Răzvan Lucescu răbufnește împotriva criticilor tatălui său: „Oameni amărâți”
Disparat dintre noi la data de 7 aprilie 2026, la venerabila vârstă de 80 de ani, Mircea Lucescu continuă să fie prezent zi de zi în gândurile familiei. Tehnicianul Răzvan Lucescu a retrăit cu intensitate clipele tragice ale despărțirii și a reflectat asupra impactului covârșitor pe care legendarul antrenor l-a avut în sportul românesc și internațional.
Răzvan Lucescu, alături de tatăl său Foto: EPA
Perioada funeraliilor a lăsat urme de neșters. Răzvan Lucescu a mărturisit că își pune constant întrebări legate de ce se află dincolo de viață și a povestit un dialog profund purtat recent cu mama sa pe marginea parcursului incredibil al tatălui său, care a plecat din sărăcie lucie și a atins culmile respectului mondial.
„Este, cu siguranță, un moment emoționant, un moment care pe mine m-a marcat pentru totdeauna. Nu este zi să nu-mi amintesc. Așa cum am spus atunci, continui să mă întreb: ce știm noi despre ceea ce se întâmplă după? Nu știm nimic. Oare el a simțit ceva? A văzut? Există ceva după? Altfel, rămâne totul doar pentru noi. Ieri am fost la masa de prânz cu mama mea și am deschis subiectul. Am întrebat-o ce crede despre asta și dacă el a realizat cu adevărat, dacă a înțeles ceea ce a obținut în această viață, pornind de unde a pornit. Pentru că este o viață trăită la maximum de intensitate și un exemplu extraordinar pentru toți: să pleci dintr-o sărăcie cruntă și să ajungi să fii atât de apreciat și respectat și să fi câștigat ceea ce a câștigat el. Mi-a spus că da, cumva a înțeles, prin prisma succeselor pe care le-a avut. Dar mereu, așa cum ți-am zis și eu mai devreme, nu era fericit, pentru că îl voia pe următorul și se gândea ce să facă, cum să facă să fie din nou câștigător!”
— Răzvan Lucescu, conform digisport.ro
Dincolo de trofeele și gloria sportivă, ultimul capitol din viața reputatului selecționer a fost umbrit de controverse și reproșuri care l-au consumat enorm pe plan intern. Răzvan Lucescu a explicat că tatăl său nu putea asista pasiv la atacurile îndreptate împotriva sa și alegea de multe ori să ceară explicații directe contestatarilor.
„Ultima parte a vieții lui, din punctul meu de vedere, a fost una complicată, tensionată, cu discuții, polemici, cu critici uneori total nedrepte, cu neadevăruri spuse, lucru care îl deranja foarte tare. El era un luptător și punea mâna pe telefon, suna și spunea: 'De ce spui asta?' Așa este clar că, în interiorul lui, această ultimă parte a fost una care l-a măcinat. Da, nu l-a ajutat. Nu știu dacă ar fi trebuit să se întoarcă la națională, din punctul meu de vedere, dar el a fost, din acest punct de vedere, fericit, pentru că el a iubit mereu România. A iubit-o cu o intensitate imensă, iar România însemna și echipa națională. Acei jucători care au ajuns la națională, foarte importanți, căpitani... altfel simt. L-am auzit și pe Gică spunând de curând că, pentru el, dragostea lui cea mare este echipa națională. Așa a fost și pentru tatăl meu. El a fost prea mare, a ajuns la un nivel prea mare pentru toți.”
— Răzvan Lucescu
În final, Răzvan a transmis o replică acidă celor care au manifestat lipsă de considerație la adresa lui Mircea Lucescu, subliniind că adevărata moștenire transcende orice atac pasager.
„Dacă cineva nu i-a arătat respect, asta este problema acelui cineva. Acel cineva nu este fericit cu viața pe care o are. Cine vorbește? Oameni care nu au realizat nimic în viața lor și care sunt frustrați, amărâți, invidioși, geloși. A trecut totul. Acum rămâne doar imensitatea lui. Partea frumoasă este că nu este vorba doar despre ceea ce a lăsat în fotbal. Este vorba și despre ceea ce a făcut pe lângă fotbal, despre cum a ajutat, despre felul în care, în afara terenului, a reprezentat România!”
— Răzvan Lucescu
Explorează subiectele:
