Primăvara-n bucate și ciorbele strămoșilor care-ți încântă simțurile. Trei mâncăruri tradiționale atât de gustoase încât creează dependență

Primăvara este un sezon incredibil pentru gătit. Și asta fiindcă trufandalele de sezon ne oferă prilejul perfect pentru detoxifiere, vitaminizare dar și pentru a ne exersa calitățile de bucătari amatori cu rețete ușoare, dar delicioase.

Primăvara umple piețele cu trufandale și oferă prilejul perfect pentru a ne vitaminiza corespunzător și, mai ales, pentru a scăpa de toxinele acumulate după mesele copioase de sărbători — în special după micii, cârnăciorii și cefele care au sfârâit pe grătare de 1 Mai. Este sezonul ideal pentru a avea grijă de sănătatea noastră, profitând de ajutorul generos al naturii. Mai mult, avem ocazia să ne exersăm aptitudinile de bucătari amatori și să ne impresionăm apropiații cu ingrediente simple, ușor și rapid de preparat, dar cu un impact gustativ maxim.

Trebuie menționat că bucătăria tradițională este profund sezonieră. În trecut, oamenii foloseau ingredientele aflate la îndemână, improvizând cu dibăcie preparate culinare absolut fantastice. Românii au păstrat câteva rețete tradiționale de primăvară care nu sunt doar extrem de gustoase, ci și deosebit de sănătoase. Iată trei dintre acestea:

Zama de lobodă: o comoară care ține doctorul departe

Una dintre cele mai sănătoase plante de primăvară pentru consumul uman este, fără îndoială, loboda. Mai exact, acele frunzulițe de un mov intens, pe care specialiștii le consideră o adevărată sursă de energie. Bogată în vitamine, minerale și antioxidanți, dar cu un conținut caloric foarte scăzut, loboda este utilizată frecvent în curele de detoxifiere și în alimentația echilibrată.

În primul rând, aceasta este o sursă excelentă de vitaminele K, A și C. De asemenea, conține minerale esențiale precum fierul, calciul, magneziul, fosforul și manganul. Datorită conținutului ridicat de fibre, loboda ajută digestia și oferă rapid senzația de sațietate. Consumul ei combate anemia și astenia, detoxifică organismul, susține sistemul imunitar, sănătatea oaselor și a ochilor. Nu în ultimul rând, efectul său antioxidant încetinește procesele de îmbătrânire. Fără să cunoască toată această „terminologie” științifică, țăranul român era pe deplin conștient de beneficiile lobodei și, foarte important, o găsea din belșug în fiecare primăvară.

Așa s-a născut zama de lobodă, un preparat consumat în toate zonele geografice și etnografice ale țării. În Ardeal, aceasta se îmbină perfect cu șunca, în Oltenia se pregătește cu multe legume, iar în Moldova se acrește cu un borș bun. Iată o variantă delicioasă și tradițională de ciorbă de lobodă primăvăratică:

Aveți nevoie de:

• Lobodă (2-3 legături);
• Ceapă verde, morcov, păstârnac, țelină și ardei gras;
• Opțional: o lingură de orez, puțină ștevie, smântână și ouă.

Mod de preparare: Mai întâi, se spală bine loboda și se taie fâșii subțiri, apoi se toacă restul legumelor. Se călește („undește”) puțin ceapa în untură (pentru gustul tradițional) sau în ulei, după care se stinge cu apă. Se adaugă restul legumelor tăiate mărunt și se lasă la foc mic să fiarbă.

Spre final, când legumele s-au înmuiat, adăugați loboda tocată și mai fierbeți totul maximum 10 minute. În acest punct, puteți alege una dintre variantele regionale: fie o lăsați „oltenească”, bogată în legume și fără smântână (caz în care adăugați o lingură de orez la fiert odată cu legumele), fie o acriți cu borș, ca în Moldova.

Există și varianta transilvăneană, mai consistentă și extrem de gustoasă: se amestecă gălbenușurile cu smântâna și se freacă bine. Pentru a evita brânzirea, compoziția se aduce la aceeași temperatură cu restul preparatului adăugând treptat câteva polonice de zeamă fierbinte peste ouă și smântână, amestecând continuu. Ulterior, amestecul se toarnă în oală. Deasupra se presară leuștean din belșug. În varianta ardelenească, la călit se poate pune și puțină șuncă de porc sau kaizer.

Notă: Nu uitați să opriți focul înainte de a drege ciorba cu amestecul de smântână și ou!

O regină de primăvară a bucătăriei românești

Una dintre cele mai delicioase și originale mâncăruri românești este, fără îndoială, ciorba de salată. Este sățioasă, sănătoasă și totodată gustoasă.

„Un lucru e sigur: alături de ciorba de fasole boabe, ciorba de fasole verde sau ciorba de cartofi cu afumătură (și mai sunt!), ciorba de salată verde din țările muntoase ale Bârsei, Făgărașului, Amlașului, Hațegului este un superlativ al verilor și toamnelor ardelenești, fiind totodată una dintre cele mai gustoase, hrănitoare și mai originale bucate ce se pot gusta în România”, preciza cunoscutul Radu Anton Roman în „Poveștile bucătăriei românești”.

Concluzia dură a producătorilor români de trufandale: „Nu avem nevoie de fonduri europene, dar să ne lase piețele în pace” FOTO

Iată de ce ai nevoie pentru o ciorbă de salată: evident, salată (vreo 5 legături), 200 de mililitri de lapte prins, 100 de grame de slană afumată, 100 de grame de cârnat afumat, jumătate de kilogram de zer, patru ouă, smântână, o căpățână de usturoi, un morcov și nițică făină. Nu uitați de sare, piper, boia și leuștean sau pătrunjel.

Începem prin a spăla bine salata și a o tăia fâșii sau „peștișori”. Apoi tăiem cât mai mărunt cârnatul, radem ceapa și morcovul. Se pun la fiert salata cu ceapa, morcovul și cârnatul. Între timp, ne facem de treabă. Adică rumenim slănina într-o oală sau tigăiță (nu o ardem). Separat, rumenim făina în două linguri de ulei cu o ceapă mică rasă, până devine un soi de sos subțire. Totodată, batem trei ouă și le facem omletă . Tăiem omleta fâșii. Zdrobim și usturoiul și-l amestecăm cu boiaua.

După ce a fiert ciorba cam 50 de minute, adăugăm tot ce am pregătit între timp: usturoiul cu boiaua, sosul de ceapă cu făină, omleta, dar și slăninuța prăjită. Mai fierbem un sfert de oră. Oprim focul și pregătim amestecul de gălbenușuri cu smântână și un pic de zer. Amestecăm bine, aducem la aceeași temperatură cu zeama din oală (adăugăm zeamă cu polonicul peste smântână și ouă, amestecând) și turnăm compoziția în ciorbă. Amestecăm bine. Se adaugă, în cele din urmă, verdeața. Pare cam migălos, dar este destul de ușor, iar rezultatul face tot timpul toți banii dați pe sălături și afumături.

Umilul măcriș și talentele sale ascunse

Pentru mulți, măcrișul este o plantă verde, banală, pe care o întâlnim mai peste tot în timpul primăverii, de la marginea pădurilor și până la pajiști și fânețe. Dincolo de simplitatea sa aparentă, măcrișul este un adevărat lord al primăverilor culinare românești. Este o plantă cu o valoare nutritivă ridicată, fiind extrem de apreciat pentru conținutul său bogat în vitamine, minerale și antioxidanți, având în același timp un aport caloric scăzut.

Este o sursă excelentă de vitamina C (poate acoperi peste 60-100% din doza zilnică recomandată), vitamina A (esențială pentru ochi și piele) și o serie de vitamine din complexul B. Totodată, conține cantități semnificative de fier, magneziu, potasiu (vasodilatator, ajută la tensiunea arterială) și calciu. Este, de asemenea, bogat în antioxidanți de tipul flavonoidelor și acizilor polifenolici. Are inclusiv efect antiinflamator.

Au apărut trufandalele în piețe. Cât îi costă pe români să mănânce sănătos

Iar bătrânii noștri știau prea bine beneficiile măcrișului. Și de aici s-au născut multe ciorbe cu poveste. Există mai multe variante. Una dintre ele este vegetală sau, mai bine zis, ovo-lacto-vegetariană.

Aveți nevoie de: una-două legături mari de măcriș, ardei roșu, un litru de zer, smântână, ouă. Să nu uităm de sare și piper.

Se fierbe zerul, iar când clocotește bine, se adaugă și măcrișul tăiat mărunt. Se fierbe repede, așa că trebuie să ne mișcăm iute. Călim în unt niște făină până se rumenește, amestecând mereu. Adăugăm ardeiul roșu (sau pasta de ardei), amestecăm bine și adăugăm amestecul în ciorbă. Mai fierbe un pic și dăm la o parte. Facem amestecul de ouă cu smântână, ca și la ciorba de salată sau la cea de lobodă, îl aducem la aceeași temperatură cu zeama și îl turnăm în oală. Verificăm de sare și piper. Nu uitați de verdeață.

Mai există o variantă „carnivoră”. Mai precis, adăugăm carne de pui. Aceasta o fierbem prima dată (de această dată în apă), spumăm și ulterior punem măcrișul. Facem aceeași operațiune cu făina și ardeiul, dar și cu dressing-ul de smântână și ou de la final. Prin Ardeal se plusează și se adaugă de-a dreptul kaizer, gușă sau alte afumături delicioase.