Psiholog, despre dependența de ecrane a copiilor: „Doar interdicția funcționează”
Ce pot face părinți pentru a limita accesul copiilor la rețelele sociale Foto: Shutterstock
Tendința copiilor de a prefera universul digital în detrimentul vieții reale nu poate fi pusă exclusiv pe seama influenței anturajului sau a platformelor de socializare. Psihologul Bogdan Cotiga subliniază că dinamica familială joacă un rol fundamental în prevenirea dependenței de ecrane. Specialistul atrage atenția că, cel puțin până când copilul împlinește 10 sau 11 ani, comportamentul acestuia este exclusiv responsabilitatea adulților din casă.
„Cel puțin până la vârsta de 10–11 ani, părinții sunt singurii responsabili pentru tot ceea ce face copilul lor rău sau nepotrivit, iar influența lor este hotărâtoare. Chiar și în cazul adolescenților, contextul familial, felul în care se înțeleg părinții între ei și felul în care fiecare se înțelege cu copilul influențează major aproape orice comportament. Părinții care dau vina pe anturaj, pe rețelele sociale, pe emisiuni TV, pe filme sau pe influenceri nu fac altceva decât să arunce responsabilitatea” - Bogdan Cotiga, psiholog.
Specialistul explică faptul că ecranele devin un refugiu atunci când adulților le lipsesc timpul și dispoziția de a interacționa cu cei mici. Pentru a evita această capcană, părinții trebuie să poarte dialoguri reale cu copiii lor, să le descopere preocupările din afara căminului și să îi trateze ca pe niște parteneri egali de discuție.
„Dacă ei nu au timpul și cheful să le acorde atenție, cu siguranță le vor da un înlocuitor. Fie că vorbim despre telefon sau tabletă acum, fie că mai demult se uitau la un film pe o casetă video sau stăteau la televizor în neștire. Deci, în realitate, ce ar trebui să facă părinții – nu ce ar putea – ar trebui să discute mai mult cu copiii, să fie mai conectați cu copiii, nu numai la nivel de părinte-copil, nu doar în a le impune anumite lucruri, nu doar în a le coordona viața. Trebuie să se conecteze cu nevoile lor din afara familiei, să afle ceea ce îi interesează pe copii, ceea ce îi frământă pe adolescenți, pentru că aceștia au foarte multe probleme, foarte multe întrebări. Părinții nu trebuie să considere că nu au ce discuta cu proprii lor copii în afara contextului familial. Un părinte care știe să-și asculte copilul, poate să-l și trateze drept egalul lui în acea discuție și abia apoi să fie credibil cu privire la necesitatea unor reguli pe care le impune. Și poate că acest lucru ar avea chiar succes: dacă adolescentul l-ar vedea pe părinte nu doar ca pe cineva care vrea să-l pedepsească, ci ca pe un om cu adevărat interesat de viața lui, de frământările și întrebările sale, l-ar prețui mai mult și din această perspectivă și ar ține mai bine cont de sfaturile lui” - Bogdan Cotiga, psiholog.
Blocarea telefonului, singura măsură care dă rezultate
Când vine vorba despre metodele concrete prin care timpul petrecut în fața ecranelor poate fi redus, Bogdan Cotiga este tranșant: singura variantă viabilă este interzicerea accesului și blocarea efectivă a telefonului.
„Nu cred că acest lucru se poate face altfel decât prin interdicția folosirii telefonului. Aș putea părea ipocrit dacă aș propune soluții care, în practică, nu funcționează. Realitatea crudă este că telefonul mobil este mai interesant pentru tineri decât realitatea, în cele mai multe situații. Telefonul a devenit o poartă de intrare în orice colț al lumii, un acces virtual la lucruri pe care realitatea de zi cu zi nu ni le poate oferi. Pe o parte, tocmai expunerea la această realitate virtuală, prin intermediul unui ecran și nu prin contact direct, ne îndepărtează de ceea ce este real și ne creează o impresie greșită despre realitatea pe care o trăim. Acesta este efectul negativ. Pe de altă parte, copiii sunt tentați să folosească telefonul și cu siguranță îl vor folosi și mai mult în anii următori, pentru că le satisface mai bine nevoile specifice vârstei adolescenței decât realitatea pe care o trăiesc alături de părinți, la școală sau chiar alături de prieteni. Cât despre reducerea timpului petrecut pe telefon, nu cred că se poate altfel decât prin interdicția impusă de părinți și prin blocarea dispozitivului” - Bogdan Cotiga, psiholog.
Deși o astfel de abordare radicală ar putea fi percepută de minori drept o pedeapsă, psihologul reamintește că impunerea unor limite face parte din fișa postului de părinte, comparând situația cu regulile de circulație.
„Părinții mai impun uneori reguli. De exemplu, regula de a traversa strada doar la semafor este una care poate salva o viață, iar părintele care o impune nu greșește. Însă ideea principală este alta: nu cred că părinții și profesorii pot reduce cu adevărat dorința copiilor și tinerilor de a sta pe aceste dispozitive. Ce pot face este să îi îndrume și să le arate că telefonul poate fi folosit și pentru lucruri importante pentru ei, care le susțin educația și informarea. Contează cum folosești telefonul, la fel cum contează cum folosești orice alt instrument” - Bogdan Cotiga, psiholog.
Cât de eficiente vor fi restricțiile pregătite la nivel european
Aceste dezbateri au loc pe fondul intensificării discuțiilor în Uniunea Europeană privind restricționarea accesului minorilor la platformele sociale până la vârsta de 15 sau 16 ani. Comisia Europeană a redactat deja un proiect legislativ numit EU Kids Act, care prevede interzicerea rețelelor pentru copiii sub 13 ani și instituirea unui control parental obligatoriu pentru segmentul de vârstă 13-15 ani.
Bogdan Cotiga apreciază că noile reglementări vor avea doar un impact parțial, întrucât utilizatorii vor căuta metode să le ocolească.
„Probabil că va avea succes această reglementare, într-o măsură. Va reuși, cel puțin pentru o perioadă de timp să restrângă măcar accesul la un anumit timp de conținut. Pe total, nu se va putea reduce complet. Tinerii și părinții pot găsi o sumedenie de variante pentru a păcăli această reglementare” - Bogdan Cotiga, psiholog.
Studiu ANCOM: Adolescenții stau pe internet mai mult decât la școală
Amploarea fenomenului este confirmată de un studiu cantitativ realizat în luna august de GBD Research pentru Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM). Cercetarea a analizat obiceiurile a 1.450 de români de peste 14 ani care au accesat platforme online în ultimul an, datele fiind ponderate în funcție de gen, vârstă, regiune, mărimea localității și mediul de rezidență.
Datele relevă că adolescenții (14-17 ani) și tinerii (18-24 de ani) sunt campionii timpului petrecut online, depășind orice altă categorie de vârstă. Mai exact, un adolescent stă pe internet, în medie, 5 ore și 33 de minute zilnic, în timp ce tinerii de 18-24 de ani înregistrează o medie de 5 ore și 29 de minute, valori situate mult peste media generală a eșantionului, care este de 4 ore și 19 minute.
Îngrijorător este faptul că 38% dintre adolescenți (aproape doi din cinci) petrec în mediul online peste 6 ore zilnic, adică mai mult timp decât alocă orelor de curs: 21% stau între 6 și 8 ore, 11% între 8 și 10 ore, iar 6% depășesc pragul de 10 ore pe zi. Totodată, 30% dintre adolescenți și 43% dintre tineri declară că navighează pe internet între 4 și 6 ore zilnic. Acest consum masiv are loc în condițiile în care 62% dintre adolescenți și 52% dintre tineri nu utilizează nicio aplicație de monitorizare a timpului petrecut pe dispozitive.
Rețelele sociale și jocurile de noroc, printre activitățile online
Aproape jumătate din timpul petrecut online de aceste două segmente de vârstă este dedicat rețelelor sociale. Adolescenții de 14-17 ani alocă platformelor de socializare o medie zilnică de 2 ore și 47 de minute, urmați de tinerii de 18-24 de ani, cu 2 ore și 32 de minute, ambele grupuri depășind considerabil media generală de o oră și 42 de minute. La nivelul întregului eșantion, peste 90% accesează aceste platforme măcar o dată sau de două ori pe săptămână, iar 75% o fac în fiecare zi sau aproape zilnic.
În ceea ce privește tipul de platforme accesate, 99% dintre adolescenți folosesc rețelele de socializare, procentul fiind mai mare decât în cazul motoarelor de căutare și navigare (91%) sau al serviciilor de streaming video și audio (94%). În rândul tinerilor, toate aceste trei categorii de servicii sunt utilizate în proporție egală, de 98%.
Scopurile principale pentru care tinerii și adolescenții intră pe internet sunt:
- Comunicarea: 98% dintre adolescenți și 99% dintre tineri;
- Divertismentul: 96% pentru ambele categorii;
- Rețelele sociale: 96% dintre adolescenți și 95% dintre tineri;
- Cumpărăturile online: 62% dintre adolescenți și 76% dintre tineri;
- Informarea: 47% dintre adolescenți și 62% dintre tineri;
- Educația: doar 35% dintre adolescenți și 37% dintre tineri;
- Crearea de conținut: 33% dintre adolescenți și 27% dintre tineri;
- Jocurile de noroc: 7% dintre adolescenți și 20% (o cincime) dintre tineri.
Vulnerabilitate crescută în fața pericolelor digitale
Deși mai bine de jumătate dintre respondenții acestor două grupe de vârstă conștientizează la nivel teoretic pericolele din mediul digital — precum hărțuirea, dezinformarea, fraudele financiare sau conținutul ilegal —, adolescenții sunt mult mai puțin vigilenți atunci când evaluează aplicațiile pe care le folosesc frecvent.
Astfel, doar 23% dintre adolescenți văd riscuri în utilizarea TikTok (comparativ cu 54% dintre tineri și o medie generală de 47%). Platforma Snapchat este considerată periculoasă de 28% dintre adolescenți (față de 55% dintre tineri și 33% media generală), Roblox de 21% dintre adolescenți (față de 35% dintre tineri și 34% media generală), iar Instagram de numai 16% dintre adolescenți (în contrast cu 32% dintre tineri și o medie de 24%).
Aceeași lipsă de spirit critic se observă și în capacitatea de a filtra informațiile. Doar 40% dintre adolescenți afirmă că au depistat știri false sau campanii de dezinformare, procentul urcând la 64% în cazul tinerilor (media eșantionului fiind de 51%). De asemenea, conținutul fals generat cu ajutorul inteligenței artificiale (deepfake) a fost recunoscut de numai 30% dintre adolescenți, față de 43% dintre studenți. În plus, doar 27% dintre minori au sesizat materiale dăunătoare sau nepotrivite, spre deosebire de 51% în rândul tinerilor.
Explorează subiectele:
