Președintele a respins două nominalizări în Guvernul Dăncilă și a refuzat două cereri de revocare. A făcut-o, foarte probabil, pentru a recupera terenul pierdut și pentru a transmite că n-a părăsit chiar de tot câmpul de bătălie, mai ales după nefericitul episod Andronescu. Gestul nu este deloc lipsit de finalitate, așa cum s-au grăbit unii să spună. În primul rând, Paul Stănescu rămâne în guvern, la ministerul Dezvoltării, o poziție – cheie pentru controlul PSD, în caz că nu va demisiona la presiunile liderului PSD, scrie jurnalistul Dan Tăpălagă pe  G4Media.ro .

 Dacă Stănescu rămâne în Guvern sfidând decizia partidului, a se citi voința lui Dragnea, atunci grupul puciștilor va mai conta în partid și va mai putea coagula nemulțumiți. Stănescu a dat deja un prim semnal că rămâne pe poziții, cerându-i din nou liderului PSD să facă un pas înapoi. Să vedem cât îl ține curajul. La PSD, chiar orice este posibil. Am văzut cu toții în aceste zile servilismul cu elan în plină acțiune: Fifor, Andronescu și Bădălău, pupând inelul pentru un oscior.

În schimb, dacă Stănescu demisionează, grupul puciștilor se dizolvă și liderul PSD elimină din guvern formarea unui posibil pol de putere. Viorica Dăncilă pierde unul dintre ultimii susținători care o încurajau să-și păstreze urme de autonomie în raport cu liderul PSD, cel puțin pe tema OUG privind amnistia și grațierea. Dragnea ajunge jupânul Guvernului, cu tot partidul la picioarele lui, dacă Stănescu pleacă la fel ca toți ceilalți, cerșind mila stăpânului.

Prin acest gest fără precedent, de a refuza revocarea lui Stănescu, Klaus Iohannis și-a manifestat în mod evident susținerea față de grupul puciștilor, pulverizat de Dragnea în interiorul PSD prin excluderea lui Țuțuianu și evacuarea Gabrielei Firea din orice funcții deținute în partid.

Greu de spus cât mai contează acum acest mesaj de încredere transmis puciștilor, dar în perspectiva viitoarei moțiuni de cenzură gestul președintelui ar putea avea o anumită semnificație. Apoi, vorbim și de un efect practic. Dragnea nu reușește deocamdată să pună mâna, fie și printr-un intermediar docil ca Laufer, pe pușculița numită ministerul Dezvoltării, unde se împart banii pentru baronii locali. Planul lui de acapara toată puterea se amână puțin.

În fine, refuzul de a-i nominaliza pe Olguța Vasilescu la Tinisterul transporturilor și pe Ilan Laufer la Dezvoltare poate fi citit și ca un mesaj pentru susținătorii săi, tot mai derutați de non-combatul președintelui. Pasivitatea lui Klaus Iohannis a alimentat toate scenariile posibile, inclusiv al unui blat cu PSD de frica unor represalii, anchete sau alte atacuri sub centură.

Nu uitați apoi că președintele, pentru a-și păstra autoritatea pe verticala puterii, este obligat să comită gesturi de forță. În absența lor, riscul este ca structurile ierarhice care funcționează sub el sau cel puțin o parte din ele să-și caute alt stăpân, să-și pună serviciile la dispoziția masculului alfa. Unii s-ar putea să fi trădat deja. Puterea urmează liderii puternici, nu liderii slabi și lași.

În fine, nu știm încă motivele respingerii lui Vasilescu și Laufer, deoarece președintele Iohannis nu și-a motivat decizia. Dar n-ar fi exclus ca șeful statului să aibă acces la o serie de informații care indică incompatibilități majore între cei doi și funcțiile de ministru într-un guvern. Vom vedea dacă printre motivele respingerii, președintele va invoca și argumente care țin de integritate sau se va limita la punerea în discuție a competențelor celor doi.

În tot cazul, poziția președintelui, deși tardivă, are potențialul de a relansa lupta pentru putere în interiorul PSD și de a oferi încă o mică șansă moțiunii de cenzură negociate de zor de liderii opoziției.

 
 

Distribuie Distribuie Comentarii