Un an de școală pierdut fără sprijin acasă: capcana sistemului la gimnaziu
Rezultatele PISA 2025 arată diferențele dintre părinții implicați și cei neimplicați Foto: Shutterstock
Statutul și implicarea familiei cântăresc nepermis de mult în evoluția școlară din România. Alături de state precum Qatar sau Republica Moldova, România se poziționează în primele zece țări din lume unde interesul manifestat de părinți trasează o graniță clară între succes și insucces. La disciplina Științe, elevii ai căror părinți se interesează periodic de parcursul lor acumulează un plus de 37 de puncte comparativ cu colegii ai căror tutori nu se implică, decalajul valorând cât o întreagă clasă de studiu.
Totuși, această prăpastie nu ar trebui pusă pe seama familiilor, atrage atenția fostul ministru al Educației Mircea Dumitru. Prăbușirea rezultatelor devine vizibilă la gimnaziu, deși copiii au aceiași părinți atât în ciclul primar, cât și mai târziu.
„Dacă ne uităm la cifre, rezultatele PISA până în clasa a V-a nu sunt catastrofale. Părinții nu se schimbă de la clasa a IV-a la clasa a V-a, așa că nu cred că problema se află acolo. De asemenea, acolo unde părinții sunt implicați, rezultatele sunt mai bune. Prin urmare, există totuși o legătură între interesul familiei și performanța școlară”, a explicat fostul demnitar, arătând că rădăcinile slabelor performanțe de la PISA 2025 trebuie căutate în mecanismele școlare, nu la ușa părinților.
Arătarea cu degetul a părinților este catalogată de Mircea Dumitru drept o abordare nedreaptă, cu atât mai mult cu cât mediile vulnerabile, în special cele rurale, sunt cele mai afectate de lipsa resurselor:
„Nu cred că este corect să considerăm că părinții ar avea o vină morală pentru că nu se ocupă de educația copiilor. Să ne gândim apoi unde apar rezultatele cele mai slabe: în medii defavorizate, cu precădere în mediul rural, acolo unde nici părinții nu au putut avea parte de o educație formală, școlară, serioasă. În acest caz, vina morală ajunge să fie a celor care nu au avut în viață șansa să urmeze o școală bună și să își termine studiile? Nu cred că este corect să punem așa problema.” — Mircea Dumitru
Aceeași indulgență trebuie arătată și familiilor care se zbat zilnic pentru traiul de zi cu zi, nevoite să muncească peste program pentru a asigura traiul copiilor. Tocmai din acest motiv statul a instituit învățământul public:
„De asemenea, nu ar fi corect să îi judecăm în acest mod nici pe părinții care pur și simplu nu au timp pentru a se dedica educației copiilor. Cum să facă acest lucru dacă au serviciu și, în unele cazuri, mai multe locuri de muncă, pentru a-i putea întreține? De aceea, societățile moderne au creat școala ca instituție. Pentru că educația asta, legată de citit, de scris, de socotit și așa mai departe, trebuie să fie formată de către o instituție a statului, spre beneficiul întregii societăți. Evident că părinții pot ajuta la educarea copiilor, la fel cum pot să le curme șansele de a învăța carte. Uneori, pentru că au nevoie de copii să muncească, nici măcar nu-i mai lasă să învețe. Dar motivul e că, din ce au observat și simțit pe pielea lor, școala, de fapt, nu-i poate ajuta să iasă din starea economică precară.” — Mircea Dumitru
Ajutorul cerut la teme și colaborarea dintre elevi
În cadrul ciclului de testare PISA 2025, la care au luat parte la nivel global 760.000 de tineri de 15 ani, au fost evaluate competențele la Matematică, Științe, Citire, domeniul digital și Limba engleză. În România, evaluarea a cuprins 7.725 de elevi provenind din 322 de școli (ceea ce reprezintă aproximativ 76% din cohorta națională de 15 ani), alături de un lot adițional din aceleași instituții testat la limba engleză.
Un indicator important al studiului analizează măsura în care adolescenții apelează la ceilalți când întâmpină dificultăți. În plan național, 75,3% dintre elevi le cer sprijin profesorilor când temele sunt prea grele, o proporție aliniată mediei OCDE (aproximativ 77%) și apropiată de nivelurile din Italia, Ungaria sau Irlanda. În țările vecine sau partenere, deschiderea către profesori atinge 78% în Republica Moldova și depășește pragul de 80% în state precum Qatar, Olanda, China și Islanda (unde urcă până la 84,5%).
Totodată, elevii români preferă adesea să caute soluții alături de colegi: 82% dintre ei se bazează pe sprijinul colegilor când sarcinile sunt complicate, plasându-se peste media OCDE și la egalitate cu țări precum Croația, Republica Cehă, Qatar, Ungaria, Muntenegru și Lituania. Acest obicei de întrajutorare atinge cote și mai ridicate în Asia: Japonia (85%), China (89%) și Singapore (90%).
Capacitatea de a persevera și abandonul temelor stufoase
Perseverența școlară — capacitatea de a continua un efort cognitiv chiar și în fața frustrării sau monotoniei — constituie o altă axă esențială a cercetării PISA. La nivelul OCDE, în jur de o treime dintre elevi aleg să renunțe complet la rezolvarea temelor dacă volumul acestora este prea mare, un fenomen în extindere raportat în 65 din cele 69 de sisteme evaluate.
România atinge media OCDE în privința finalizării sarcinilor începute, stagnând la 60% comparativ cu ciclul din 2022 (media OCDE fiind de 61%). De asemenea, 63% dintre elevii români declară că încearcă mai mult atunci când exercițiile devin anevoioase. În schimb, disponibilitatea de a depune efort suplimentar a scăzut în 32 de sisteme de educație comparativ cu 2022, regresul variind între două puncte procentuale în Polonia și 11 în Bulgaria.
La nivel global în țările OCDE, finalizarea sarcinilor plictisitoare adună doar 52% răspunsuri afirmative. Pe de altă parte, dorința de efort suplimentar în momente dificile a crescut cu 2,6 puncte procentuale, iar convingerea că școala ar fi „o pierdere de timp” s-a diminuat cu 7,8 puncte procentuale față de datele din 2022.
Curiozitatea nativă vs. școala care plictisește
Deși circa 77% dintre tinerii din România afirmă că manifestă curiozitate față de domenii variate (față de 73% media OCDE) și 74% declară că sunt atrași de modul în care funcționează lucrurile, entuziasmul este în scădere. Nota de țară emisă prin intermediul Ministerului Educației arată că procentul celor curioși în legătură cu domenii multiple a scăzut cu 4,8 puncte procentuale față de 2022.
Mai mult, s-a prăbușit ponderea celor care respingeau ideea că învățarea este anostă: dacă în 2022 aproape 70% dintre elevii români respingeau categoric ideea că dobândirea de noi cunoștințe este plictisitoare, în 2025 doar puțin peste 50% mai resping această afirmație. Fenomenul este vizibil și în Grecia, Bulgaria, Malta, Muntenegru și Republica Moldova, fiind consemnat în 60 de sisteme analizate.
Volumul întâi al cercetării PISA explică această contradicție structurală:
„Aceste tendințe contrastante – creșterea proporției de elevi care declară că le pare plictisitor să învețe lucruri noi, alături de creșterea proporției celor care declară că se simt mai curioși decât majoritatea persoanelor pe care le cunosc – pot indica o prăpastie tot mai mare între orientarea percepută de elevi față de explorare și învățare și măsura în care mediile lor de învățare stimulează și susțin interesul situațional . Cu alte cuvinte, elevii se pot considera în continuare relativ curioși, chiar dacă se confruntă cu contexte de învățare care nu îi implică sau nu îi stimulează suficient și, prin urmare, nu le activează acea curiozitate în practică.” — Raportul PISA
În România, aproximativ 55% dintre adolescenți se consideră mai curioși decât majoritatea cunoscuților lor. Fiecare unitate în plus la indicele de curiozitate se traduce printr-o creștere de 15 puncte la testul de Științe (media OCDE fiind de 19 puncte), în timp ce o creștere similară a perseverenței aduce un spor de 6 puncte la nivel național (față de 13 în țările dezvoltate), după ce se controlează influența statutului socio-economic.
Mentalitatea flexibilă și autonomia în învățare
Încrederea că inteligența poate fi dezvoltată prin efort, repetiție și feedback constructiv — așa-numita „mentalitate de creștere” — caracterizează 61% dintre elevii din România, situându-se sub media internațională de 69%. Acest mod de gândire este decisiv: la nivelul țărilor OCDE, elevii cu o astfel de perspectivă obțin cu 28 de puncte mai mult la Științe decât cei cu o mentalitate fixă. În România, această diferență netă este de 17 puncte, luând în calcul contextul socio-economic.
La capitolul tehnicilor individuale de lucru, tinerii români depășesc în anumite aspecte mediile internaționale. În jur de 45% dintre ei își planifică în mod regulat sesiunile de învățare, față de o medie OCDE de 37%, iar 53% au obiceiul de a se autoverifica punându-și întrebări pentru a se asigura că au înțeles materia (față de 49% la nivelul OCDE). Astfel de deprinderi de autoreglare permit elevilor autonomi să realizeze la timp când au nevoie de sprijin și să ceară ajutorul potrivit.
Explorează subiectele:
