Sancțiunile economice ale SUA: impact și rezistență în fața adversarilor
Iranul, Rusia și Coreea de Nord au demonstrat o capacitate crescândă de a eluda sancțiunile impuse de Statele Unite.
Pe parcursul ultimelor 18 luni, Statele Unite au aplicat peste 1.000 de noi sancțiuni Iranului, ca parte a unei strategii extinse de exercitare a presiunii economice asupra regimului de la Teheran.
Cu toate acestea, rezistența Iranului la aceste măsuri scoate în evidență o realitate neplăcută pentru Washington: sancțiunile economice nu au reușit întotdeauna să modifice comportamentul regimurilor ostile, care continuă să inoveze metode de ocolire a restricțiilor americane, conform The Wall Street Journal.
Un acord recent între Casa Albă și Iran prevede o atenuare a presiunii economice, în schimbul asigurării libertății de navigație maritimă. Documentul menționează, de asemenea, o posibilă ridicare permanentă a sancțiunilor, cu condiția ca Teheranul să accepte măsuri precum demontarea programului său nuclear.
Deși autoritățile iraniene manifestă interes pentru reducerea sancțiunilor, care au avut un impact sever asupra economiei și au amplificat nemulțumirea publică, regimul a reușit să obțină în continuare venituri de miliarde de dolari, preponderent din exporturile de petrol către China.
Această autonomie financiară a redus considerabil pârghiile de negociere ale Washingtonului. În consecință, administrația Trump a apelat chiar la blocarea fizică a unor porturi iraniene, cu scopul de a restrânge exporturile de petrol, care au generat pentru Iran circa 43 de miliarde de dolari în 2024 și au fost un factor în readucerea Teheranului la discuții.
Analiștii estimează că, deși Statele Unite ar putea să-și atingă obiectivele diplomatice, Iranul deține în continuare influențe semnificative, inclusiv controlul asupra Strâmtorii Ormuz, un coridor maritim vital pentru transportul global de petrol.
Sancțiunile, un instrument utilizat tot mai frecvent
Situația Iranului nu este unică. În ultimii ani, Washingtonul a recurs la sancțiuni cu o frecvență fără precedent, în încercarea de a exercita presiune asupra statelor considerate ostile.
Conform Departamentului Trezoreriei SUA, numărul anual al sancțiunilor nou impuse a crescut semnificativ, de la circa 880 în 2017 la peste 3.000 în 2024.
De regulă, aceste măsuri vizează izolarea entităților sancționate de sistemul financiar american, transformându-le în paria economici și descurajând companiile internaționale să colaboreze cu acestea.
Cu toate acestea, rezultatele au fost variate.
Coreea de Nord continuă dezvoltarea programului său nuclear și dispune de resurse financiare semnificative. Economia Rusiei a fost afectată de războiul din Ucraina, însă Kremlinul și-a continuat campania militară. În Venezuela, Nicolás Maduro a rezistat sancțiunilor timp de un deceniu.
În Myanmar, junta militară își menține controlul, iar în Cuba, guvernul continuă să reziste presiunilor economice externe.
Adesea, în aceste situații, povara cea mai mare a revenit cetățenilor obișnuiți, în timp ce elitele politice au reușit să-și conserve pozițiile.
Washingtonul admite necesitatea unor ajustări
Administrația americană recunoaște că sistemul existent de sancțiuni necesită o reevaluare.
În anul precedent, ritmul general de impunere a noilor sancțiuni a înregistrat o scădere, în ciuda intensificării presiunilor asupra Iranului.
Scott Bessent, Secretarul Trezoreriei, a subliniat că sancțiunile cele mai eficiente sunt cele precise, ferme și cu o durată limitată.
„Revizuim măsurile învechite și depășite. Sancțiunile nu ar trebui să persiste atât de mult încât să genereze consecințe nedorite, dincolo de efectele inițiale vizate”, a declarat el într-un discurs din luna mai.
Oficialii americani argumentează că sancțiunile impuse Iranului au generat costuri economice considerabile și au fost un factor important în readucerea regimului la masa negocierilor. În ultimii ani, Washingtonul s-a concentrat pe transporturile de petrol, pe rețelele de aprovizionare militară și pe accesul Iranului la criptomonede, precum și la companiile-paravan utilizate pentru transferuri financiare internaționale.
Cum evită statele sancționate restricțiile
Iranul, Rusia și Coreea de Nord au elaborat mecanisme sofisticate pentru a eluda blocajele financiare.
Conform autorităților americane, aceste state folosesc rețele de companii-paravan și intermediari din China, Emiratele Arabe Unite și Turcia, pentru a-și susține exporturile și importurile vitale.
În 2024, Statele Unite l-au sancționat pe omul de afaceri iranian Ramin Jalalian, suspectat că ar fi înființat firme-fantomă în Hong Kong și Emiratele Arabe Unite, prin care au fost transferate aproximativ 30 de milioane de dolari, inclusiv fonduri obținute din vânzări de petrol sub incidența sancțiunilor.
Coreea de Nord apelează din ce în ce mai frecvent la furtul de criptomonede pentru a finanța regimul și utilizează rețele internaționale de spălare a banilor, conform oficialilor americani.
Compania de analiză blockchain Chainalysis estimează că Phenianul a obținut peste 6 miliarde de dolari în ultimii ani, prin intermediul atacurilor cibernetice asupra platformelor de criptomonede.
Concomitent, sistemul financiar chinez și moneda națională, yuanul, au devenit piloni importanți în eludarea sancțiunilor. China reprezintă principalul client pentru petrolul iranian, iar băncile chineze dețin un rol crucial în procesarea transferurilor de fonduri generate de aceste tranzacții.
Cu toate acestea, țările occidentale au evitat în mare parte să impună sancțiuni instituțiilor financiare chineze implicate, temându-se de repercusiuni economice și diplomatice semnificative.
Lacune și excepții în regimul sancțiunilor
Anumite sancțiuni includ excepții deliberate.
După invazia Rusiei în Ucraina, anumite exporturi energetice rusești au fost menținute, pentru a preveni perturbări majore pe piețele internaționale, în special în Europa.
Deși administrația americană a extins ulterior restricțiile asupra petrolului rusesc, majorarea prețurilor la energie, generată de conflictul cu Iranul, a condus la o relaxare parțială a acestora, începând cu luna martie, conform WSJ.
Economiștii estimează că această conjunctură a generat venituri suplimentare de aproximativ 2,4 miliarde de dolari pentru Rusia, doar în luna mai.
Simultan, Regatul Unit estimează că sancțiunile internaționale au privat economia rusă de cel puțin 450 de miliarde de dolari.
Cu toate acestea, Moscova a identificat rute alternative prin comerțul indirect facilitat de Armenia, Azerbaidjan și Kazahstan, permițând astfel aprovizionarea industriei militare și importul de produse occidentale de lux.
O provocare tot mai mare în era digitală
Progresele tehnologice complică și mai mult aplicarea efectivă a sancțiunilor.
Criptomonedele sunt folosite din ce în ce mai des pentru transferuri financiare care eludează sistemul bancar tradițional, diminuând astfel eficiența mecanismelor de control.
Cu toate acestea, experții accentuează că sancțiunile nu sunt întotdeauna lipsite de eficacitate.
În anii 1980, măsurile economice internaționale aplicate împotriva regimului de apartheid din Africa de Sud au contribuit la izolarea sa și la precipitarea schimbărilor politice.
Similar, sancțiunile impuse de administrația Obama sectorului bancar iranian au avut un rol crucial în negocierile care au culminat cu acordul nuclear din 2015.
Întrebarea este dacă problema rezidă în instrumentul în sine, sau în modul în care acesta este utilizat.
Unii foști oficiali americani sunt de părere că dificultatea nu stă în sancțiuni ca instrument, ci în modul lor de implementare.
Avi Vishnevitz, cercetător la Center for Research of Terror Financing, susține că sancțiunile împotriva Iranului au fost insuficient de riguroase și, în plus, insuficient de bine aplicate.
„Problema nu a constat în severitatea sancțiunilor, ci în implementarea și aplicarea lor”, afirmă el.
O perspectivă similară este împărtășită de Elaine Dezenski, fost oficial al Departamentului pentru Securitate Internă al SUA. În viziunea sa, absența unor acțiuni ferme împotriva statelor și jurisdicțiilor care facilitează eludarea sancțiunilor le oferă regimurilor vizate timpul necesar pentru a identifica alternative.
„Odată ce aceste alternative sunt dezvoltate, influența noastră scade considerabil”, avertizează ea.
Max Meizlish, fost responsabil cu aplicarea sancțiunilor în cadrul Trezoreriei SUA, atrage atenția că succesul unor regimuri în eludarea restricțiilor poate genera percepția eronată că sancțiunile nu mai sunt eficiente.
„Aceasta este o concluzie eronată”, afirmă el. „Sancțiunile sunt doar un instrument. Nu am spune că o armă este inutilă fără a analiza mai întâi modul în care este folosită.”
Explorează subiectele:
