Pragul financiar de la care îți permiți să locuiești singur în chirie
Locuitul pe cont propriu a devenit un adevărat test de rezistență financiară în marile centre urbane din România. Atunci când doar plata chiriei înghite jumătate dintr-un salariu mediu, supraviețuirea de la o lună la alta lasă prea puțin loc pentru economii sau cheltuieli neprevăzute, arată calculele economiștilor.
Cât trebuie să câștigi ca să-ți permiți să locuiești singur? Foto: Pixabay
La nivel național, un adult care locuiește singur are nevoie de cel puțin 4.407 lei pe lună pentru a-și asigura un trai minim decent, conform unei evaluări recente realizate de Fundația Friedrich Ebert România în colaborare cu Syndex România. Suma acoperă nevoile de bază — de la alimentație, locuință și transport, până la sănătate și un mic fond de economii — însă nu ține cont de discrepanțele majore dintre diferite regiuni ale țării.
În practică, pentru un angajat cu un venit net de 4.000 de lei, achitarea unei chirii de 2.000 de lei înseamnă cedarea a jumătate din câștig înainte de a plăti măcar o factură, biletul de transport sau coșul zilnic de cumpărături.
Costul independenței în marile orașe
În Capitală, dar și în alte centre universitare și economice, standardul de viață necesită sume considerabil mai mari decât media națională. Analistul economic Adrian Negrescu a explicat pentru „Adevărul” care este pragul financiar real pentru București:
„Dacă facem un calcul cinstit pentru București, o persoană singură care plătește chirie are nevoie de un venit net de cel puțin 5.500-6.000 de lei pe lună ca să trăiască decent și să mai pună ceva deoparte”.
Această sumă se justifică prin costurile fixe ridicate. O garsonieră în București se închiriază, în medie, cu 390 de euro (aproximativ 2.100 de lei). În sezonul rece, întreținerea și utilitățile adaugă pe listă încă 400-500 de lei. Dacă adunăm mâncarea gătită acasă (1.200-1.400 de lei), abonamentele pentru transportul public (100-150 de lei), precum și produsele de igienă, îmbrăcămintea, medicamentele sau o ieșire ocazională în oraș (încă 400-500 de lei), bugetul este deja epuizat.
„Doar ca să acoperi strictul necesar, ajungi la aproximativ 4.300–4.700 de lei. Peste această sumă începe partea care face diferența dintre a supraviețui și a trăi liniștit: economiile”, punctează economistul.
Situația este trasă la indigo în Cluj-Napoca, unde prețurile proprietăților închiriate impun același prag salarial de 5.500-6.000 de lei net. În schimb, în orașe precum Timișoara, Iași sau Brașov, unde chiria pentru o garsonieră variază între 1.600 și 1.800 de lei, un angajat singur se poate descurca și cu un venit net de aproximativ 5.000 de lei. În localitățile mai mici, deși locuințele sunt mai ieftine, salariile reduse mențin o presiune similară asupra bugetului personal.
Cum arată bugetul la 3.000, 4.000 și 5.000 de lei net
Pornind de la o chirie standard de 2.000 de lei, calculele realizate de Adrian Negrescu arată diferențe dramatice în calitatea vieții, în funcție de pragul salarial:
„La 3.000 de lei net, după chirie și utilități rămân aproximativ 550 de lei pentru o lună întreagă de mâncare, transport și orice altceva. Matematic, situația nu se închide. Lipsesc lunar 1.000–1.300 de lei, iar acești oameni trăiesc din ajutorul familiei, din împrumuturi sau, cel mai des, renunță să mai locuiască singuri”.
Cei care câștigă 4.000 de lei reușesc să își achite cheltuielile de bază, însă trăiesc de la un salariu la altul, fiind complet vulnerabili în fața oricărei urgențe financiare. Abia la un salariu de 5.000 de lei net apare posibilitatea de a economisi între 500 și 600 de lei lunar.
„Este primul nivel la care putem vorbi despre stabilitate, dar nu despre confort. Independența financiară reală, fără sacrificii majore, apare abia pe la 6.000-6.500 de lei net, când chiria scade sub o treime din venit”, subliniază specialistul.
Atunci când locuința înghite jumătate din banii câștigați, compromisurile devin inevitabile. Potrivit analistului, tăierile de costuri urmează un tipar clar: „Primele la care renunță sunt economiile, apoi vacanțele, hainele, ieșirile, iar la final ajunge să aleagă produse mai ieftine și să amâne vizitele la medic. O singură lună cu o cheltuială neprevăzută îl aruncă în datorii.”
Iluzia statistică a scumpirii chiriilor cu 40%
Deși datele Institutului Național de Statistică (INS) din septembrie 2026 indicau un avans alarmant al indicelui chiriilor, de 39,46% față de aceeași lună a anului precedent, această cifră nu reflectă realitatea de pe piața liberă.
„Creșterea uriașă a indicelui INS vine aproape în întregime din chiriile locuințelor statului. Guvernul a majorat în aprilie, după aproape 20 de ani în care nu le-a mai actualizat, chiriile pentru locuințele din fondul de stat, de serviciu și căminele de nefamiliști, care s-au dublat sau chiar mai mult”, lămurește Adrian Negrescu.
În sectorul privat, majorările de preț au fost mult mai temperate. Totuși, chiriașii au resimțit costuri suplimentare din cauza deprecierii monedei naționale, întrucât majoritatea proprietarilor își stabilesc tarifele în euro. Conform calculelor economistului, la o chirie de 600 de euro, diferența de curs valutar a scos din buzunarul chiriașului cu aproximativ 160 de lei pe lună mai mult față de anul anterior. În paralel, deși salariul mediu net a înregistrat un avans de 5,6%, inflația și scumpirile generale au anulat această creștere, diminuând puterea de cumpărare.
Perspective pentru 2027 și soluții de avarie
Pentru anul 2027, prognozele indică o plafonare a pieței imobiliare pe segmentul de închirieri, însă fără scăderi notabile de tarife, principalul factor de vulnerabilitate rămânând evoluția leului în raport cu moneda europeană.
„Nu mă aștept însă la ieftiniri reale. Riscul principal rămâne cursul de schimb, pentru că un leu mai slab înseamnă automat chirii mai mari pentru contractele în euro”, avertizează analistul.
Românilor care nu dispun de venituri suficiente pentru a susține singuri o locuință li se recomandă împărțirea apartamentului cu alți colocatari, orientarea către cartiere periferice dar conectate la rețeaua de transport public, ori negocierea unor contracte pe termen lung cu prețul fixat în lei. Totodată, specialistul trage un semnal de alarmă asupra pericolului îndatorării pentru acoperirea nevoilor de bază:
„Ce nu recomand este finanțarea traiului zilnic din credite de consum: o chirie plătită din card nu mai este o cheltuială, ci o datorie cu dobândă”, concluzionează Adrian Negrescu.
Explorează subiectele:
