România, gata să plătească pentru trupele SUA: Miza strategică a flancului estic
Informația conform căreia statele NATO din Europa de Est sunt dispuse să suporte o parte din cheltuielile bazelor americane a fost inițial dezvăluită de agenția Bloomberg. Această ofertă vine în contextul unei evaluări de șase luni, desfășurate de Washington, privind prezența sa militară pe continent și al intenției administrației Trump de a reduce efectivele. România figurează printre națiunile aflate sub lupa acestei analize.
Consilierul prezidențial pentru securitate națională, Marius Lazurca, a efectuat o vizită la Washington acum circa trei săptămâni pentru a susține cauza menținerii trupelor americane în România. La directivele președintelui Nicușor Dan, Lazurca va continua discuțiile cu oficiali americani și aliați la Bruxelles și la SHAPE în această săptămână. Militarii SUA sunt prezenți în România, în principal, la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, la Deveselu și la Câmpia Turzii.
Pentru București, semnificația este mult mai profundă decât simpla păstrare a unui anumit număr de militari americani. Prezența SUA constituie un factor esențial de descurajare și conectează direct securitatea României de cea a Statelor Unite.
Contextul deciziei de la Washington: Presiunea lui Donald Trump
Decizia administrației de la Washington trebuie înțeleasă în contextul viziunii lui Donald Trump asupra relației dintre Statele Unite și aliații europeni. De ani buni, președintele american a considerat că SUA au asumat o povară disproporționat de mare în costurile apărării Europei, argumentând că aliații trebuie să contribuie mai mult. În această logică, o eventuală retragere sau reducere a trupelor americane are și o dimensiune politică, exercitând presiuni îndeosebi asupra marilor puteri europene, care dispun de resursele economice și militare necesare pentru a-și asuma o responsabilitate sporită în apărarea continentului.
„Era clar că, la nivel politic, Donald Trump consideră că Statele Unite au dat mai mult decât au obținut de la generația NATO. Și vede o retragere a trupelor, inclusiv cu elemente punitive. A fost altfel, de exemplu, în Iran, Vă pedepsesc, mai ales pe marii europeni care aveau puterea să proiecteze forța, nave și forțe expediționare. Are el ce are cu această chestiune. În acest context, strategul Colby a gândit repoziționarea trupelor”
Sandu Valentin Mateiu
Această strategie a fost susținută de Elbridge Colby, un strateg american și autor al unei cărți despre strategia militară a SUA, care a propus o repoziționare a forțelor americane în funcție de prioritățile strategice ale Washingtonului.
Foto: Inquam Photos
Criteriile Pentagonului: Ce solicită Washingtonul aliaților
Analiza Pentagonului depășește simpla cifră a efectivelor militare ce ar putea fi reduse. Washingtonul dorește să înțeleagă ce contribuție aduce fiecare aliat în schimbul prezenței americane și în ce măsură este pregătit să acopere o parte din costuri. Pentru a-și păstra trupele SUA, Bucureștiul și-a exprimat disponibilitatea de a prelua o parte dintre costurile asociate bazelor americane. Chestionarul transmis aliaților cuprinde atât întrebări strict militare, cât și aspecte legate de relația politică bilaterală cu administrația Trump.
„Elementul cel mai nou este că Bucureștiul este dispus să preia cerințe pentru bazele militare americane, numai ca americanii să rămână. Acel chestionar este important pentru că are, pe de o parte, elemente pur militare, dar, pe de altă parte, și elemente politice. Ce ne iese? Ați fost alături de noi în războiul din Iran? Ați cumpărat armament din Statele Unite? Ați alocat din buget acel 3,5% plus 1,5%? Cum l-ați transformat în capabilități? Sunteți în măsură să înlocuiți și așa mai departe?”
Sandu Valentin Mateiu
Astfel, Washingtonul dorește să observe rezultate tangibile ale parteneriatelor, evaluând atât sumele cheltuite pentru apărare, cât și eficientizarea transformării acestora în capabilități militare concrete.
Implicațiile unei retrageri americane pentru securitatea NATO și a flancului estic
O eventuală retragere a trupelor americane ar depăși cu mult simpla reducere a numărului de soldați. Prezența militară a SUA este, în sine, un element fundamental de descurajare. În cazul unui atac asupra unui stat european unde sunt staționați militari americani, Statele Unite ar fi angajate direct de la începutul conflictului.
„Problema retragerii americane se pune în două perspective. Prima perspectivă este că ai această prezență acum. Ea este un element de descurajare. Dacă cineva ar ataca un stat european, ar ataca și trupele americane de acolo. Al doilea element este cel politic. Din prima clipă ești în conflict nu numai cu statul respectiv și cu NATO, ci și cu americanii. Apoi sunt acele planuri regionale. Planurile regionale intră în cazul activării articolului 5, cu întrebarea cine va substitui capacitățile militare americane care sunt retrase”
Sandu Valentin Mateiu
Problema este, așadar, una dublă: de descurajare și de capacitate militară. În cazul în care anumite unități și echipamente americane ar fi retrase, NATO ar trebui să stabilească cine ar putea asigura substituirea acestora și prin ce mijloace în planurile de apărare ale flancului estic.
Miza dislocării trupelor americane în Europa: Capabilități de lovire în adâncime
Importanța unor unități americane nu ar trebui evaluată doar prin prisma efectivelor numerice. Un batalion, chiar dacă la prima vedere pare insignifiant, este parte integrantă dintr-un sistem complex de capabilități, inclusiv cele de lovituri de precizie la mare distanță și de descurajare, mai ales în urma colapsului Tratatului INF. Rusia dispune în prezent de sisteme capabile să lovească ținte europene, iar demonstrația rachetei Oreșnik a confirmat, în viziunea comandorului Mateiu, această capacitate.
„Un batalion poate părea insignifiant, la prima vedere. În fond, însă, este parte dintr-un sistem mai larg de capabilități. El era exact cel legat de lovitura în adâncime, pentru că, după ce a căzut INF-ul și rușii au început să lucreze la rachete, au apărut sisteme care pot lovi Europa. Le aveau deja, pentru că încălcaseră INF-ul, dar oricum au început să dezvolte rachete cu astfel de capacități. Acum demonstrează asta cu Oreșnik”
Sandu Valentin Mateiu
Pentru țările de pe flancul estic, această evoluție amplifică importanța prezenței americane, care este legată de aptitudinea NATO de a reacționa la amenințări capabile să lovească rapid și la distanțe considerabile teritoriul european.
Loialitatea României față de Statele Unite, un atu strategic
România pornește în aceste negocieri dintr-o poziție diferită față de unele state europene care au intrat în dispute politice cu administrația Trump. Bucureștiul a evitat un conflict deschis cu administrația Trump și a încercat să își consolideze relația strategică cu Statele Unite.
„România a fost loială Statelor Unite. Nu am intrat într-un conflict masiv cu administrația Trump. Am mers cu europenii, am luat pozițiile principiale pe care le-au luat și europenii. Dar, în general, România nu s-a evidențiat printr-un moment de confruntare cu Statele Unite, la niciun nivel. Când i s-a cerut ajutorul, în contextul războiului din Iran, am răspuns”
Sandu Valentin Mateiu
Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii: Piloni ai apărării comune
Cele trei facilități militare americane din România au funcții distincte și se înscriu în contextul strategic mai amplu al SUA în Europa. Baza de la Deveselu este gazda sistemului american de apărare antirachetă Aegis Ashore. Baza de la Mihail Kogălniceanu are un rol logistic și operațional crucial pentru proiectarea forței americane, în timp ce Câmpia Turzii este legată de activități de cercetare și operațiuni aeriene.
„Avem și aceste baze. Baza de la Deveselu, Câmpia Turzii și Mihail Kogălniceanu. Trebuie să fie integrate în contextul mare al programului american de apărare balistică a Europei, pentru că, dacă își retrag trupele, rămâne problema apărării împotriva armamentului rusesc cu încărcături nucleare și a armelor nucleare. O bază la Deveselu, în Câmpia Turzii, unde Kogălniceanu este hub logistic, unde americanii pot proiecta forța la nevoie, deși acum au preferat alte opțiuni, probabil din considerente tehnice legate de pistă, până când se modernizează și Kogălniceanu, iar Câmpia Turzii pentru cercetare, toate aceste facilități deservesc interese americane, în primul rând”
Sandu Valentin Mateiu
Importanța acestor baze pentru România derivă însă și din faptul că ele reprezintă un pilon al infrastructurii militare occidentale pe flancul estic. O eventuală reducere a prezenței americane ar genera, implicit, întrebări privind viitorul acestor capabilități și potențialii substituenți ai funcțiilor lor.
Programele de înarmare cu SUA: F-16, F-35, Patriot și tancurile Abrams
Un argument suplimentar, solid, pe care România îl poate aduce în discuție în aceste negocieri este cel legat de achizițiile militare americane. Bucureștiul a alocat în ultimii ani fonduri semnificative pentru apărare, continuând achizițiile de echipamente produse în Statele Unite sau dezvoltate în programe cu elemente esențiale de proveniență americană.
„Avem acei 3,5% și 1,5%. Sunt bani grei pe care îi dăm. Și aici am continuat, iar ăsta este un element important, să cumpărăm armament american. În general, programele americane pe care le-am făcut sau pe cele care au componente americane. Patriotul, chiar dacă privim și F-16, pentru că a trebuit să-și dea avizul. Programul a plecat cum a plecat, dar în final îl avem. Și vine F-35-ul. Și tancurile Abrams”
Sandu Valentin Mateiu
România are în desfășurare trei programe majore de înzestrare cu echipamente militare americane: șapte sisteme Patriot, în valoare de 3,9 miliarde de dolari; 32 de avioane F-35A, un program estimat la 6,5 miliarde de dolari; și programul Abrams. Pentru tancuri, România a achiziționat deja 54 de tancuri M1A2 SEPv3 și 12 vehicule derivate, printr-un contract de 1,07 miliarde de dolari, iar Ministerul Apărării se pregătește să achiziționeze încă 216 tancuri și 76 de vehicule derivate, într-un program estimat la 8 miliarde de dolari.
Explorează subiectele:
