„Salariu de sclav” și pericole mortale: Adevărul despre munca militarilor în comunism

Amintirile unităților militare dezafectate, multe dintre ele ajunse astăzi în stare de ruină, stârnesc adesea un amestec de nostalgie și amărăciune în rândul românilor. Dincolo de aceste reminiscențe personale, clădirile stau mărturie unei perioade în care mii de tineri, încorporați în armată, au fost deturnați de la instrucția militară pentru a servi ca o forță de muncă docilă, disciplinată și adesea neplătită, esențială pentru proiectele grandioase ale regimului comunist. Pentru mulți, stagiul militar obligatoriu a însemnat luni, chiar ani, petrecuți nu în cazărmi, ci pe șantiere vaste, în fabrici, în mine sau pe câmpurile agricole – o realitate eufemistic denumită „muncă patriotică”.

Armata, motorul proiectelor monumentale ale regimului

Armata Română a jucat un rol crucial în edificarea unora dintre cele mai ambițioase proiecte de infrastructură din istoria comunistă a țării. Militarii în termen au constituit forța de muncă fundamentală pentru lucrări precum Transfăgărășanul, Canalul Dunăre–Marea Neagră și chiar gigantica Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului), alături de nenumărate alte șantiere industriale.

La Canalul Dunăre–Marea Neagră, implicarea militarilor a fost masivă. O cercetare a istoricului Adrian Ilie, bazată pe documente din Arhivele Naționale Constanța, indică o creștere considerabilă a efectivelor militare pe șantier în a doua jumătate a anilor ’70. Pentru anul 1979, de exemplu, au fost încadrați 5.085 de militari, dintre care 235 de ofițeri, 86 de maiștri militari, 197 de subofițeri și 4.506 de militari în termen. Aceștia au fost folosiți preponderent în sectoarele dificile de excavare, iar numărul lor a continuat să crească în anii următori.

Și construcția Casei Poporului a depins semnificativ de forța de muncă militară. Potrivit paginii oficiale a Palatului Parlamentului, întreaga construcție a fost rezultatul eforturilor a peste 100.000 de oameni. În perioadele de vârf, aproape 20.000 de muncitori lucrau în trei schimburi, iar între 1984 și 1990, aproximativ 12.000 de soldați au participat la lucrări.

Un alt șantier grandios, care a mobilizat mii de soldați, a fost Transfăgărășanul. Segmentul dintre Barajul Vidraru și Cârțișoara, construit între 1970 și 1974, a fost în mare parte opera Armatei Române. Inginerul Ioan Gogu, șeful lotului „Tunel”, relata în 1974 despre condițiile extrem de dure:

Au lucrat și iarna. Ei au vrut. Deși nicăieri în lume, la o asemenea altitudine, nu se lucrează iarna la tunele. Vântul bătea cu 120 de kilometri pe oră, viscolea atât de puternic încât câteva zeci de metri de la tunel la cabină îi parcurgeam într-o oră și jumătate. De două ori, avalanșele ne-au luat pur și simplu pe sus stația de compresoare. Inginer Ioan Gogu, 1974

Mii de militari au fost trimiși și pe marile șantiere de la Porțile de Fier . În anii ’60, peste 20.000 de persoane au fost mobilizate pentru amenajarea Sistemului Porțile de Fier I și pentru lucrările de transformare a malului Dunării, inclusiv construirea de noi localități și cartiere, portul, gara și șantierul naval Orșova, precum și șoseaua și noua cale ferată. Mulți dintre acești muncitori proveneau din unitatea militară de la Gura Văii, una dintre cele mai mari din România acelor ani. Presa vremii îi numea pe militari „feroviari”, „constructori”, „mineri” sau „tuneliști”, în funcție de sarcinile lor pe șantier.

Pericolul din subteran: Minele și costul uman al muncii

Una dintre cele mai periculoase destinații pentru militarii în termen a fost industria minieră. În anii ’80, mii de soldați au fost trimiși să muncească în minele de cărbune din Valea Jiului pentru a suplini lipsa de personal. O notă informativă a Securității, prezentată de cercetătorul Sebastian-Iulian Popa, arăta că la sfârșitul anului 1985, peste 6.200 de militari lucrau în întreprinderile miniere din Valea Jiului.

Documentele regimului comunist atestau riscurile la care erau expuși: „Mulți dintre ei afirmă că este foarte greu să lucreze în mină, unii exprimându-și teama pentru accidentele de muncă la care sunt expuși în subteran”. Între 1977 și 1987, aproape 100.000 de militari au trecut prin minele Văii Jiului. Bilanțul uman a fost tragic: cel puțin 80 dintre ei au murit în accidente de muncă , iar peste 1.000 au fost răniți. Un fost militar repartizat în 1978 la Mina Bărbăteni își amintește că „Erau condiții grele, însă tinerii nu prea aveau ce comenta. Iar unii nu se mai întorceau acasă, mureau în accidente în subteran”.

Una dintre cele mai cumplite tragedii s-a petrecut la Mina Livezeni, la 29 noiembrie 1980, când două explozii succesive au ucis 53 de persoane (mineri, salvatori și militari în termen) și au rănit grav alte 77. Documentele vremii consemnează că 15 dintre cei care și-au pierdut viața erau soldați.

„Salariul de sclav”: Compensații și percepții asupra muncii patriotice

La decenii după încheierea stagiului militar, mulți români își amintesc cu nostalgie, umor, dar și cu amărăciune de perioadele petrecute în armată și de experiențele lor în câmpul muncii.

Deși oficial etichetată „patriotică”, munca militarilor a venit adesea cu o remunerație minimă. Un fost militar a relatat că a petrecut aproape un an, în 1983, muncind la Canalul Dunăre–Marea Neagră, după ce în primele luni de armată fusese trimis să lucreze în agricultură. El își amintește:

Am muncit în cadrul armatei 11 luni din totalul de peste 19 luni, la Canal, în 1983. Am fost plătit. Nu cât ar fi meritat. Am primit la liberare un CEC pe care scria 10.000 de lei, cam cât patru salarii medii în anul ’83. Bineînțeles că am fost duși și la munci agricole în 1982. Am cules mazăre verde vara, struguri și porumb toamna. Dar nu am primit niciun ban pentru asta. Fost militar, pagina de Facebook „Grănicerul”

Alte mărturii evidențiază rigorile muncii. Un alt fost recrut povestește că, fiind militar, a muncit chiar într-o noapte de Paște, în 1982, la UM 02829 Tulcea, la descărcarea vagoanelor de ciment din gară. „Se făcea ziua și noi căram sacii grei de 50 de kilograme din vagoane”, a povestit acesta.

Fabricile au absorbit, de asemenea, o parte din forța de muncă militară. La Valea Călugărească, un fost militar în termen a lucrat în 1972 la ridicarea unei fabrici de cărămidă. El descrie „transport cu autobuze civilizate, fiecare se descurca, era șantier mare: cărămizi, ciment, azbociment, foi, țevi, fier-beton”. La liberare, a primit un CEC cu retribuția lunară, considerată „bani buni”, pe lângă solda lunară de 90 de lei. Un alt fost soldat a lucrat în industria chimică la Solventul în Timișoara, unde a primit la plecare cecuri de 10.000 de lei, în timp ce camarazii săi care munciseră în mină primiseră mai mult, în jur de 15.000 de lei.

Muncile agricole, deseori neplătite, puteau chiar prelungi stagiul militar. Un fost recrut își amintea: „Am prins două luni de prelungiri la munci agricole la Pecica, Arad, în anul 1989 și mi-a făcut un CEC de 1.800 de lei. Nu era chiar pe degeaba munca!”

Pentru mulți, sarcinile agricole au ocupat o parte semnificativă din stagiul militar. „Programul era prea mult. Dar depinde și la ce muncă erai. Eu am fost trei luni la munci agricole”, a mărturisit un fost militar. Unii chiar percepeau detașarea la munca agricolă ca pe o evadare temporară din regulile stricte ale cazărmii. „La munci eram semi-civili, trecea mai ușor din stagiul nostru militar. Mâncarea era de la cantina CAP-ului, respectiv unde mâncau și angajații civili”, povestește un veteran, în timp ce altul adaugă simplu: „Preferam munca decât instrucția”.

Totuși, realitatea muncii istovitoare contrasta puternic cu remunerația. Un fost militar a subliniat programul de șantier de 10–12 ore pe zi, calculând câștigurile ca fiind infime în raport cu efortul depus: „Vi se pare mult 8.000 în nouă luni? Munceai 10–12 ore, program de șantier, sigur. Deci 2,865 lei pe oră, «salariu» de sclav pe moșia partidului unic”.

În ciuda greutăților, mulți români privesc retrospectiv utilizarea militarilor pentru astfel de activități ca pe o normalitate a epocii. „Era o normalitate atunci, i se spunea muncă patriotică”, a concluzionat unul dintre foștii militari.

Explorează subiectele:

Armata comunistă Munca patriotică Valea Jiului

Distribuie Distribuie Comentarii