Planul lui Trump pentru pace în Ucraina pune în pericol flancul estic al NATO
Administrația de la Washington pare dispusă să aducă prezența militară a NATO din Europa de Est pe masa negocierilor cu Moscova pentru oprirea războiului din Ucraina. Această deschidere readuce în prim-plan o pretenție mai veche a lui Vladimir Putin privind demilitarizarea flancului estic, un scenariu care ar afecta direct securitatea României, a Poloniei și a statelor baltice.
Vladimir Putin și Donald Trump Foto: AFP
Semnalele privind o reconfigurare majoră a discuțiilor au apărut joi, 5 noiembrie, la Casa Albă. După o întrevedere privată cu Kirill Dmitriev, emisarul economic al liderului de la Kremlin, Donald Trump a anunțat că viitoarea înțelegere „va implica mai mult decât Ucraina“ și „ar putea implica toată Europa“. Președintele american s-a arătat extrem de optimist: „Va fi un acord mare și frumos, iar toată lumea va fi încântată“.
La doar câteva ore distanță, ginerele său și emisarul pentru pace, Jared Kushner, a detaliat viziunea pe platforma X. Acesta a vorbit despre un nou cadru de securitate europeană, fundamentat pe „măsuri reciproce de reducere a riscurilor de escaladare“ și menit să răspundă la „preocupările de securitate ale tuturor părților“. Publicația TVP World amintește însă că promisiunile anterioare ale lui Kushner privind o Europă pașnică „pentru generații întregi“, făcute în alte runde de negocieri, s-au soldat de fiecare dată cu noi tiruri de rachete rusești asupra orașelor ucrainene.
Reîntoarcerea la ultimatumurile Moscovei din 2021 și miza pentru România
Optimismul de la Washington este privit cu maximă îngrijorare la Varșovia, Vilnius și Tallinn. Pentru oficialii din aceste capitale, sintagma „preocupările de securitate ale tuturor părților“ se traduce direct prin obiecțiile Moscovei față de staționarea trupelor aliate pe teritoriul lor.
Rădăcinile acestei abordări au devenit vizibile după 21 octombrie, când emisarul american Steve Witkoff s-a întâlnit la Sankt Petersburg cu Vladimir Putin. A doua zi, președintele rus a dezvăluit că oficialul american a punctat nevoia discutării „arhitecturii securității europene în ansamblul ei“, idee cu care Putin s-a declarat întru totul de acord.
Pentru Kremlin, această „arhitectură“ înseamnă revenirea la pretențiile formulate în decembrie 2021, cu doar câteva săptămâni înainte de declanșarea invaziei la scară largă. Atunci, Rusia a cerut retragerea forțelor NATO pe aliniamentul din 1997, anterior aderării Poloniei și a statelor baltice. Cum România a intrat în alianță în 2004, o astfel de solicitare vizează direct și țara noastră. Obiectivul Moscovei este eliminarea infrastructurii și a trupelor aliate de pe teritoriul românesc, concomitent cu restrângerea capacităților de descurajare la Marea Neagră.
Deși Washingtonul și NATO au respins în scris aceste pretenții pe 26 ianuarie 2022 – fostul secretar general Jens Stoltenberg subliniind atunci că alianța „nu poate și nu va face compromisuri în privința principiilor“ securității europene –, cererea a fost readusă în actualitate de Iuri Ușakov, consilierul de politică externă al lui Putin. Pe 27 octombrie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a tras un semnal de alarmă privind intenția Moscovei de a obține retragerea infrastructurii NATO din anumite regiuni: „Cred că orice retragere, orice pas înapoi în materie de securitate este un semn de slăbiciune pentru alianță“. La rândul său, ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a avertizat explicit joi că Rusia încearcă să reînvie „ultimatumurile din 2021“.
Calculul Washingtonului și vulnerabilitatea Poloniei
Deschiderea administrației americane față de aceste subiecte pleacă de la dorința lui Trump de a obține rapid un acord de pace, în condițiile în care discuțiile axate strict pe teritoriul ucrainean au bătut pasul pe loc. Pentru a-l convinge pe Putin să oprească ostilitățile, Witkoff și Kushner au lărgit pachetul de negocieri, incluzând relaxarea sancțiunilor, fonduri de reconstrucție și însăși ordinea de securitate europeană. Riscul major este că acest format îi oferă Rusiei pârghii pentru a emite pretenții față de state cu care nu a purtat un război și pe care nu le-a învins.
În spatele acestei abordări se află și o strategie mai amplă a Pentagonului, care își dorește ca statele europene – dispunând de resursele economice necesare – să preia greul apărării convenționale, permițând Statelor Unite să se concentreze pe alte priorități, îndeosebi pe China. Totuși, există o diferență majoră între reducerea costurilor militare americane și acceptarea unor restricții privind locurile în care NATO își poate amplasa trupele. Forțele de luptă americane de pe flancul estic asigură o descurajare puternică la costuri relativ mici, mai ales că state precum Polonia sunt gata să finanțeze infrastructura, garantând că orice agresiune rusă ar implica automat trupele SUA încă din prima clipă. Renunțarea la acest avantaj ar reprezenta o concesie uriașă făcută Kremlinului, fără a fi clar ce ar obține Washingtonul în schimb.
Chiar dacă includerea cerințelor rusești pe agendă nu echivalează cu acceptarea lor, iar modificarea tratatelor de apărare colectivă necesită acordul tuturor membrilor – atât al celor intrați după 1997, precum România, cât și al puterilor tradiționale ca Marea Britanie, Franța și Germania –, SUA dețin controlul exclusiv asupra propriilor desfășurări de trupe. Această prerogativă a lui Trump creează un disconfort profund pe flancul estic.
