Polii au pierdut 12,5 trilioane de tone de gheață: apele calde sapă pe dedesubt
Din 1979 și până în prezent, banchizele din Groenlanda și Antarctica au pierdut circa 12,5 trilioane de tone de gheață. Dacă această cantitate colosală de apă înghețată ar fi distribuită uniform pe întreaga suprafață continentală a Statelor Unite, stratul format ar atinge o grosime de 1,5 metri. În termeni de volum, lichidul rezultat echivalează cu aproximativ 11,3 cvadrilioane de litri (aproape 3 cvadrilioane de galoane), arată datele publicate miercuri în revista științifică Scientific Data și preluate de NBC News .
Ghețari Foto: Profimedia
Această scurgere masivă a adăugat, prin ea însăși, 3,1 centimetri la nivelul mărilor lumii din 1979 până în prezent, măsurătoarea excluzând celelalte fenomene determinate de încălzirea globală care umflă oceanele. Deși cifra poate părea modestă la o primă vedere, urmările practice sunt considerabile: cercetătoarea Ines Otosaka de la Universitatea Northumbria, coordonatoarea cercetării, atrage atenția că fiecare centimetru suplimentar de apă aduce inundații periodice, cel puțin o dată pe an, pentru alte două până la trei milioane de persoane de pe glob.
Un exemplu elocvent al ritmului destructiv este ghețarul Jakobshavn din Groenlanda, care se retrage în prezent cu până la 50 de metri în fiecare zi, a subliniat Otosaka.
Radiografia a cinci decenii de monitorizare
Până acum, inițiativele care reunesc comunitatea internațională a cercetătorilor polari sub coordonarea Agenției Spațiale Europene evaluau modificările calotelor doar începând din anii '90, bazându-se exclusiv pe sateliții europeni. Prin integrarea observațiilor satelitare realizate de NASA, specialiștii au extins reconstituirea volumelor glaciare până în 1972 în cazul Groenlandei și până în 1979 pentru Antarctica, coroborând informații din 27 de sateliți și 45 de cercetări independente.
Evoluția istorică evidențiază o ruptură clară: dacă în deceniile 1970, 1980 și chiar 1990 masele de gheață manifestau o relativă stabilitate, procesul de dezgheț a devenit tot mai agresiv, atingând o viteză fără precedent în anii 2010. Otosaka a explicat că tendința de scădere a masei este evidentă de la un deceniu la altul, mai cu seamă în privința blocurilor de gheață care se prăbușesc direct în ocean, legătura cu dezechilibrele climatice fiind de necontestat.
Această dinamică ascunde însă o întârziere periculoasă. Andrew Shepherd, coautor al raportului și cercetător în cadrul aceleiași universități britanice, a precizat că răspunsul calotelor glaciare este decalat cu câteva decenii față de încălzirea atmosferei. Drept urmare, chiar dacă temperatura medie a Terrei s-ar stabiliza brusc, topirea va continua din inerție încă multe decenii de acum înainte.
O falsă încetinire și pericolul colapsului dinamic
Perioada cuprinsă între anii 2020 și 2023 a indicat o aparentă stagnare a ritmului de degradare, însă autorii subliniază că a fost vorba doar despre o fluctuație meteo temporară, nu despre o schimbare de tendință. În Antarctica, de pildă, pierderea accelerată de masă din sectorul vestic a fost parțial mascată de ninsori fără precedent înregistrate în zona de est. De asemenea, cercetătorul Rignot a descris pauza de trei ani drept un simplu incident nesemnificativ pe termen lung, confirmând că amenințarea climatică de fond rămâne extrem de limpede. Datele analizate după încheierea oficială a studiului în 2023 arată deja reluarea accelerării.
Marea îngrijorare a oamenilor de știință ține de faptul că dezintegrarea este dominată de fenomene dinamice: acțiunea directă a apelor oceanice care erodează marginile și bazele banchizelor generează rupturi bruște, spre deosebire de topirea lentă de la suprafață cauzată de aerul cald. Aceste mișcări abrupte pot trece dincolo de puncte critice ireversibile.
Evaluând constatările, specialistul David Holland de la Universitatea din New York – care nu a făcut parte din echipa de cercetare – a subliniat că apelul la zeci de metode paralele conferă o credibilitate ridicată rezultatelor și că tabloul este cel anticipat într-o criză structurală:
Aceste necunoscute ale pierderii de masă din Antarctica continuă să fie o provocare pentru modul în care gestionăm planeta. Este un pericol clar și prezent, chiar dacă efectele cele mai grave sunt încă la multe decenii distanță. Ca societate, suntem suficient de inteligenți încât să vedem viitorul, dar nu suficient de prudenți încât să acționăm pe baza a ceea ce știm.
— David Holland, Universitatea din New York
Explorează subiectele:
