Un sclav georgian a devenit amiral otoman, „Spaima Mărilor”, înfruntând Rusia cu un leu de companie
În tumultuosul secol al XVIII-lea, marcat de lupte acerbe pentru supremație între Imperiul Otoman, aflat în declin, și Imperiul Țarist, în plină ascensiune, a trăit un personaj cu un destin remarcabil. Cezayirli Gazi Hasan Pasha, un sclav de origine georgiană, a reușit să se impună ca unul dintre cei mai iluștri amirali și reformatori otomani, câștigându-și reputația de „Spaima Mărilor”. Pe lângă curajul său legendar, Hasan Pasha era cunoscut pentru un detaliu inedit: avea un leu de companie, care îi amplifica aura de temut comandant.
„Spaima Mărilor”, Amiralul Hasan Pașa și leul său Foto: Ferhat Güzelırmak
De la sclav georgian la ienicer de elită
Cezayirli Gazi Hasan Pasha s-a născut în 1713, având origini georgiene. Se crede că a fost răpit în copilărie, la vârsta de aproximativ 10-11 ani, în timpul unui raid tătăresc în Georgia. Ulterior, a fost vândut ca sclav în Caffa și transportat în Imperiul Otoman. Acolo, a fost achiziționat de Hacı Osman Ağa, un negustor bogat din Tekirdağ, care i-a dat numele de Hasan. Inteligența, hărnicia și simțul onoarei au făcut ca tânărul Hasan să devină rapid favorit al stăpânului său.
Hacı Osman l-a tratat pe Hasan ca pe propriul său fiu, asigurându-i o educație aleasă și, în cele din urmă, libertatea. Mai mult, când Hasan a ajuns la maturitate, i-a oferit-o de soție pe fiica sa. Dotat cu forță fizică, curaj și o minte ageră, Hasan era pasionat de arta militară încă din adolescență. După căsătorie, a fost recrutat în corpul ienicerilor din Algeria (Garp Ocakları), o unitate de elită. Aici, calitățile sale de onestitate, curaj și pricepere tactică l-au transformat într-o figură respectată. Levent Kirval, în lucrarea sa „The era of “Ghazi Hasan Pasha of Algiers” (1713–1790) and its aftermath: the last visionary Ottoman Grand Admiral (Grand Vizier)”, menționează că Hasan:
„A participat, de asemenea, la campaniile împotriva Rusiei și Austriei și a jucat un rol important în asediul Belgradului. Interesul său pentru participarea la expediții maritime avea să-l transforme în scurt timp pe Hasan într-unul dintre cei mai importanți căpitani de galere ai marinei otomane din regiune”.
Infernul de la Çeşme și salvarea Lemnosului
Apogeul carierei militare a lui Hasan Pasha a venit într-un moment de criză majoră pentru Imperiul Otoman. În războiul ruso-turc din 1768-1774, Imperiul Țarist, profitând de slăbiciunea otomană, și-a mutat operațiunile militare în Marea Mediterană, atacând insulele otomane din Marea Egee. În iulie 1770, o puternică flotă rusească din Marea Baltică a pătruns pentru prima dată în Marea Egee, cu scopul de a bloca strâmtorile Bosfor și Dardanele și de a susține revoltele grecești anti-otomane.
După o primă confruntare navală, navele otomane s-au retras defensiv în golful îngust Çeşme, mizând pe protecția fortăreței de pe țărm. Această decizie, la care Hasan se opunea vehement, considerând-o o expunere la dezastru, a aparținut Marelui Amiral al Marinei Otomane, Mandalzade Hüseyin Pașa. În noaptea de 7 iulie, rușii au lansat proiectile incendiare și nave-capcană pline cu explozibil, transformând golful într-un infern. Flăcările s-au extins rapid, provocând explozii în lanț care au nimicit flota sultanului. Otomanii au pierdut peste 15 nave de linie și aproximativ 3.000 de oameni. Rușii, în comparație, au suferit pierderi minime.
Tocmai în acest haos, Hasan Pasha a strălucit. Galera sa a fost singura care a reușit să spargă blocada rusească și să scape teafără. Mai mult, cu o singură navă, Hasan a reușit să provoace pagube vaselor rusești în drumul său spre largul mării.
Imediat după Çeşme, Hasan Pasha nu s-a îndreptat spre Istanbul. În schimb, a atacat insula Lemnos, asediată de trei luni de contele Alexei Grigorievici Orlov, și a alungat forțele rusești. Garnizoana otomană de pe Lemnos era pe punctul de a ceda din cauza bombardamentelor și a foametei când flota lui Hasan a apărut la orizont, aducând salvarea. Această victorie spectaculoasă a fost una dintre cele mai semnificative succese otomane din secolul al XVIII-lea. Pentru curajul său de la Çeşme și succesul de la Lemnos, Hasan Pasha a fost numit Mare Amiral al Marinei Otomane, înlocuindu-l pe orgoliosul Mandalzade Hüseyin Pașa. Era nașterea unei legende, cunoscută drept „Monstrul mărilor”, capabil să inspire teroare în inamici.
Alt articol de interes pentru tineAmiralul reformator și animalul său exotic
Hasan Pasha nu a fost doar un comandant militar excepțional, ci și un vizionar. El a înțeles necesitatea modernizării Imperiului Otoman și a depus eforturi considerabile pentru a alinia flota la standardele europene contemporane. Levent Kirval subliniază contribuția sa:
„După ce Hasan Pașa a preluat conducerea marinei în calitate de Mare Amiral, a inițiat înființarea unor noi șantiere navale și lucrări de renovare și modernizare a flotei. A făcut mai mulți pași pentru a împiedica Imperiul Otoman să-și piardă puterea navală în Marea Mediterană și a jucat un rol esențial în modernizarea Marinei Otomane. Hasan Pașa, care a deținut diferite funcții și titluri în Marina Otomană în timpul domniilor sultanilor Mustafa al III-lea (1757–1774) și Abdulhamid I (1774–1789), a acordat, de asemenea, o mare importanță educației și pregătirii noilor ofițeri și marinari. Convingându-l pe sultanul Mustafa al III-lea, el a inițiat înființarea unei școli navale în 1775”. Levent Kirval, „The era of “Ghazi Hasan Pasha of Algiers” (1713–1790) and its aftermath: the last visionary Ottoman Grand Admiral (Grand Vizier)”
La această școală navală, predecesoare a Academiei Navale Turce și a Universității Tehnice din Istanbul, au fost aduși specialiști din toată Europa, inclusiv francezi și englezi, contribuind semnificativ la dezvoltarea tehnologiilor maritime otomane. Datorită influenței și respectului de care se bucura, Hasan Pasha a fost numit și Mare Vizir, deținând o imunitate aproape totală și fiind considerat un „vice-sultan”.
Pe lângă reformele militare, Hasan Pasha era un musulman pios, implicat în acte filantropice. A finanțat construcția de băi publice, fântâni, moschei și școli religioase (medrese).
Un detaliu care amplifica imaginea sa impunătoare era compania constantă a unui leu de Atlas, o specie de leu astăzi dispărută, originară din nordul Africii. Leul, domesticit de Hasan în timpul șederii sale în Africa, îl însoțea pretutindeni, inclusiv pe navele sale amiral, dând „fiori reci pe șira spinării” inamicilor.
Alt articol de interes pentru tineMoarte misterioasă și moștenire durabilă
Cezayirli Gazi Hasan Pasha a murit la 19 martie 1790, la vârsta de 77 de ani. Circumstanțele morții sale rămân învăluite în mister. Unele legende spun că ar fi fost otrăvit de acei opozanți ai progresului din Imperiul Otoman pe care încerca să-i combată, în timp ce alții cred că a decedat din cauza unei boli rămase necunoscute. Astăzi, statuia sa, alături de leul pe care l-a domesticit, împodobește orașul-stațiune Çeşme, ca o mărturie a vieții extraordinare a acestui „Monstru al Mărilor”, amiralul cu leu, și a unuia dintre cei mai luminați reformatori ai Turciei.
Alt articol de interes pentru tineExplorează subiectele:
Cezayirli Gazi Hasan Pasha Imperiul Otoman Războiul ruso-turc
