. Sunt sume care pot schimba decisiv bugetul unei familii tinere”, a punctat Adrian Negrescu.

Costurile ascunse: creșele și bonele înghit banii celor cu venituri mici

Deși sumele par extrem de atractive pe hârtie, întoarcerea timpurie la muncă generează cheltuieli semnificative pentru îngrijirea celui mic. Cum locurile în creșele de stat sunt mult sub necesar, deși sunt mai accesibile financiar, mulți părinți sunt forțați să apeleze la sectorul privat. Conform estimărilor lui Adrian Negrescu, în marile orașe, tariful unei creșe private variază între 2.000 și 4.000 de lei pe lună, în timp ce angajarea unei bone scoate din buzunarul familiei între 3.000 și 5.000 de lei lunar.

„Pentru un părinte cu salariu mediu sau mare, avantajul rămâne clar chiar și după plata bonei. Pentru un părinte cu salariul minim, stimulentul de aproximativ 2.300 de lei acoperă în cel mai bun caz o creșă privată, iar câștigul net dispare aproape complet dacă nu are acces la o creșă de stat sau la ajutorul bunicilor”, a detaliat analistul economic.

În acest context, măsura riscă să creeze falii sociale și mai adânci, lăsând pe dinafară mai multe categorii vulnerabile. „Riscul este ca măsura să adâncească inegalitățile. Părinții cu venituri mici, cei din mediul rural sau din orașele fără creșe, cei care lucrează în ture ori fără contract nu vor putea profita de stimulent, pentru că nu au cui să lase copilul”, atrage atenția Negrescu.

La rândul său, Corina Neagu subliniază deficitul sever de infrastructură, citând statistici Eurostat din 2023 care relevă că doar 12,3% dintre copiii români sub trei ani erau integrați într-o formă oficială de îngrijire. Mai mult, noul beneficiu le va fi complet inaccesibil părinților care nu s-au calificat inițial pentru indemnizația de creștere a copilului (condiționată de realizarea unor venituri eligibile sau perioade asimilate timp de minimum 12 luni în ultimii doi ani dinaintea nașterii).

„Ca măsura să fie cu adevărat eficientă și echitabilă, trebuie însoțită de investiții serioase în creșe publice și, eventual, de un sprijin pentru îngrijirea copilului destinat familiilor cu venituri mici. Altfel, riscăm să construim un sistem care îi ajută mai mult pe cei care oricum se descurcau”, concluzionează Adrian Negrescu.

Calculul bugetar: între autofinanțare și o gaură de miliarde de lei

Pentru finanțele publice, efectul legii va depinde strict de comportamentul părinților: câți vor fi motivați de acești bani să revină la muncă și câți ar fi făcut acest pas oricum.

„Aici este partea cea mai interesantă a proiectului. Pentru un părinte care altfel ar fi rămas acasă, statul plătește exact aceeași sumă: indemnizația devine stimulent. În plus, acel părinte începe să lucreze, să plătească impozit și contribuții la pensii și sănătate. Pentru acest grup, măsura nu costă nimic în plus, ba chiar aduce bani la buget: între circa 1.800 de lei pe lună pentru un salariu minim și peste 8.000 de lei pentru un salariu mare, sub formă de taxe și contribuții” – Adrian Negrescu.

Problema apare însă în cazul părinților care aveau deja în plan să revină mai devreme la serviciu, pentru care majorarea stimulentului reprezintă un cost net pentru stat. Într-o ipoteză de lucru avansată de Negrescu, dacă 20.000 de părinți s-ar încadra în această categorie și ar primi, în medie, cu 3.000 de lei mai mult pe lună, efortul bugetar suplimentar s-ar ridica la circa 700 de milioane de lei anual.

Pe de altă parte, Corina Neagu plasează costurile suplimentare anuale într-un interval cuprins între 670 de milioane și 2,7 miliarde de lei, având ca scenariu de bază suma de 1,3 miliarde de lei. Analiza sa statică — care nu ia în calcul modificarea deciziilor părinților după intrarea în vigoare a legii — se bazează pe cifrele ANPIS aferente lunii august 2026: la acel moment, statul plătea lunar circa 577 de milioane de lei pentru aproximativ 145.000 de beneficiari de indemnizație și 53 de milioane de lei pentru aproape 70.000 de părinți care încasau stimulent de inserție. Potrivit calculelor specialistei, pentru ca proiectul să se autofinanțeze, ar fi necesar ca numărul celor care se întorc la muncă înainte ca minorul să împlinească doi ani aproape să se dubleze.

„Măsura poate fi, așadar, aproape neutră pentru buget dacă își atinge scopul. Inițiatorii ar trebui însă să prezinte o fișă de impact cu cifre clare, pentru că într-un an de ajustare bugetară orice cheltuială nouă va fi privită cu suspiciune”, a mai avertizat analistul economic.

Costul emoțional și lecția oferită de modelul maghiar

Dincolo de tabelele financiare, desprinderea timpurie de copil are implicații psihologice profunde. Madi Rădulescu, Master Certified Coach (MCC) și managing partner în cadrul MMM Consulting International, a explicat pentru „Adevărul” că fiecare familie trebuie să pună în balanță și impactul afectiv.

„În afară de costurile financiare, măsura implică întotdeauna un cost afectiv și emoțional pe care părinții uneori îl iau în calcul, alteori nu. Desigur că întoarcerea mai devreme la serviciu, mai ales dacă ai un stimulent financiar, poate fi foarte atractivă. Situațiile sunt însă variate”, afirmă specialista.

Ea subliniază că tranziția poate fi mult mai ușoară atunci când ambii parteneri se implică activ, în special dacă unul dintre ei beneficiază de flexibilitate la locul de muncă:

„Dacă, de exemplu, cel de-al 2-lea părinte poate să aibă un program mai flexibil și să suplinească lipsa mamei care se întoarce la serviciu, acest beneficiu financiar contează și echilibrul emoțional al familiei nu este atât de afectat. Dacă părinții sunt implicați, iarăși poate fi un considerent important pentru foarte multe familii, mai ales pentru familiile cu venituri mai mici” – Madi Rădulescu.

Fără a sugera că reluarea rapidă a serviciului produce automat efecte negative, Madi Rădulescu atrage atenția că integrarea unui copil foarte mic la creșă presupune o schimbare bruscă a mediului său familiar și adaptarea la o colectivitate în care atenția îngrijitorilor este distribuită către mai mulți micuți. Toți acești factori trebuie cântăriți cu grijă, alături de avantajele materiale.

Cât despre eficiența reală a unei astfel de legi în a le convinge pe mame să revină în câmpul muncii, experiența europeană oferă deja câteva răspunsuri. Corina Neagu amintește de programul „GYED Extra”, implementat de Ungaria în anul 2014, prin care părinții au primit dreptul de a se reîntoarce la serviciu după ce copilul împlinește vârsta de un an, păstrându-și în același timp indemnizația. Datele studiilor citate de expertă arată că, în primul an de la lansarea programului, circa 10% dintre mamele aflate în concediu s-au reangajat, majoritatea cumulând salariul cu indemnizația. Cu toate acestea, analizele ulterioare au demonstrat că măsura a fost fructificată preponderent de femeile care dispuneau deja de un capital economic, social și cultural ridicat.

Explorează subiectele:

stimulent de inserție indemnizație creștere copil părinți

Distribuie Distribuie Comentarii