Reacția copiilor unui cercetător când află că tatăl lor a luat Premiul Nobel
Imaginile publicate pe rețelele de socializare de Universitatea Stanford surprind clipa în care omul de știință își adună copiii pentru a le da vestea cea mare. „Am o veste extraordinară. În această dimineață am primit un telefon prin care mi s-a spus că am câștigat Premiul Nobel pentru Medicină”, le-a mărturisit Deisseroth. Reacția celor mici a fost una de entuziasm pur, marcată de strigăte de bucurie, sărituri și îmbrățișări strânse alături de tatăl lor.
Momentul a devenit viral Foto: Stanford Report
Karl Deisseroth, medic și doctor în științe, este profesor de bioinginerie, psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Stanford, deținând totodată titlul de profesor D. H. Chen în cadrul facultăților de medicină și inginerie. Recunoașterea internațională a venit odată cu acordarea Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026, distincție oferită pentru descoperirile fundamentale care au pus bazele optogeneticii — o abordare inovatoare prin care neuronii individuali dintr-un creier viu pot fi porniți sau opriți la comandă.
Cercetătorul american împarte această prestigioasă distincție cu alți doi savanți din Germania: Peter Hegemann, afiliat Universității Humboldt din Berlin, și Georg Nagel, de la Universitatea din Würzburg.
Conform publicației Stanford Report , Deisseroth a subliniat că alegerea comitetului reflectă întreaga călătorie științifică a domeniului: „Nu aș putea fi mai fericit, pentru că trio-ul ales de comitet acoperă evoluția de la primele cercetări asupra algelor până la experimentele avansate din neuroștiință, astfel că acest premiu surprinde cu adevărat întregul parcurs al descoperirii”.
Progresul major realizat de Deisseroth a constat în inserarea unor proteine microbiene fotosensibile, cunoscute sub numele de opsine, direct în celulele nervoase ale mamiferelor. Datorită acestei tehnici, cercetătorii au dobândit capacitatea fără precedent de a manipula activitatea cerebrală cu ajutorul impulsurilor de lumină.
„Optogenetica este un motor al descoperirii. Este folosită pentru a investiga sistemele complexe la nivelul fundamental al celulelor. Vrem să înțelegem cum funcționează creierul ca sistem intact pentru a realiza procese cognitive complexe, comportamente și percepții, păstrând în același timp legătura cu nivelul elementar al celulelor. Facem deja pași pentru a înțelege funcționarea unui creier sănătos și pentru a afla ce se întâmplă atunci când lucrurile nu funcționează corect. Acesta este principiul-cheie al optogeneticii: perturbarea cauzală precisă. Apoi putem căuta modalități de a corecta, eventual, aceste anomalii. Odată ce știi care sunt celulele importante pentru un simptom sau pentru corectarea unui simptom, poți concepe orice metodă dorești pentru a le ținti activitatea.” — Karl Deisseroth
Până la apariția optogeneticii, mecanismele cerebrale erau investigate în principal prin două căi: administrarea de substanțe medicamentoase și stimularea electrică. Deși stimularea electrică a neuronilor oferă un răspuns prompt, ea are un dezavantaj major: activează nespecific circuitele și celulele adiacente, depășind zona vizată de experiment. În plus, stimularea electrică nu poate asigura inhibiția celulară fină, un mecanism indispensabil pentru înțelegerea funcționării creierului.
Explorează subiectele:
