Războiul Iran-SUA: profituri istorice pentru petroliști, dar investițiile din Golf sunt vulnerabile
Impactul conflictului a fost resimțit imediat pe piețele energetice globale. De la data de 28 februarie, când a început războiul, prețul petrolului Brent a înregistrat o creștere semnificativă de aproximativ 22%, urcând de la 72 la 88 de dolari pe baril, conform analizelor publicate de The Independent . Această volatilitate este accentuată de faptul că Strâmtoarea Hormuz, o rută maritimă vitală prin care, înainte de conflict, tranzita aproape o cincime din volumul global de petrol și gaze naturale, rămâne în mare parte închisă traficului comercial. Teheranul a anunțat că nu va permite redeschiderea completă a strâmtorii până când Statele Unite nu își vor onora angajamentele din acordul interimar de pace. Chiar dacă prețurile ridicate au generat profituri substanțiale, conflictul a afectat deja volumul de petrol și gaze extrase de companiile americane din regiune. Rahul Choudhary, vicepreședinte pentru cercetare upstream la Rystad Energy, a explicat pentru Al Jazeera că se anticipează o reducere semnificativă a contribuției americane. "Ne așteptăm ca ponderea companiilor americane în aprovizionarea cu gaze din regiune să scadă cu aproximativ 40% în acest an față de anul trecut, iar cea a petrolului cu 30-35%”, a precizat Choudhary. Efectele financiare ale acestei situații diferă considerabil în funcție de expunerea fiecărei companii la riscurile din Golf. Chevron, cu o prezență relativ redusă în regiune, a raportat pe 31 iulie un profit trimestrial ajustat de 12 miliarde de dolari, cel mai mare din ultimii șase ani. În contrast, ExxonMobil, care are o expunere mult mai mare, cu Qatarul și Emiratele Arabe Unite reprezentând circa 20% din producția sa globală upstream, a înregistrat o scădere a veniturilor upstream de aproximativ 1,3 miliarde de dolari în prima jumătate a anului, comparativ cu aceeași perioadă din 2025, din cauza reducerii producției din Orientul Mijlociu. Totuși, această pierdere a fost compensată de prețurile excepțional de mari ale materiilor prime.
Investițiile americane, în pericol real
Mai multe companii americane dețin participații semnificative în proiecte cheie din Golf. ExxonMobil este implicată în proiecte de gaze naturale lichefiate din Qatar și în exploatarea zăcământului petrolier Upper Zakum din Emiratele Arabe Unite. ConocoPhillips contribuie la extinderea zăcământului North Field din Qatar, iar Occidental Petroleum operează un important zăcământ petrolier în Oman. Vulnerabilitatea acestor investiții este evidentă prin impactul direct al conflictului asupra infrastructurii energetice regionale. Potrivit datelor ACLED, Iranul și grupurile pe care le susține au lansat cel puțin 172 de atacuri asupra infrastructurii nemilitare din cele șase state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului. Dintre acestea, aproape jumătate – 48% – au vizat instalații de petrol și gaze, centrale electrice sau uzine de desalinizare. Un exemplu concret al acestei vulnerabilități este atacul din martie asupra complexului industrial Ras Laffan din Qatar, unul dintre cele mai importante centre mondiale de export de GNL, care a dus la oprirea temporară a producției. Aceste incidente au afectat direct proiectele în care sunt implicate companii precum ExxonMobil și ConocoPhillips.Atacurile asupra trenurilor GNL 4 și 6 de la Rasgas au afectat aproximativ 13 milioane de tone de capacitate, care vor avea nevoie de trei până la cinci ani pentru a reveni în funcțiune, cu un cost total estimat al reparațiilor de aproximativ 3 miliarde de dolari.Rahul Choudhary, vicepreședinte pentru cercetare upstream la Rystad Energy, a detaliat consecințele acestor atacuri.
Câștiguri pe termen scurt, riscuri pe termen lung
Deși prețurile ridicate ale petrolului pot susține veniturile companiilor americane pe termen scurt, o prelungire a conflictului amenință să întârzie sau chiar să anuleze proiecte de miliarde de dolari și planuri de extindere esențiale. Companiile de servicii petroliere, precum SLB, Baker Hughes și Halliburton, au resimțit deja o scădere a veniturilor din Orientul Mijlociu, de aproximativ 8-10% în trimestrul al doilea comparativ cu anul precedent. În concluzie, Rahul Choudhary subliniază natura duală a prezenței americane în regiune: „Pentru companiile americane, Golful rămâne atât o oportunitate, cât și un risc”. Investițiile masive le oferă acces la unele dintre cele mai vitale zăcăminte de petrol și gaze din lume. Cu toate acestea, conflictul actual cu Iranul demonstrează, cu o claritate dureroasă, cât de vulnerabile devin aceste active strategice atunci când infrastructura energetică se transformă într-o țintă în jocurile geopolitice.Explorează subiectele:

