Scenariul unei pene majore de curent în România: când ar putea interveni militar NATO
Atacurile cibernetice pot afecta instituțiile publice și infrastructura critică Foto: Pixabay
Amenințările informatice au căpătat o nouă dimensiune în Europa și în România, trecând de la simple tentative de culegere de informații la sabotaje cu impact direct asupra populației. O analiză realizată pentru „Adevărul” de generalul (r) Alexandru Grumaz și de Mihai Rotariu, directorul de comunicare al Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), evaluează capacitatea statului român de a rezista unor astfel de șocuri, dar și condițiile în care o agresiune digitală poate declanșa un răspuns al Alianței Nord-Atlantice.
De la spionaj la frigidere supraîncălzite și instituții paralizate
Seria incidentelor recente demonstrează diversitatea țintelor. În luna noiembrie, sistemele de refrigerare ale unor supermarketuri din Europa au fost atacate cibernetic, șase magazine din România fiind vizate de anchete similare. Totodată, instituțiile statului au fost lovite constant: în aprilie, Ministerul Apărării Naționale a confirmat compromiterea unor conturi de e-mail aparținând Forțelor Aeriene Române, iar în iulie, atacurile au vizat Administrația Națională a Penitenciarelor și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI).
Generalul (r) Alexandru Grumaz avertizează că aceste incidente marchează o schimbare de paradigmă în strategia agresorilor:
„Cred că asistăm la o etapă nouă. Războiul hibrid a trecut de la spionaj și propagandă la acțiuni cu efecte fizice și economice directe asupra cetățenilor: cadastrul blocat săptămâni la rând, frigidere de supermarket încălzite la 50°C în mai multe țări europene, sisteme ale penitenciarelor paralizate”, a explicat expertul militar.
În paralel, operațiunile de spionaj la nivel înalt continuă. Pe 8 aprilie 2026, Serviciul Român de Informații (SRI) a participat la o acțiune internațională coordonată de FBI pentru destructurarea unei rețele de routere compromise. Potrivit generalului Grumaz, această infrastructură era folosită pentru colectarea de date de către GRU, serviciul militar rus de informații.
Un alt episod semnificativ a fost făcut public de SRI printr-un comunicat pe 11 noiembrie, referitor la o breșă depistată în decembrie 2025. Atunci, gruparea rusă APT Turla a exploatat vulnerabilități ale sistemelor Microsoft și a penetrat sistemul de e-mail al unei instituții guvernamentale românești a cărei identitate nu a fost dezvăluită. Cercetătorii companiei de securitate ESET au arătat că miza hackerilor era interceptarea corespondenței cu oficialii UE și NATO. SRI a precizat că intervenția Centrului Național Cyberint a blocat acțiunea înainte să se producă scurgeri de informații sensibile.
Pentru a îngreuna atribuirea oficială a responsabilității către un stat, agresorii apelează frecvent la interpuși, precum grupări infracționale sau hacktiviști. Alexandru Grumaz asociază operațiunilor rusești grupări precum Turla și Fancy Bear, menționând totodată și rețeaua pro-rusă NoName057(16), recunoscută pentru atacurile sale de blocare a serviciilor informatice. Cu toate acestea, simplele revendicări din mediul online nu reprezintă probe juridice sau tehnice.
„În ceea ce privește atribuirea unor atacuri cibernetice către anumiți actori statali, trebuie mereu să ne raportăm la constatări oficiale, nu doar la revendicările atacatorilor. Un exemplu recent este chiar comunicarea SRI de astăzi, 11 noiembrie, cu privire la atacul lansat de către un actor cibernetic afiliat Federației Ruse asupra unei instituții guvernamentale” – Mihai Rotariu, reprezentant DNSC.
Pericolul unei pene de curent majore și lecția „Electrica”
Unul dintre cele mai sumbre scenarii luate în calcul de experți este cel al paralizării sistemului energetic național. Precedentul există deja în regiune: în 2015, un atac cibernetic atribuit serviciilor militare din Rusia a lăsat fără curent electric sute de mii de cetățeni în Ucraina. În România, o astfel de breșă ar declanșa un efect de domino devastator.
„Un atac major reușit asupra rețelei electrice ar avea efecte în lanț. Pana de curent ar opri pompele de apă, termoficarea, spitalele fără generatoare suficiente, plățile electronice, telecomunicațiile și transportul feroviar”, avertizează generalul (r) Alexandru Grumaz.
Cât de aproape este România de un asemenea risc? În decembrie 2024, Grupul Electrica a fost lovit de un atac de tip ransomware. Deși consecințele au fost severe la nivel administrativ, populația nu a rămas în beznă.
„Serverele companiei, care deservește peste 3,5 milioane de consumatori, au devenit complet nefuncționale. Sistemele SCADA de comandă a rețelei au rămas însă izolate și funcționale, așa că alimentarea nu a fost întreruptă. Lecția este dublă: separarea rețelelor operaționale de cele administrative a funcționat, dar atacatorii au ajuns foarte aproape de inima sistemului” – Alexandru Grumaz.
Evaluând întregul sector, generalul Grumaz subliniază că miza geostrategică a României o transformă într-o țintă prioritară:
„Infrastructura energetică a României este vulnerabilă, dar nu atât de fragilă pe cât sugerează uneori dezbaterea publică. Partea cea mai expusă nu sunt centralele sau dispeceratele, ci sistemele informatice administrative din jurul lor și rețelele de distribuție, unde un atac poate afecta milioane de consumatori. Chiar oficiali din domeniu au recunoscut că România este „oarecum vulnerabilă” și că un atac bine coordonat ar putea scoate rapid din funcțiune capacități importante de producție. Riscul crește și pentru că România furnizează energie Republicii Moldova și Ucrainei, ceea ce o transformă într-o țintă regională” – Alexandru Grumaz.
La rândul său, Mihai Rotariu subliniază că compromiterea aplicațiilor interne sau a e-mailurilor unei companii nu antrenează automat și căderea sistemelor care controlează procesele industriale. Conform rapoartelor DNSC aferente anilor 2024 și 2025, incidentele înregistrate la nivelul companiilor din energie au vizat exclusiv rețelele informatice interne, producția propriu-zisă rămânând neafectată. Oficialul DNSC arată că instituțiile se pregătesc însă pentru scenarii critice:
„Obiectivul nu este promisiunea că nu va exista niciodată un incident, pentru că acesta este un ideal. Nu există conceptul de 100% sigur în cybersecurity. Ținta reală este reducerea probabilității acestuia și, totodată, limitarea consecințelor pentru populație, precum și asigurarea redundanței în ceea ce privește continuitatea activității în caz de atac” – Mihai Rotariu, reprezentant DNSC.
Vulnerabilitatea sistemului medical și verigile slabe ale statului
Atacurile cibernetice pot urmări câștiguri financiare, furt de date sau simpla perturbare a unor servicii, unele acțiuni fiind vizibile imediat, în timp ce altele rămân ascunse mult timp în sisteme, explică Mihai Rotariu. Un exemplu elocvent al modului în care o singură breșă poate paraliza un întreg sector a avut loc în februarie 2024. Atunci, hackerii au lovit un furnizor de servicii IT, reușind să cripteze bazele de date a 26 de spitale din România. Incidentul a dat peste cap activitatea unităților medicale și a expus riscul major al dependenței mai multor instituții de o infrastructură informatică unică.
Dincolo de prevenție, marea problemă a instituțiilor publice din România este incapacitatea de a-și reveni rapid după un șoc cibernetic. Generalul Grumaz identifică trei mari deficiențe de sistem:
„Incidentele recente au scos la iveală trei vulnerabilități. Prima este detectarea întârziată: la ANCPI, intruziunea a fost observată abia după trei zile și paisprezece ore. A doua este igiena informatică precară din instituțiile publice, cu servere expuse și routere neactualizate. A treia, cea mai importantă, este lipsa unei capacități reale de refacere rapidă: sistemul e-Terra a rămas blocat săptămâni la rând. Prevenirea și reziliența rămân deci veriga slabă, atât în România, cât și în multe state europene” – Alexandru Grumaz.
Capacitatea de apărare este profund inegală între mediul privat și diversele structuri de stat, adaugă reprezentantul DNSC:
„Nivelul de maturitate cu privire la pregătirea de a face față amenințărilor cibernetice diferă de la o organizație la alta și depinde de resursa umană specializată pe care o are la dispoziție, de tehnologiile utilizate, de administrarea accesului, de pregătirea personalului și, foarte important, de capacitatea de a continua activitatea și de a recupera sistemele după un incident” – Mihai Rotariu.
Când poate activa NATO Articolul 5 pentru un atac informatic
O lovitură devastatoare în spațiul cibernetic poate fi echivalată cu un atac armat convențional. Încă din 2014, NATO a stabilit că agresiunile informatice pot duce la activarea clauzei de apărare colectivă prevăzute de Articolul 5 din Tratatul de la Washington. Generalul Alexandru Grumaz precizează că Alianța poate lua în calcul și efectul cumulat al mai multor atacuri succesive, însă decizia necesită consensul aliaților, se ia punctual și nu declanșează în mod automat o ripostă militară.
„În practică, un răspuns militar ar fi plauzibil doar dacă un atac produce efecte comparabile cu cele ale unei lovituri armate, precum victime, distrugeri fizice sau paralizarea durabilă a infrastructurii critice, și dacă atribuirea este suficient de solidă. Tocmai de aceea Rusia operează intenționat sub acest prag, prin intermediari și atacuri care rămân deranjante, dar nu decisive” – Alexandru Grumaz.
Amenințările viitorului: Inteligența Artificială și crizele simultane
Perspectivele pentru următorii ani indică o intensificare a operațiunilor hibride împotriva țărilor europene, consideră generalul Grumaz. Acesta estimează că nici măcar un eventual armistițiu în războiul din Ucraina nu va scădea presiunea exercitată asupra flancului estic al NATO. Mai mult, utilizarea inteligenței artificiale va amplifica atât eficiența atacurilor informatice, cât și campaniile de dezinformare, existând riscul ca sabotajele fizice să fie sincronizate cu lovituri asupra rețelelor digitale.
În prezent, România încearcă să își consolideze apărarea prin cooperare internațională. Mihai Rotariu menționează implicarea DNSC în două structuri europene esențiale: Rețeaua CSIRT (destinată schimbului de date tehnice despre incidente între echipele naționale) și EU-CyCLONe (mecanismul de coordonare pentru crize cibernetice majore). La nivel regional, în anul 2026, colaborarea dintre România, Republica Moldova și Ucraina a fost întărită prin semnarea unui memorandum axat pe reziliența cibernetică.
Pentru ca România să facă față noilor provocări, generalul (r) Alexandru Grumaz propune o serie de măsuri urgente: izolarea strictă a copiilor de siguranță (backup) față de rețelele principale, separarea totală a sistemelor administrative de cele care controlează infrastructura critică și testarea constantă a planurilor de continuitate. Totodată, el pledează pentru crearea unui mecanism național care să coordoneze eficient Armata, SRI, DNSC și companiile private prin exerciții complexe, care să simuleze crize suprapuse – cum ar fi un atac cibernetic combinat cu acte de sabotaj fizic pe fondul unor temperaturi extrem de scăzute. La nivel aliat, Grumaz susține necesitatea înființării unei structuri permanente a NATO pe flancul estic, dedicată exclusiv combaterii amenințărilor hibride și coordonării intervențiilor între statele membre.
Explorează subiectele:
