Acum vreo două ceasuri, păsările începuseră să zboare jos, agitate și confuze. Norii se adunaseră amenințător, la răstimpuri scurte cerurile bubuiau și se înroșeau, pămîntul se cutremura în spasme și copitele cailor pe care călăresc îngerii apocalipsei ieșeau dintre nori. Devenea din ce în ce mai evident: sfîrșitul lumii se apropia cu repeziciune, goarnele îngerești țipau din înalturi și Judecata de apoi era aproape.

 Exact așa s-a întîmplat, din senin, într-o zi însorită de final de mai. Și totul din cauza lui Șova, care ara cît pe ce să-și dea demisia din Senat, cum au anunțau unele publicații.

Apoi, fără un semn, pămîntul s-a liniștit brusc, cerurile s-au luminat, caii îngerilor apocalipsei au dispărut fără urmă și păsările s-au oprit, ca proastele, și aproape au căzut din zbor, fără să înțeleagă nimic. Explicația, simplă: Șova a anunțat că nici vorbă să-și dea demisia.

Dar cînd Dănuț Șova va găsi acea brumă de onoare și demnitate care să-l facă să renunțe la mandatul de senator, care-i asigură rămînerea în libertate, vom fi pierduți: sfîrșitul lumii ne va încheia viețile tuturor. Nu trebuie să ne îngrijorăm, însă, Șova nu va avea niciodată atîta demnitate. Cătălin Prisăcariu