Statul român pierde 47,5 miliarde de euro anual în fața rețelelor de fraudă

Incapacitatea autorităților de a atrage integral fondurile europene disponibile și eșecul colectării taxelor au împins România într-o spirală periculoasă a îndatorării. Statul împrumută zilnic echivalentul a 400 de milioane de lei, părând complet resemnat în fața evaziunii. În loc să recupereze banii pierduți, guvernanții aleg să majoreze constant taxele, punând o presiune suplimentară pe contribuabilii onești. Această abordare riscă să adâncească datoriile și să expună țara în fața agențiilor de rating, care până în prezent doar au păsuit România.

Decalajul fiscal uriaș față de Uniunea Europeană

Potrivit celui mai recent raport Eurostat, veniturile din taxe și contribuții sociale reprezintă doar 29,3% din PIB-ul României, încadrându-se în marja obișnuită a țării de 27-30%. Prin comparație, media Uniunii Europene este de 40,7% din PIB (peste pragul de 40%), iar în zona euro ajunge la 41,3%. Cu un minus de circa 11,4 puncte procentuale față de media comunitară, România ocupă penultimul loc în UE. Doar Irlanda înregistrează o pondere mai mică, de 22,7%, însă autoritățile de la Dublin compensează prin multiple alte mecanisme, menținând una dintre cele mai prospere economii din zona euro.

Raportat la datele macroeconomice, acest decalaj ascunde sume colosale. În 2025, România a înregistrat un PIB nominal în prețuri curente de 1.929,9 miliarde de lei (aproximativ 388–390 de miliarde de euro). Pentru anul 2026, prognozele oficiale recente ale CNSP indică o creștere a PIB-ului nominal până la circa 2.086,3 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 417 miliarde de euro.

Dacă statul român ar reuși să acopere diferența de 11,4 puncte procentuale față de media UE la nivelul PIB-ului estimat pentru 2026, bugetul național ar încasa suplimentar 238 de miliarde de lei anual. În monedă europeană, acest lucru înseamnă 47,5 miliarde de euro colectate în plus în fiecare an din economie.

Cum ar putea trece România de la deficit cronic la excedent

Pe hârtie, încasarea acestor 47,5 miliarde de euro ar rezolva instantaneu problema deficitului bugetar cronic, care s-a situat în ultimii ani la valori de 15–20 de miliarde de euro anual. În ultimii doi ani, pierderile au fost chiar mai mari: în 2024, la un PIB nominal de 355–360 de miliarde de euro, deficitul a atins 9,2% din PIB (aproximativ 32,5–33 de miliarde de euro). În 2025, raportat la un PIB de 1.929,9 miliarde de lei (circa 389 de miliarde de euro), deficitul a scăzut la 7,8%, reprezentând totuși o gaură de aproximativ 30,3 miliarde de euro.

Colectarea banilor până la nivelul mediei europene de circa 40% din PIB nu doar că ar permite României să se încadreze fără probleme în ținta de deficit de 3% impusă tuturor statelor membre UE, dar ar genera și un excedent bugetar consistent, lăsând zeci de miliarde de euro libere pentru investiții.

Banii pierduți prin această diferență de 11,4 procente provin din colectarea deficitară a taxelor de la anumite companii, ascunzând adesea fapte de infracționalitate economică. Pe de o parte, există marea fraudă, operată de rețele organizate și structuri mafiote din economia subterană, care se ocupă cu fraude masive de TVA intracomunitar și contrabandă cu bunuri accizabile, precum carburanții și țigările. Deși legea impune recuperarea acestor sume, statul român se dovedește incapabil să o facă.

Pe de altă parte, economiștii atrag atenția asupra unei infracționalități de mai mică amploare, dar cu impact direct: economia informală de supraviețuire. Aceasta include agricultura de subzistență, micul comerț rural sau din orașele mici care funcționează la limita supraviețuirii, precum și munca „la negru” sau „la gri”, generată de taxarea excesivă a muncii. În această categorie nu regăsim infractori care ascund averi, ci cetățeni și mici contribuabili care încearcă să reziste într-un sistem fiscal perceput drept sufocant.

Iluzia reformării ANAF și lipsa de curaj a instituțiilor de forță

Deși ultimele guverne au promis constant reformarea ANAF, schimbările au fost doar de fațadă. Cu toate acestea, profesorul de economie universală Christian Năsulea subliniază că nu Fiscul poartă neapărat vina pentru acest eșec. Așteptarea ca ANAF să crească încasările din zona marii criminalități economice este o simplă iluzie, deoarece combaterea mafiei lemnului sau a contrabandei din vămi și depozite ilegale este atributul exclusiv al instituțiilor de forță.

„Aici trebuie să lămurim o chestie. Abordarea criminalității economice trebuie făcută cu niște structuri care nu sunt ale ANAF-ului. Un inspector ANAF nu poate să meargă în pădure unde se face fraudă cu lemn, la depozite ilegale unde crima organizată transportă complet ilegal cantități mari de produse sau prin vămi pe unde se întâmplă niște lucruri. Inspectorii aceia nu sunt pregătiți, nu sunt echipați și nu ăsta este jobul lor. Din partea unor instituții de forță care să meargă și să descindă, să destructureze niște grupări de crimă organizată, tăiem de pe listă. Deci e aproape imposibilă ideea că va fi crescută colectarea în felul acesta, pentru că nu văd cine ar avea curajul să se bage în așa ceva” — Christian Năsulea

De ce este România într-o situație mai complicată decât America de Sud

Nivelul ridicat al infracționalității economice și aplicarea deficitară a legii ar putea sugera o asemănare între România și anumite state din America de Sud. Profesorul Năsulea atrage însă atenția că o astfel de paralelă necesită nuanțe importante și are limitele ei, situația de la noi fiind, din anumite perspective, chiar mai problematică.

„România seamănă un pic cu acele țări, dar nu foarte mult, pentru că în acele țări din când în când mai vedem câte o descindere, mai vedem câte o acțiune în forță făcută cu cineva, în așa fel încât să se destructureze niște rețele de genul acesta. La noi nu prea am văzut”, punctează economistul.

Pe de altă parte, România are avantajul că nu se confruntă cu existența unor grupări de crimă organizată infiltrate chiar în interiorul aparatului de stat, așa cum se întâmplă în națiunile latino-americane.

„Ca să găsim comparația, nu există nicio grupare de crimă organizată în interiorul statului, cum se întâmplă în acele țări sud-americane, care să meargă împotriva altor grupări de crimă organizată care sunt temporar în afara statului. Deci nu mi-aș dori ca ăsta să fie modelul, pentru că acolo lucrurile se rezolvă nu pentru că se aplică legea, ci pentru că sunt niște răfuieli, sunt niște infractori care trăiesc de ambele părți ale baricadei. Asta este chestiunea care face, iarăși, să fie și mai greu ceea ce avem în față în acest moment” — Christian Năsulea

Astfel, vulnerabilitatea fundamentală a României nu rezidă neapărat în reaua-voință a funcționarilor publici, ci în arhitectura greșită a unui aparat de stat profund disfuncțional și lipsit de transparență instituțională. Construit defectuos de-a lungul timpului, acest sistem îi privează chiar și pe decidenții însărcinați cu rezolvarea problemelor de accesul la date corecte și clare.

Explorează subiectele:

ANAF evaziune fiscală Christian Năsulea

Distribuie Distribuie Comentarii