Punctul slab al NATO în fața Rusiei, explicat de generalul Dorin Toma

O analiză a două exerciții tactice desfășurate la o universitate din Vilnius scoate la iveală o vulnerabilitate sistemică a blocului militar occidental. Potrivit generalului (r) Dorin Toma, aceste studii demonstrează că Moscova știe și poate să exploateze slăbiciunile Alianței, dacă își propune acest lucru cu orice preț.

„Rusia nu trebuie neapărat să ne învingă militar. Este suficient să ne oblige să consumăm timp pe care nu-l avem. Două simulări recente privind un atac hibrid în Lituania arată exact această vulnerabilitate majoră a NATO”, punctează generalul Dorin Toma.

Cum arată o criză creată sub pragul unui război clasic

Fiind construită ca o structură eminamente defensivă, Alianța Nord-Atlantică poate fi pusă într-o postură extrem de dificilă atunci când este confruntată cu o criză generată din interior, nu printr-o invazie clasică din exterior, situație în care o escaladare devine greu de justificat politic.

„Aceste simulări au pornit, mai mult sau mai puțin, de la scenarii asemănătoare. Rusia pretinde că pentru a rezolva o criză umanitară în Kaliningrad are nevoie de un coridor de tranzit și solicită trecerea unui convoi cu escortă militară pe teritoriul Lituaniei. Dă și un ultimatum pentru a permite accesul pe teritoriul NATO. Tocmai acest tip de solicitare creează dilema. Rusia nu declanșează de la început o invazie a teritoriului aliat, ci construiește deliberat o criză sub pragul unui atac convențional. Creează o situație ambiguă în care NATO trebuie să decidă dacă merită să escaladeze și care este pragul ce impune o reacție militară.” - generalul (r) Dorin Toma

Unul dintre aceste jocuri de război a fost organizat recent la Universitatea de Management și Economie (ISM) din Lituania, în colaborare cu noul think-tank Baltic International Security Centre, potrivit relatărilor SkyNews . La exercițiu au participat cadre universitare, foști diplomați și experți militari britanici și europeni, care au interpretat rolurile liderilor de la Moscova, ale reprezentanților statelor aliate și ale unor grupări rebele.

Ipoteza de lucru a fost una atipică: presiunea geopolitică nu pornea direct de la Kremlin, ci dintr-o revoltă internă într-un teritoriu rus izolat. În acest scenariu, rebeli ultranaționaliști preiau controlul asupra enclavei Kaliningrad, îl iau ostatic pe guvernatorul local și încearcă să treacă granița în Lituania cu tancuri și trupe. Scopul lor este să provoace o ripostă a NATO, forțând astfel mâna Moscovei să adopte o linie și mai dură față de Occident și să intre într-un conflict deschis cu întreaga Alianță.

Evaluarea și arbitrarea acestui exercițiu au implicat-o în mod direct pe cercetătoarea Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt al NATO, care a jucat inclusiv rolul Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa. Ea a atras atenția asupra vitezei amețitoare în care evoluează o astfel de criză și a necesității unei coordonări perfecte în condițiile unor informații lacunare.

„Lecția mea principală este importanța timpului – cât de esențial este să acționezi extrem de rapid și într-un mod coordonat. Lucrurile se vor întâmpla într-o clipită și vin din direcții diferite. Informațiile sunt insuficiente și există decizii complexe de luat, motiv pentru care este crucial ca, prin intermediul NATO, toți aliații să poată ajunge la o concluzie și apoi să acționeze rapid, să își poziționeze forces și să le crească gradul de alertă pentru a preîntâmpina, a descuraja orice agresiune și a preveni agravarea crizei.” - Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt al NATO

Capcana celor 72 de ore și pericolul faptului împlinit

Potrivit generalului Dorin Toma, miza fundamentală a ambelor simulări se reduce la o singură întrebare: pot aliații să ia o decizie suficient de rapid încât să blocheze Rusia înainte ca aceasta să creeze un fapt împlinit pe teren?

„Pe timpul primului exercițiu, se așteaptă decizia politică pentru a activa planurile NATO, ceea ce duce la întârzierea acțiunii militare și permite forțelor ruse să ocupe acest coridor, să îl securizeze, amenințând cu escaladarea nucleară dacă forțele sale sunt atacate. Partea rusă mizează pe faptul că NATO nu poate genera o reacție politică și militară în primele 48 de ore. Se pot repoziționa forțele, se poate crește nivelul de pregătire, însă pentru activarea planurilor este necesară decizia politică. Iar aceasta întârzie. Prin urmare, Rusia urmărește să stabilească acel coridor în maximum 72 de ore, înainte ca mecanismul politic aliat să poată transforma avantajul militar potențial într-o acțiune militară efectivă. Conform scenariului, odată creat faptul împlinit, problema nu mai este împiedicarea pătrunderii, ci restabilirea integrității teritoriale a Lituaniei printr-o contraofensivă împotriva unor poziții ruse deja fortificate.” - generalul (r) Dorin Toma

Primul exercițiu demonstrează că simpla superioritate militară devine irelevantă dacă nu este convertită la timp într-un efect operațional, permițând Rusiei să dicteze ritmul evenimentelor. De aceea, a doua simulare a fost concepută ca o replică directă, aplicând lecțiile învățate anterior pentru a riposta militar înainte ca Moscova să își consolideze pozițiile.

În acest al doilea scenariu, statele baltice, sprijinite de Polonia și Germania, iau decizia de a nu mai aștepta epuizarea timpului politic și acționează la nivel regional.

„Germania, Polonia și Lituania reacționează regional mult mai rapid și decid să alerteze forțele din regiune. Când armata rusă escaladează, reacția trupelor aliate este promptă, iar încercarea rusă de ocupare a culoarului terestru eșuează. Ulterior, NATO activează planurile de apărare fără aplicarea Articolului 5. Astfel, în a doua simulare se modifică tocmai raportul dintre timpul politic și timpul operațional. Germania și Polonia nu mai permit ca timpul politic să consume timpul necesar acțiunii militare. Forțele sunt puse în alertă, reacția începe înainte ca Rusia să consolideze câștigul teritorial. Însă, deși aliații câștigă confruntarea militară locală, problema strategică rămâne.” - generalul (r) Dorin Toma

Cum pierde NATO inițiativa chiar și atunci când câștigă pe teren

Chiar și în varianta unei reacții rapide, Alianța rămâne într-o postură defensivă, fiind forțată să caute soluții la probleme generate constant de adversar. Generalul român atrage atenția că Moscova poate muta rapid centrul de greutate al crizei.

„Înainte ca soluția să se stabilizeze, Rusia schimbă locul confruntării și introduce noi incidente (drone neidentificate lovesc o bază militară din Polonia). Aliații au scurtat timpul propriu de reacție, dar tot reacționează. Inițiativa strategică este, totuși, de partea adversarului. Prin ambiguitate, schimbarea geografiei crizei și alternarea presiunii militare cu oferta de negociere, Rusia obligă permanent adversarul să observe, să interpreteze, să se consulte, să decidă și, în cele din urmă, să reacționeze. Procesul se reia pentru fiecare incident în parte și consumă timp. Înainte ca un ciclu să se încheie, Rusia provoacă un alt incident.” - generalul (r) Dorin Toma

În viziunea fostului comandant NATO, într-un conflict limitat cu Rusia, timpul încetează să mai fie doar o unitate de măsură pentru luarea deciziilor, transformându-se într-o armă în sine.

„Timpul devine o resursă strategică. Nu îl măsori în orele necesare pentru a reacționa, ci în capacitatea de a impune adversarului ritmul confruntării: când trebuie să reacționeze, unde și la ce. Cu alte cuvinte, pentru a câștiga inițiativa, nu este suficient să acționezi mai repede. Trebuie să-l obligi pe adversar să-și consume timpul reacționând la problemele pe care i le creezi, ceea ce face Rusia în ambele scenarii.” - generalul (r) Dorin Toma

Mai mult, obiectivul Kremlinului nici măcar nu trebuie să fie ocuparea efectivă a unui stat baltic. „Rusia nu trebuie neapărat să cucerească Lituania. Poate obliga NATO să întărească apărarea Lituaniei. Apoi generează presiune în altă parte. Alianța redistribuie resursele. NATO poate câștiga fiecare criză și totuși să nu aibă inițiativa strategică, atâta timp cât adversarul stabilește permanent unde și când NATO trebuie să reacționeze”, explică generalul.

Această dinamică duce la o percepție complet diferită asupra victoriei. Evaluând rezultatul celei de-a doua simulări, în care aliații au reacționat la timp, Dorin Toma arată că ambele tabere au considerat că și-au atins obiectivele, însă raportându-se la standarde total opuse.

„În al doilea scenariu, ambele tabere considerau că da. Aliații păstraseră controlul teritoriului și limitaseră escaladarea. Rușii controlaseră succesiunea crizelor, testaseră reacția NATO și determinaseră SUA să intre în negociere directă. Defineau diferit cele două tabere succesul? Categoric, da. Pentru aliați, succesul însemna în principal apărarea teritoriului și restabilirea status quo-ului. Pentru partea rusă, succesul însemna modificarea mediului politic și strategic chiar fără un câștig teritorial.” - generalul (r) Dorin Toma

Concluzia desprinsă din aceste jocuri de război este că NATO rămâne vulnerabilă în ambele ipostaze dacă nu își ajustează mecanismele decizionale pentru a prelua inițiativa.

„În concluzie, ambele simulări, deși au rezultate diferite, indică aceeași vulnerabilitate: problema NATO nu este numai dacă poate genera suficientă forță militară, ci dacă poate transforma această forță suficient de repede în efect militar și, mai departe, într-o strategie prin care câștigă inițiativa. Pentru a câștiga timp, crizele trebuie anticipate, iar deciziile pregătite înainte ca ele să apară. Mecanismul aliat trebuie să permită trecerea rapidă de la avertizare la executarea planurilor NATO, fără ca fiecare acțiune militară să depindă de finalizarea întregului proces decizional. Altfel, coaliții regionale ale unor state membre NATO, cu interese comune, vor fi luate tot mai mult în calcul.” - generalul (r) Dorin Toma

Explorează subiectele:

NATO Rusia Dorin Toma

Distribuie Distribuie Comentarii