Când este întrebată de unde vine indicativul „Vrăjitoarea”, ofițerul Olga Bigar promite să spună toată povestea la finalul războiului. Până atunci tuturor le spune același lucru: numele său are legătură cu faptul că poate incendia cerul.

Bigar este comandant de pluton în cadrul Brigăzii a 241-a din cadrul Forțelor pentru Apărare Teritorială (TDF) și este unul dintre soldații care au captat imaginația publică pe parcursul războiului.

Înrolată imediat după invazie, împreună cu mama și fratele mai mic, a fost trimisă în cele din urmă pe câmpul de luptă de la Bahmut, unde și-a câștigat reputația de luptător de temut.

Cu mai bine de 120.000 de urmăritori pe TikTok, Bigar, în vârsta de 31 de ani, a devenit un talisman al conflictului - nu doar pentru că este un soldat-femeie (din cele 60.000 din armata ucraineană), ci și prin prisma faptului că face parte dintre numeroșii civili care s-au oferit fără ezitare drept voluntari pentru opune o rezistență de neclintit în fața forțelor invadatoare.

Bigar a acordat un interviu pentru Insider de la o locație nedezvăluită de pe front, în luna aprilie, și a povestit despre parcursul ei de la avocat la soldat călit, care a devenit ofițer și acum se află în fruntea unui pluton.

TDF au confirmat pentru Insider gradul său - sublocotenent și comandant al unui pluton de mortiere - dar și prezența pe câmpul de luptă.

În urmă cu 15 luni în urmă Bigar duce o viață diferită: profesa ca avocat și era doctorand la Kiev.

Dar nu era străină de armată sau de război, și trăia cu groaza că urma o invazie pe scară largă în Ucraina.

O experiență traumatizantă

Bigar a crescut în regiunea Donbass și spune că a fost „extrem de traumatizată” de prima operațiune rusă în Ucraina, în 2014.

„Comiteau atrocități în regiunea noastră, pretinzând că sunt doar civili. Nu puteam să mă plâng nicăieri, pentru că trebuia să pară că este un conflict civil, ceea ce nu era adevărat.”, spune ea.

Când a început invazia și exploziile, „nu puteam mânca. Ne era greață”, a spus ea despre sentimentele care au încercat-o pe ea și familia ei.

În primele zile s-au oferit voluntari mulți cetățeni și cozile erau uriașe. Dar Bigar nu a făcut-o din impuls, avea ceva experiență militară în Donbass, unde a ajutat la identificarea pozițiilor rușilor, și colaborase cu agențiile de securitate în calitate de avocat.

Astfel Bigar era pregătită să ia în primire o funcție de conducere prin care avea să se instruiască suplimentar și totodată să pregătească recruți proaspeți.

Prima luptă

Doar că rușii nu așteptau și din cauza presiunii create de avansul forțelor rusești în regiunea Kiev „am primit prima instruire în luptă”, a povestit ea.

În martie anul trecut, rușii preluaseră controlul asupra aeroportului din Hostomel, în regiunea Kiev și urmau să avanseze spre capitală - în drumul lor era mica așezare Mosciun și noi recruți au solicitat să se alăture armatei ca să o apere.

Dar au fost selectați doar cei mai bine pregătiți și motivați, a spus ea, precizând că locurile erau limitate.

În acea bătălie ea și soldații din subordinea sa au câștigat prima experiență în luptă directă și abia după ce regiunea Kiev a fost în afara pericolului au început să se antreneze cu adevărat, cu intensitate „în păduri”, clădiri abandonate și diverse medii de luptă, monitorizați în mod regulat de personal militar experimentat atât din Ucraina, cât și din Marea Britanie.

Astfel că până la finalul verii erau suficient de bine pregătiți pentru a se alătura apărării orașului estic Bahmut . În fața unui inamic cu mult mai numeros, singura opțiune a ucrainenilor a fost să apeleze la tactici flexibile și agile, un factor care a influențat semnificativ capacitatea de a crea o apărare solidă.

Pe frontul din Bahmut

Deciziile rapide au jucat rolul esențial într-o bătălie câștigată împotriva unuia dintre asalturile cu valuri umane lansate de luptătorii grupului paramilitar Wagner înainte de Anul Nou.

„Rușii aveau termen-limită să captureze Bahmut înainte de Anul Nou, Sarcina noastră era să nu ii lăsăm. Erau absolut disperați”, a povestit Bigar.

Staționat la periferia orașului în noaptea dintre ani, plutonul ei a fost la datorie toată noaptea, slăbind inamicul cu lovituri de artilerie.

În jurul orei 11, forțele rusești au tras cu mine de fum spre infanteria ucraineană - un semn de rău augur.

„Când fumul a început să se risipească, am primit rapoarte de la infanterie că au văzut oameni din Grupul Wagner venind ca un zid mare spre noi”, a spus ea, estimând că 70 de oameni se apropiau rapid.

Oamenii lui Bigar, în total 18 soldați, erau dispersați, poziționați la o anumită distanță unii față de ceilalți. Dronele lor erau bruiate de dispozitivele rusești în timp ce ei nu se puteau folosi de radare.

Aveau la dispoziție doar câteva minute pentru a efectua calculele necesare pentru a acoperi linia din mai multe poziții de tragere înainte ca luptătorii să ajungă la infanterie.

„A trebuit să facem acest lucru în condiții de vizibilitate limitată și fără date precise cu privire la locația lor precisă", a spus ea. „Nu am avut la dispoziție mai mult de cinci minute în acest scop, deoarece oamenii din Wagner se deplasau foarte rapid".

Lucrând la foc automat, Bigar încărcând și trăgând ea însăși mortierele, echipa și-a atins ținta cu ajutorul corecțiilor din partea infanteriei.

Munițiile erau puține. „La fiecare patru focuri pe care le trag orcii, noi putem răspunde cu unul - așa că numărăm foarte atent", a spus ea.

Între timp, în apropiere explodau obuze, în timp ce artileria inamică asistată de radar încerca să localizeze forța lui Bigar.

„La început, orcii au încercat să avanseze”, a spus ea. „Dar când am deschis focul, au început să fugă și chiar și-au abandonat răniții”

Confruntarea cu frica

Este doar una dintre bătăliile la care a luat parte Bigar, multe dintre ele fiind câștigate pe baza unor tactici nebunești și riscante.

Totuși, în special la luptătorii neexperimentați, frica apare în ciuda adrenalinei.

„Problema este atunci când o persoană nu simte frica", a spus Bigar. „Asta înseamnă că au deja o traumă serioasă".

Luptătorii începători- cărora li se oferă doar câteva săptămâni de antrenament - sunt întotdeauna plasați cu ofițeri experimentați, a spus ea.

„Le dăm timp oamenilor să priceapă faptul că războiul este o meserie”, a spus ea. „Trebuie să înveți bine, trebuie să exersezi bine, trebuie să fii bine antrenat și trebuie să urmezi ordinele la literă. În acest fel vei rămâne în viață".