Polonia are cel mai mult de pierdut în acest context. Atât guvernul lui Donald Tusk, cât și președintele Karol Nawrocki fac eforturi pentru deschiderea unei baze americane permanente. Viceministrul apărării, Paweł Zalewski, a anunțat săptămâna aceasta finalizarea primei etape a negocierilor, o decizie fiind așteptată în decembrie sau ianuarie. Deși nu există dovezi că SUA ar fi pus baza poloneză pe masa tratativelor cu Moscova, iar Kushner garantează că NATO rămâne pilonul apărării europene fără ca vreun stat să aibă drept de veto asupra securității altuia, temerile persistă. Un compromis ar putea lăsa România, Polonia și țările baltice cu statutul de membri deplini ai NATO, dar golite de prezența militară aliată menită să le apere.
Scepticism și iritare în capitalele europene: „Elefantul din cameră“
Propunerea nebuloasă a lui Trump a generat un val de scepticism în Europa, alimentând temerile că Washingtonul își apropie poziția de Moscova, pune presiune pe Kiev și marginalizează bătrânul continent. Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a reacționat ferm vineri:
„Avem deja o arhitectură de securitate europeană: NATO și Uniunea Europeană au roluri distincte. Trebuie să ne asigurăm că Ucraina este integrată în această arhitectură. Problema rămâne că Rusia continuă să încalce tratatele pe care se sprijină ea [...] Putin nu are drept de veto asupra securității europene.“ - Kaja Kallas
Jurnaliștii de la Politico au discutat, sub protecția anonimatului, cu 12 diplomați NATO, emisari UE și oficiali guvernamentali. Trei dintre diplomații alianței au dezvăluit că aliații nici măcar nu au fost informați în prealabil despre planurile Washingtonului. „Nu e foarte clar ce a vrut să spună Kushner. Părerea generală în Europa este că orice discuție cu Rusia despre viitoarea arhitectură ar fi folosită de Moscova pentru a-și legitima argumentele [...] nu va fi acceptată de aliații europeni“, a explicat un diplomat NATO, în timp ce un înalt oficial european a punctat: „La propriu, nu e nimic de reproșat, dar știm că se întâmplă altceva.“
Marea temere a aliaților este că Washingtonul va cupla această inițiativă diplomatică cu revizuirea prezenței militare americane în Europa, proces așteptat să se finalizeze în decembrie. Un al doilea diplomat NATO a rezumat perfect tensiunea momentului: „Acesta este elefantul din cameră. Una este să discuți despre arhitectura de securitate europeană în condițiile unei poziționări «obișnuite» a SUA și alta este să discuți despre ea «așa cum va fi», iar nimeni nu știe cum va fi.“
Agenda diplomatică se accelerează
În ciuda neîncrederii, Europa încearcă să nu rămână pe dinafară. Vineri, Björn Seibert, consilierul principal al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, i-a informat pe ambasadorii UE asupra situației, în urma unei ședințe a consilierilor pentru securitate națională. Potrivit unui diplomat UE participant, „există disponibilitate de a participa, la Kiev și în restul Europei, deși încrederea în ruși este mică, dar UE nu blochează inițiativa“. Același diplomat a avertizat însă că „grupul din jurul lui Trump a subestimat cât de important este acest conflict pentru Europa și cât de periculos este pentru ea un rezultat negativ pentru Ucraina“.
Poziția liderilor europeni rămâne însă fermă împotriva negocierilor peste capul lor. Un înalt oficial european pe probleme de securitate a subliniat: „Este o poziție de lungă durată a noastră și a multor altora că arhitectura de securitate europeană nu trebuie discutată cât timp există un război. Și, evident, nu fără europeni.“ Ideea a fost întărită vineri și de președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, după o întrunire a celor opt state nordice și baltice: „Europa trebuie să aibă un loc la masa negocierilor de pace pentru Ucraina și privind viitoarea arhitectură de securitate europeană“. La rândul său, premierul polonez Donald Tusk a îndemnat la prudență într-o discuție cu jurnaliștii, inclusiv de la Politico: „Trebuie să fim realiști în privința negocierilor de pace și foarte atenți la intențiile reale ale Rusiei. Iarna, Putin ar putea avea mai puține motive să încheie un acord.“
Evenimentele se precipită după alegerile intermediare din SUA desfășurate săptămâna aceasta. Stefan Kornelius, purtătorul de cuvânt al cancelarului german Friedrich Merz – care a purtat o discuție telefonică cu Trump joi seară –, a confirmat că „a apărut un nou sentiment de urgență“. Potrivit unui al treilea diplomat UE, „lucrurile se mișcă destul de repede“, motiv pentru care reuniunea informală a liderilor UE de săptămâna viitoare, de la Dublin, deși programată inițial pe tema inteligenței artificiale, riscă să fie dominată de dosarul ucrainean.
După două runde de discuții la nivel de lucru desfășurate săptămâna aceasta la Bruxelles, primul test major al agendei extinse americane va avea loc pe 10 și 11 noiembrie la Abu Dhabi, unde sunt programate negocieri între SUA, Ucraina și Rusia, fără a fi clar dacă guvernele europene – deși consultate – vor lua parte direct. Mai mult, pe 18 și 19 noiembrie, la summitul APEC de la Shenzhen, se vehiculează o posibilă întâlnire trilaterală între Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin – un scenariu în care soarta flancului estic al NATO ar urma să fie tranșată de trei lideri care locuiesc la mii de kilometri distanță de această regiune.
Explorează subiectele:
