Ucraina rămâne fără rachete pentru F-16 în fața noilor drone de atac rusești
Apărarea antiaeriană a Ucrainei se confruntă cu un deficit critic de muniție occidentală. Rezervele de rachete americane AIM-120 și AIM-9, utilizate de flota de avioane de luptă F-16 pentru neutralizarea rachetelor de croazieră și a aparatelor fără pilot, sunt aproape complet consumate.
Avion F 16 ucrainean
Această criză de interceptoare survine într-un moment în care Rusia și-a adaptat semnificativ armamentul de atac. Moscova produce aproximativ 3.000 de drone pe lună, introducând noile versiuni „Geran-4” și „Geran-5”, echipate cu propulsie reactivă și capabile să atingă viteze de până la 600 km/h. Motoarele turboreactive ale acestora provin preponderent din China, în timp ce alte elemente sunt fabricate local prin intermediul unor imprimante 3D de proveniență occidentală aduse ilegal. Împreună cu dronele mari de tip „Banderol”, aceste platforme funcționează practic ca niște rachete de croazieră cu costuri reduse, împotriva cărora F-16 are nevoie disperată de muniție aer-aer.
Deși Ucraina lucrează la propriile modele de drone pentru interceptare, provocările devin copleșitoare când vine vorba de amenințarea balistică. Conform publicației The Economist, industria militară rusă a ajuns la o cadență de aproximativ 100 de rachete balistice lunar, dintre care 60 sunt modele „Iskander-M”, iar 40 sunt rachete RM-48U.
În paralel, stocurile ucrainene de rachete PAC-3 pentru bateriile sol-aer Patriot sunt pe sfârșite. Șansele de a primi noi transporturi consistente din Statele Unite sunt minime în perioada următoare, depozitele americane fiind deja solicitate pe fondul tensiunilor și conflictului din Orientul Mijlociu cu Iranul.
Pentru a compensa golurile din rețeaua antiaeriană, Kievul contează pe soluții europene. Până spre finalul anului 2026 este programată sosirea mai multor sisteme franco-italiene SAMP/T dintr-o generație mai veche, dotate cu rachete Aster. De asemenea, pe parcursul anului viitor sunt așteptate opt baterii ultramoderne SAMP/T NG.
„Spre deosebire de PAC-3, care folosește interceptarea cinetică (impact direct), racheta Aster este echipată cu un focos care explodează în apropierea rachetei inamice. Surse din armata franceză susțin însă că, din anumite puncte de vedere, aceasta ar fi superioară sistemului Patriot. Costul său reprezintă, de asemenea, mai puțin de jumătate din cei 7 milioane de dolari, cât costă cea mai recentă versiune de export a rachetei PAC-3.” — The Economist
O altă gură de oxigen ar putea veni din Germania, unde există planuri de a produce sub licență anual până la 200 de rachete din generația PAC-2, mai puțin performante, a căror redirecționare spre Ucraina va depinde de acordul aliaților din NATO.
Pe termen lung, o transformare strategică este așteptată de la „Freyja”, o inițiativă militară comună între Ucraina și partenerii săi din Europa, comparată ca ambiție cu programul de aselenizare. Proiectul vizează realizarea unui interceptor compatibil cu rețelele de date și radarele standard NATO, semnificativ mai ieftin și mai ușor de produs pe scară largă decât PAC-3.
Acest nou interceptor va avea la bază racheta balistică ucraineană cu rază scurtă FP-7. Pentru partea tehnică avansată — senzori, comenzi și ghidaj — sunt implicate 12 grupuri industriale europene din domeniul apărării, printre care Thales din Franța, Leonardo din Italia, Diehl din Germania și compania suedeză Saab.
Explorează subiectele:
