Secretele din DOOM3: de ce există cuvântul „supat” și cum scriem corect
Multe dintre regulile noi din DOOM nasc controverse Foto: Arhiva
Misterul cuvântului „supat” și expresiile cu patru cratime
Printre termenii care au stârnit cele mai aprinse discuții pe rețelele sociale se numără substantivul neutru „supat” (cu forma de plural „un supat, două supaturi”), care definește spațiul aflat sub pat, între podea și piesa de mobilier. Reprezentanții Institutului de Lingvistică au lămurit într-o postare că acest cuvânt nu reprezintă o invenție a ediției din 2021. Termenul, încadrat în registrul popular, se regăsea deja în DOOM2 (publicat în 2005) și este atestat în Dicționarul tezaur al limbii române prin citate din folclor și din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș, Costache Negruzzi sau Iordache Golescu.
Format prin alăturarea elementelor, după un model similar cuvântului „subsol”, termenul poate primi articol hotărât („supatul”) și poate fi precedat de prepoziții, precum în exemplul „Am căutat mingea în supat”. Acesta nu trebuie confundat însă cu alăturarea dintre prepoziție și substantiv din enunțul „Mingea a căzut sub pat”, unde scrierea rămâne separată.
O altă curiozitate ortografică este redarea în scris a unor structuri complexe care funcționează ca o unitate în vorbire. Astfel, expresia „lasă-mă-să-te-las”, explicată și într-un material video pe contul Dictie.ro , necesită patru cratime. Dincolo de utilizările clasice precum „s-a dus”, „dă-mi” sau „spune-i”, cratima are rolul de a uni mai multe cuvinte rostite fără pauză. În studiul introductiv al DOOM3 apar și alte construcții similare, unde numărul cratimelor depinde strict de structura expresiei, cum ar fi „ducă-se-pe-pustii” sau „n-aude-na-vede-na-greul-pământului”. Acest lucru demonstrează că dicționarul tranșează nu doar dilema scrierii legate sau dezlegate, ci și modul de redactare a unităților frazeologice.
Noutăți lexicale, variante unice și rolul normativ al dicționarului
Actualizarea fondului lexical în DOOM3 a adus în paginile lucrării termeni impuși de realitățile curente și din arii specializate, cum sunt „digitaliza”, „informatiza”, „comorbiditate” sau anglicismul „fake news”. De asemenea, au fost incluse variante de feminin pentru diverse profesii, chiar dacă au o circulație încă restrânsă, un exemplu fiind apariția formei „dramaturgă” alături de „dramaturg”.
Totuși, lingviștii subliniază că dicționarul nu poate îngloba tot vocabularul în continuă mișcare și nici toate derivatele firești. Mai mult, prezența unui cuvânt în DOOM3 nu echivalează cu o recomandare de utilizare în orice context. Lucrarea consemnează modul corect de scriere, pronunție și comportament gramatical și pentru termeni regionali, populari sau familiari – precum „făloșenie”, „găta”, „habarnist” sau „cu dus și întors” –, fără a încuraja folosirea lor în exprimarea oficială. Reciproc, faptul că un termen nu figurează în dicționar nu îl transformă automat într-o greșeală, el putând fi adecvat în anumite situații.
Pentru a oferi repere mai clare, autorii – care s-au consultat cu profesori, editori, redactori și vorbitori din multiple sectoare – au redus numărul variantelor duble acceptate anterior. Ținând cont de etimologie, tradiție, frecvența în uz și regulile gramaticale, s-a impus o singură formă recomandată pentru cuvinte ca „mănăstire”, „ghimbir”, „tăieței” sau „percheziție”.
Clarificările vizează și alte aspecte punctuale: cuvintele compuse precum „binevenit” și „întrucâtva” se scriu legat, iar abrevierile cu majuscule precum „NATO” și „ORL” se redau fără puncte, excepție făcând formele tradiționale „P.S.” și „P.P.S.”. La capitolul morfologie și fonetică, s-au revizuit accente, pronunții și forme verbale, stabilindu-se totodată plurale precum „jacuzziuri” (pentru „jacuzzi”) și „bejuri” (pentru nuanțe de „bej”).
Explicațiile specialistului: de la „croasante” la capcana cratimei în anglicisme
Pentru a înțelege mai bine impactul acestor modificări, profesoara de limba română Ionela Mircescu a analizat principalele noutăți și capcane lingvistice. Ea descrie lucrarea drept o reflecție fidelă a societății actuale:
„Eu aș spune că DOOM3 este o oglindă a limbii române contemporane. Nu avem de-a face exclusiv cu o avalanșă de cuvinte nou-create, ci mai ales cu o recunoaștere și o consemnare normativă a unor cuvinte care circulau deja în limbă. Este absolut firesc ca limba să evolueze odată cu societatea. Apar tehnologii noi, profesii noi, obiceiuri și realități sociale noi, iar toate acestea își găsesc reflectarea în vocabular. Un exemplu relevant este influența limbii engleze, vizibilă prin termeni precum „fake news”, „selfie”, care au apărut nu odată cu DOOM3, pentru că erau deja utilizați către vorbitori. Dicționarul le oferă așadar un statut normativ, precizând cum trebuie să îi scriem, să îi pronunțăm și să îi integrăm gramatical în limba română. DOOM3 nu ne învață doar ce este nou în limbă, ci ne ajută să înțelegem cum se schimbă limba și cum putem păstra corectitudinea exprimării într-o societate aflată într-un continuă schimbare.” - Ionela Mircescu
Cadrul didactic întărește ideea că înregistrarea unui cuvânt în dicționar nu îi conferă universalitate stilistică:
„Faptul că un cuvânt apare în DOOM 3 nu înseamnă automat că utilizarea lui este recomandată în orice situație de comunicare. Dicționarul este cel care consemnează cuvinte care aparțin unor registre stilistice diferite sau care sunt specifice anumitor contexte. Un astfel de exemplu - bun, consider - ar fi cuvântul habarnist, care este înregistrat în DOOM 3 cu indicația de registru familiar și nu ar fi potrivit într-un discurs academic sau într-un document oficial.” - Ionela Mircescu
Una dintre cele mai dificile reguli de asimilat pentru publicul larg vizează atașarea articolului hotărât sau a desinenței de plural la cuvintele împrumutate, unde mulți vorbitori tind să folosească cratima în mod abuziv. Profesoara explică mecanismul din spatele formelor bodyul, hobbyul, weekendul (scrise legat) față de selfie-ul (scris cu cratimă):
„DOOM 3 aduce o schimbare importantă în privința scrierii unor împrumuturi din alte limbi. Regula pe care ar trebui să o reținem este legată de raportul dintre scrierea și pronunțarea cuvântului. Atunci când finala cuvântului se pronunță așa cum se scrie, articolul hotărât sau desinența de plural se atașează direct, fără cratimă. De aceea avem weekendul, bodyul, hobbyuri. În schimb, atunci când există o diferență între scriere și pronunțare folosim cratimă: site-ul, show-ul. Este important să menționăm că DOOM3 a adus o clarificare semnificativă în această privință, acceptând atașarea directă a terminațiilor românești și la împrumuturile terminate în litera „y” atunci când acesta se pronunță „i”. Așadar, cratima nu se pune pentru că un cuvânt este englezesc, ci în funcție de raportul dintre forma lui scrisă și pronunțare.” - Ionela Mircescu
Această regulă, alături de reîncadrarea morfologică a unor substantive, reprezintă o provocare majoră deoarece contrazice obiceiuri vechi de decenii:
„Aș alege schimbarea privind scrierea cu sau fără cratimă a cuvintelor împrumutate din alte limbi, pentru că este o modificare pe care publicul o întâlnește frecvent în viața de zi cu zi și produce mare confuzie. Pentru mulți vorbitori, cratima pare o soluție universală atunci când întâlnesc un cuvânt englezesc. În realitate, însă, există reguli ortografice care țin de raportul dintre scrierea și pronunțarea cuvântului. De aceea scriem hobbyuri, bodyul, weekendul, fără cratimă așadar, dar selfie-ul, show-ul cu cratima. Sunt greu de explicat deoarece oamenii au învățat anumite forme, le-au folosit zeci de ani și, firesc, se întreabă de ce trebuie să le schimbe. În cazul lui croisant, de exemplu, schimbarea este și mai interesantă, deoarece s-a modificat încadrarea de gen gramatical, din masculin în neutru. Cea mai mare provocare este, așadar, nu să învățăm o regulă nouă, ci să avem disponibilitatea de a ne corecta propriile automatisme lingvistice.” - Ionela Mircescu
Referitor la evoluția formelor de plural precum „eclere” sau „croasante”, specialista punctează dialogul permanent dintre uz și normă:
„Este foarte bună întrebarea dumneavoastră, pentru că dicționarele nu inventează forme de plural, ci urmăresc evoluția limbii și stabilesc care dintre formele existente sunt acceptate de norma literară. În DOOM2, formele recomandate erau „un ecler, două ecleruri”, „un croasant, doi croasanți”. DOOM3 modifică aceste forme: „un ecler, două eclere”, „un croisant, două croasante”. Iar schimbarea nu este întâmplătoare. Ține de încadrarea morfologică a substantivelor și de evoluția flexiunii acestora în limba română. În cazul substantivului croasant s-a schimbat inclusiv încadrarea în gen, pentru că din masculin acesta a devenit neutru. Vorbitorii dau viață limbii, iar lingviștii îi urmăresc evoluția și stabilesc reperele normei. Tocmai de aceea între uz și normă trebuie să existe permanent dialog.” - Ionela Mircescu
Pe de altă parte, acolo unde uzul a impus forme paralele, dicționarul a dat dovadă de flexibilitate, acceptând variante duble pentru verbe frecvente:
„Limba română nu este întotdeauna atât de rigidă pe când ne-am dori noi profesorii. Uneori evoluția uzului determină acceptarea mai multor variante corecte ale aceluiași cuvânt. Astfel, în cazul verbelor „a așeza” și „a înșela”, DOOM3 acceptă atât formele tradiționale pe care le tot utilizam, respectiv „așază” și „înșală”, cât și formele mai noi „așează” și „înșeală”. Nu trebuie să interpretăm acest lucru neapărat ca pe o renunțare la reguli, ci ca pe o adaptare a normei la realitatea limbii vorbite. Cum alegem? În primul rând, consultăm dicționarul normativ. Dacă ambele variante sunt acceptate, le putem folosi fără teama de a greși. Important este însă să cunoaștem norma actuală și să nu transformăm preferința personală într-o regulă gramaticală. A cunoaște limba înseamnă și a înțelege de ce unele reguli se schimbă în timp.” - Ionela Mircescu
Invazia termenilor străini, viralizarea online și greșelile persoanelor educate
În ceea ce privește împrumuturile lingvistice și expresiile lansate pe platformele sociale, Ionela Mircescu atrage atenția asupra diferenței dintre necesitate și exces, subliniind că popularitatea online nu garantează intrarea în dicționar:
„Împrumuturile sunt firești în limba română, pentru că apar adesea realități, obiecte, tehnologii, concepte noi, pentru care limba noastră nu are un termen consacrat sau un echivalent suficient de precis - ca de exemplu: software, selfie, blog -, caz în care acestea contribuie chiar și la îmbogățirea vocabularului și facilitează comunicarea internațională. Excesul apare însă atunci când înlocuim inutil cuvinte românești perfect funcționale, ca de exemplul „meeting” pentru „întâlnire”, „deadline” pentru „termen limită” sau „challenge” pentru „provocare”. Așadar, în calitatea mea de profesor de limba și literatura română, sunt împotriva utilizării acestor cuvinte. Atenție, nu a împrumuturilor, dar susțin folosirea lor cu discernământ, pentru că în fond modernitatea nu se măsoară în numărul de cuvinte englezești pe care le folosim, ci în capacitatea noastră de a comunica limpede, corect și adecvat.” - Ionela Mircescu
Despre fenomenele virale, profesoara adaugă:
„Nu cred că viralizarea unui cuvânt pe rețelele sociale este suficientă pentru ca acesta să ajungă în dicționar. Popularitatea poate fi un prim semnal, dar nu reprezintă un criteriv decisiv niciodată. Un cuvânt trebuie să demonstreze că are o anumită stabilitate în limbă, că este utilizat frecvent, că depășește comunitatea restrânsă în care a apărut și mai ales să se răspândească în mai multe registre de comunicare. Rețelele sociale pot crea foarte repede mode lingvistice, dar nu toate au continuitate. Unele expresii dispar foarte repede, în timp ce altele se integrează în exprimarea cotidiană, ca de exemplu a da scroll, a da follow. Nu trebuie neapărat consemnate în DOOM, deși au depășit spațiul rețelelor sociale și au intrat în comunicarea cotidiană.” - Ionela Mircescu
Chiar și în rândul vorbitorilor cu studii superioare persistă erori gramaticale frecvente, amplificate de comunicarea rapidă și insuficient controlată de pe internet:
„Este destul de dificil să precizez doar trei greșeli, pentru că sunt ceva mai multe pe care le tot înregistrăm. Trei pe care nu aș vrea să le mai aud atât de des ar fi: folosirea lui „decât” în construcții afirmative de tipul „Am decât două posibilități.” în loc de „Am doar două posibilități.”; omiterea prepoziției „pe” în construcțiile cu pronumele relativ „care” - spunem adesea „cartea care am citit-o” în loc de „cartea pe care am citit-o”; o a treia greșeală ar fi utilizarea formei „vroiam” în locul formei corecte „voiam”. Dincolo de aceste exemple, cred că problema nu este doar existența greșelilor, ci faptul că unele dintre ele se repetă atât de des încât ajung să ni se pară firești. Rețelele sociale au accelerat comunicarea, dar, pe de altă parte, au încurajat și exprimarea spontană adesea insuficient controlată.” - Ionela Mircescu
Completând lista erorilor comise adesea involuntar chiar și de către oamenii educați, profesoara amintește:
„Din păcate, da. Există greșeli pe care le întâlnim inclusiv în exprimarea unor persoane cu studii superioare, iar acest lucru demonstrează că nivelul de educație nu garantează automat și o exprimare impecabilă. Aș menționa în primul rând forma „vroiam” în loc de „voiam”, apoi construcția „mi-ar place”, în loc de „mi-ar plăcea”, utilizarea lui decât în enunțuri afirmative de tipul „am decât două posibilități”, o altă greșeală - omiterea prepoziției „pe” în construcțiile, precum „cartea care am citit-o” în loc de „cartea pe care am citit-o”, întâlnim frecvent de asemenea dezacordul între subiect și predicat, confuzii în utilizarea unor forme pronominale, mai ales ale pronumelui și adjectivului pronominal de întărire, ceea ce demonstrează că limba se cultivă prin exercițiu, prin lectură și atenție permanentă în exprimare.” - Ionela Mircescu
În încheiere, Ionela Mircescu rezumă esența raportării corecte la instrumentele normative ale limbii printr-un îndemn la lectură și verificare: „Un dicționar nu este doar o carte în care căutăm cuvinte, ci o carte prin care învățăm să le respectăm. Iar cel mai cultivat vorbitor nu este acela care nu greșește niciodată, ci cel care are curiozitatea și modestia de a le verifica.”
Explorează subiectele:
