Salariații români, campioni la ore lucrate: paradoxul din statisticile Eurostat
Piața muncii din România prezintă particularități evidente în raport cu restul continentului. Datele integrate în cercetarea „Actual and usual hours of work” realizată de Eurostat pentru anul 2025, pe baza sondajului european EU-LFS, indică o realitate atipică: salariații români bifează săptămâni obișnuite de muncă mai dense decât lucrătorii independenți, inversând ierarhia obișnuită din majoritatea țărilor Uniunii.
Agricultura, domeniul cu cele mai multe oe de muncă săptămânal Foto: Pixabay
Ecart de opt ore între statele Uniunii Europene
Volumul de timp dedicat activității profesionale variază considerabil de la o graniță la alta. Pe parcursul anului 2025, media generală a timpului efectiv lucrat la jobul de bază în UE a fost de 35,9 ore săptămânal, valoare ce include atât normele întregi, cât și contractele parțiale.
Diferențele dintre poli depășesc însă aproape o zi întreagă de lucru. Grecia rămâne lider în privința duratei programului, cu 39,6 ore efective pe săptămână, urmată de Bulgaria și Polonia (ambele cu 38,7 ore), Lituania (38,4 ore) și Slovenia (38,3 ore). În schimb, Țările de Jos înregistrează cea mai relaxată medie, de numai 31,9 ore. Cifre scăzute raportează de asemenea Danemarca și Germania (câte 33,9 ore), precum și Austria (34 de ore).
România, pe podiumul duratei efective a muncii
Țara noastră se menține ferm în eșalonul fruntaș al timpului petrecut la lucru. În evidențele Eurostat aferente anului 2024, România consemna o medie de 38,8 ore efective de lucru pe săptămână, situându-se imediat după Grecia, Bulgaria și Polonia.
Pentru 2025, tabloul statistic arată că 75,5% dintre persoanele ocupate din România au alocat activității între 40 și 44,5 ore pe parcursul săptămânii de referință. Ponderea este una dintre cele mai ridicate din blocul comunitar, depășită strict în Letonia și Bulgaria.
Metodologic, timpul efectiv lucrat măsoară toate orele dedicate sarcinilor profesionale în perioada de referință, integrând suplimentele plătite ori neplătite, dar excluzând absențele cauzate de concedii de odihnă sau medicale. În contrapondere, timpul obișnuit reflectă orarul standard desfășurat în mod regulat, fără a lua în calcul săptămânile atipice.
Anomalia statutului profesional: salariații depășesc freelancerii
În tabloul general european, structura orelor lucrate urmărește o ierarhie previzibilă: angajații au avut un program obișnuit mediu de 36,6 ore săptămânal, în timp ce lucrătorii independenți fără salariați au urcat la 39,7 ore (un plus de 3,1 ore). Pentru micii antreprenori și managerii care conduc propriile echipe cu angajați, media a sărit la 46,4 ore pe săptămână, un avans de 9,8 ore față de un salariat.
Vârfurile din segmentul independenților fără angajați aparțin Greciei (46,3 ore), urmată de Belgia (43,2 ore), Spania (43,1 ore) și Polonia (43 de ore). În cazul patronilor cu angajați, recordurile de prezență aparțin Franței (50 de ore), Belgiei (49,8 ore) și Greciei (49,2 ore).
România rupe însă acest tipar. Împreună cu Cipru, Letonia, Estonia și Lituania, țara noastră se plasează printre rarele cazuri în care angajații bifează săptămâni obișnuite mai lungi decât liber-profesioniștii. Mai mult, România și Cipru împart prima poziție din Uniunea Europeană la durata medie a programului obișnuit pentru salariați, cu 40,1 ore pe săptămână.
„Un salariat lucrează, de regulă, într-un program stabilit de angajator, în funcție de nevoile organizației. O persoană care lucrează pe cont propriu își poate organiza activitatea diferit, iar numărul de ore poate varia în funcție de proiecte, clienți sau sezon. Din experiența HR, aș fi prudentă cu orice concluzie despre cât de mult muncește una dintre categorii. Sunt situații foarte diferite în interiorul fiecărui grup. Diferența dintre medii descrie modul în care lucrează aceste grupuri, dar nu spune nimic despre efortul sau rezultatele fiecărei persoane”, subliniază consultantul în resurse umane Ionela Cimpoeru.
Ore multe din lipsă de productivitate sau din rigiditate?
De ce petrec salariații din România atât de mult timp la serviciu? Consultantul HR consideră că explicația ține de structura pieței și organizare, nu neapărat de randamentul individual scăzut.
„Nu aș porni de la ideea că românii lucrează mai mult pentru că sunt mai puțin productivi. În practică, durata programului este influențată mai întâi de felul în care este organizată activitatea: norma de lucru, programul în schimburi, gradul de flexibilitate și posibilitatea de a ocupa un post cu timp parțial. În România, multe roluri sunt construite în jurul unui program de 40 de ore pe săptămână. În activitățile de producție, de exemplu, prezența oamenilor trebuie corelată cu funcționarea liniilor, cu comenzile și cu celelalte schimburi. Atunci când o echipă are posturi neocupate sau apar vârfuri de activitate, presiunea asupra programului poate crește. Cât cântărește fiecare dintre acești factori diferă însă de la o companie la alta”, detaliază Ionela Cimpoeru.
Specialistul avertizează însă că prelungirea orelor de lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă managerial, nu o metodă pe termen lung:
„Dacă o echipă lucrează mai multe ore, poate acoperi temporar un volum mai mare de activitate. Dar, dacă rezultatul depinde de un utilaj care se oprește frecvent, de informații care ajung târziu sau de un proces cu multe corecții, prelungirea programului nu rezolvă cauza problemei. În consultanța HR, orele suplimentare recurente sunt un semnal că merită analizate dimensionarea echipei, planificarea, competențele și procesele de lucru”, atrage atenția Cimpoeru.
„Este posibil ca o organizație să compenseze prin timp ceea ce ar putea îmbunătăți prin organizare. Nu aș generaliza această situație la toate companiile din România, dar este o întrebare pe care fiecare angajator ar trebui să și-o pună: ce rezultate obținem în orele lucrate și cu ce cost? Cred ca este foarte important ca un angajator să urmărească nu doar câte ore au fost lucrate, ci și ce s-a realizat în acele ore, cu ce nivel de calitate și dacă ritmul poate fi susținut de oameni pe termen lung”, conchide consultantul.
Egalitate forțată la normă întreagă și absența part-time-ului
La nivel european, bărbații cu normă întreagă lucrează în medie 39,4 ore pe săptămână, față de 37,6 ore în dreptul femeilor, diferența fiind de 1,8 ore. Cele mai accentuate discrepanțe apar în Irlanda (39,9 față de 35,9 ore, un ecart de 4 ore), Țările de Jos (38,4 față de 35 de ore) și Grecia (41,8 față de 38,8 ore).
La polul opus, România se aliniază alături de Letonia și Bulgaria printre statele unde diferențele de gen în regim full-time sunt minime, situându-se sub jumătate de oră pe săptămână, chiar dacă bărbații păstrează un ușor avans.
„Responsabilitățile din afara serviciului pot influența și ele disponibilitatea unei persoane pentru anumite programe. Ca specialist HR, nu aș atribui diferența unei singure cauze și nici nu aș presupune că femeile lucrează mai puțin din lipsă de disponibilitate profesională. O comparație relevantă ar trebui să pornească de la persoane aflate în roluri și condiții de lucru similare”, explică Ionela Cimpoeru.
În privința muncii cu program redus (part-time), mediile europene sunt aproape simetrice: 21,7 ore săptămânal pentru bărbați și 21,9 ore pentru femei. Faptul că la nivel european femeile lucrează vizibil mai puțin ca total general se datorează ponderii mari a contractelor parțiale. Acest fenomen nu se reflectă însă în România, unde munca part-time continuă să aibă o prezență marginală comparativ cu restul continentului.
Cine stă cel mai mult la serviciu: domeniile și meseriile de top
Structura pe industrii scoate în evidență agricultura, silvicultura și pescuitul ca fiind ramurile cu cea mai solicitantă săptămână din UE, cu 41,2 ore lucrate efectiv. Domeniul este urmat de industria extractivă (38,9 ore) și construcții (38,6 ore). La polul opus, cel mai restrâns orar îl au serviciile casnice plătite (27,1 ore), învățământul (31,8 ore) și sectorul recreativ, artistic și de divertisment (32,7 ore).
În profilul ocupațiilor, muncitorii din agricultură, pescuit și silvicultură au cumulat cele mai multe ore săptămânale (42 de ore), devansând managerii, care au înregistrat 40,6 ore. La capătul celălalt al clasamentului s-au poziționat muncitorii necalificați și personalul din activități elementare (31,8 ore), angajații auxiliari de birou (34 de ore) și salariații din sfera serviciilor și comerțului (34,5 ore).
Explorează subiectele:
