Viperele, active pe trasee: Primul ajutor vital și zonele unde riscul e mai mare
Atenție, turiști! Viperele au ieșit la soare și pot apărea pe traseele montane Foto: FB
Viperele, reptile ectoterme: De ce le întâlnim pe poteci
Viperele sunt animale ectoterme, ceea ce înseamnă că își reglează temperatura corpului în funcție de mediul înconjurător. Din acest motiv, ele pot fi adesea observate dimineața sau în orele mai răcoroase ale zilei, ieșind pe pietre sau pe poteci pentru a se încălzi.
În general, viperele nu atacă oamenii, preferând să se retragă atunci când sunt detectate. Mușcăturile apar de obicei în situații de autoapărare, când reptila este călcată, atinsă, prinsă sau se simte amenințată și nu are o cale de scăpare. Riscul este considerabil mai mare atunci când turiștii își introduc mâna sub pietre, în scorburi sau în vegetația deasă, fără a putea verifica prezența vreunui șarpe.
Specialiștii recomandă ferm să nu se încerce prinderea, fotografierea de la distanță foarte mică sau uciderea șerpilor. Multe incidente sunt rezultatul imprudenței, când oamenii se apropie excesiv de reptile sau încearcă să le atingă.
Unde sunt întâlnite viperele în România? Specii și habitate
Printre zonele montane unde probabilitatea de a întâlni vipere este mai ridicată se numără Clisura Dunării, Băile Herculane, Cheile Nerei, Cheile Carașului, Munții Retezat, Munții Apuseni, precum și diverse regiuni din Carpații Orientali și Meridionali.
În sud-vestul țării, o prezență notabilă este vipera cu corn, considerată una dintre cele mai veninoase specii din România. Aceasta preferă habitatele calde și pietroase, stâncăriile, grohotișurile și marginile pădurilor, conform radioltenia. Speciile de viperă cu corn se găsesc predominant în județele Mehedinți, Caraș-Severin și Gorj, dar pot fi întâlnite și în anumite porțiuni din Timiș și Hunedoara.
În Munții Retezat și în alte zone carpatice, vipera comună este specia dominantă. Aceasta își poate stabili habitatul în păduri, poieni, pajiști, zone umede și chiar în regiuni alpine, ajungând la altitudini de peste 2.000 de metri. Multe exemplare prezintă un desen caracteristic în zigzag pe spate, însă coloritul lor poate varia semnificativ, existând și vipere de culoare foarte închisă sau aproape neagră.
O altă specie, mai rară, prezentă în România este vipera de stepă, cunoscută și sub denumirea de vipera de fâneață. Aceasta locuiește în special în pajiști și are populații izolate în Dobrogea, Moldova și în unele regiuni din Transilvania. Fiind o specie protejată, principalele amenințări la adresa ei sunt distrugerea habitatelor și agricultura intensivă.
Măsuri de prevenție pentru a evita mușcăturile
Pentru a reduce riscul unei mușcături de viperă, turiștii sunt sfătuiți să adopte câteva măsuri esențiale:
- Purtați echipament adecvat: bocanci sau ghete de munte, pantaloni lungi și, în funcție de specificul traseului, jambiere sau parazăpezi.
- Verificați cu atenție zona unde pășiți și unde intenționați să puneți mâna. Evitați să introduceți mâinile sub pietre, în trunchiuri de copaci sau în scorburi fără o vizibilitate clară.
- Bețele de trekking pot fi de ajutor pentru a sonda terenul și vegetația înainte de a vă deplasa.
- Deplasați-vă pe traseele marcate, unde vegetația este, de regulă, mai puțin densă, iar șerpii pot fi observați și ocoliți mai ușor.
- Evitați să traversați zone cu vegetație înaltă, dacă există alternative.
- Păstrați cortul, sacul de dormit și rucsacul închise, pentru a preveni pătrunderea reptilelor.
- În cazul unei întâlniri cu o viperă, păstrați o distanță de siguranță de cel puțin 2,5 metri. Nu provocați, nu atingeți și nu urmăriți reptila.
- Șerpii detectează vibrațiile pașilor și, în majoritatea cazurilor, se retrag. Nu intrați în panică, cel mai sigur este să lăsați vipera să se îndepărteze de la sine.
Primul ajutor după o mușcătură de viperă: Pași esențiali
În cazul unei posibile mușcături de viperă, acțiunea rapidă este crucială. Primul pas este apelarea imediată a numărului unic de urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont, la numărul 0372 126 668. Salvatorilor trebuie să li se ofere informații clare despre starea victimei și localizarea precisă, inclusiv coordonate GPS, dacă este posibil.
Victima trebuie liniștită și mobilizată cât mai puțin, așezată într-un loc sigur, ferit de un eventual alt atac al șarpelui. Dacă este conștientă, se recomandă poziția întinsă pe spate; dacă este inconștientă, se așează în poziția laterală de siguranță.
Plaga mușcăturii poate fi curățată cu apă curată sau apă oxigenată. Este esențial să se îndepărteze rapid inelele, brățările, ceasurile și orice alte obiecte strânse de pe membrul mușcat, deoarece zona se poate umfla, iar aceste obiecte pot acționa ulterior ca un garou, blocând circulația.
Membrul afectat trebuie imobilizat într-o atelă, pentru a limita contracțiile musculare care pot favoriza diseminarea limfatică a veninului. Acesta trebuie menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul inimii, nicidecum mai sus.
În anumite protocoale de prim ajutor, se poate aplica un bandaj elastic proximal de plaga mușcată pentru a încetini răspândirea veninului pe cale limfatică. Bandajul nu trebuie să fie prea strâns; o regulă este să permită introducerea unui deget sub el, pentru a nu împiedica circulația arterială. Bandajul elastic se va îndepărta la spital, la indicația personalului medical și în funcție de evoluția cazului.
Greșeli de evitat: Ce NU trebuie să faci
Există o serie de practici populare, dar periculoase, care trebuie evitate cu strictețe după o mușcătură de viperă:
- Nu tăiați, ardeți sau cauterizați rana.
- Nu stoarceți plaga și nu încercați să aspirați veninul cu gura.
- Nu utilizați dispozitive de aspirație a veninului.
- Nu aplicați gheață pe zona mușcată.
- Nu folosiți un garou strâns, deoarece acesta poate opri circulația și provoca leziuni suplimentare grave.
- Nu aplicați substanțe improvizate sau curent electric pe zona afectată.
- Nu încercați să prindeți sau să capturați șarpele. Dacă se poate realiza fără niciun risc și fără a întârzia intervenția medicală, o fotografie făcută de la distanță poate ajuta la identificarea speciei.
Simptomele mușcăturii de viperă și clasificarea gravității
Manifestările clinice ale unei mușcături depind de o serie de factori, inclusiv cantitatea de venin injectată, localizarea mușcăturii și starea de sănătate generală a victimei. Veninul poate provoca efecte locale și sistemice, afectând întregul organism. În cazuri rare, mușcătura poate fi fatală, riscul fiind mai mare la copii (din cauza unei doze de venin mai mari raportate la greutatea corporală) și la persoanele vârstnice.
Local, pot apărea urmele mușcăturii, durere intensă, edem (umflare) și flictene (vezicule hemoragice).
Sistemic, la nivelul întregului organism, pot apărea febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, amețeală, lipotimie (leșin), dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii și urticarie.
În cazurile severe, se poate instala șocul anafilactic, caracterizat prin edem al feței, limbii și căilor respiratorii, dificultăți severe de respirație, scăderea bruscă și severă a tensiunii arteriale și pierderea stării de conștiență.
Este important de reținut că nu fiecare mușcătură este însoțită de injectarea unei cantități semnificative de venin. Există și așa-numitele „mușcături uscate”, în care apar doar urmele colților, dar nu se produce o intoxicație severă. Cu toate acestea, orice victimă a unei mușcături de șarpe trebuie evaluată medical, deoarece simptomele se pot agrava în timp.
Clasificarea mușcăturilor: De la gradul 0 la gradul 3
În funcție de reacția toxică, mușcăturile de viperă sunt clasificate în patru grade:
- Gradul 0: Prezența urmelor mușcăturii, fără apariția unei reacții toxice și fără edem local.
- Gradul 1: Reacție toxică minimă, cu edem local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.
- Gradul 2: Reacție toxică moderată. Edemul se extinde la întregul membru mușcat, iar victima poate prezenta manifestări sistemice minime, precum vărsături sau hipotensiune arterială tranzitorie.
- Gradul 3: Reacție toxică severă, cu edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice grave.
Șocul anafilactic și tratamentul medical specializat
Șocul anafilactic reprezintă o urgență medicală ce necesită intervenție imediată, manifestându-se prin umflarea feței, a limbii și a căilor respiratorii, dificultăți severe de respirație și o scădere bruscă a tensiunii arteriale.
Persoanele diagnosticate anterior cu alergii severe, care dețin un auto-injector cu adrenalină prescris, trebuie să-l utilizeze conform indicațiilor medicale primite. În cazul unei reacții severe, apelul la 112 este obligatoriu. Deși antihistaminicele pot fi folosite pentru anumite reacții alergice, ele nu pot substitui adrenalina în tratamentul șocului anafilactic.
Dacă victima intră în stop cardio-respirator, se vor începe manevrele de resuscitare cardio-pulmonară, urmând, dacă este posibil, indicațiile dispecerului de urgență.
Transportul pacientului la spital trebuie efectuat pe targă, evitându-se orice mobilizare inutilă. Victima nu trebuie să meargă sau să alerge până la mașină sau până la cea mai apropiată unitate medicală.
Serul antiviperin se administrează exclusiv în spital și doar la indicația medicilor, în special în cazurile de reacție toxică moderată sau severă. Este important ca serul să nu fie cumpărat și păstrat în rucsac și să nu fie administrat în afara unei unități medicale, deoarece poate provoca reacții alergice severe și necesită supraveghere medicală continuă.
Explorează subiectele:
