DNA prezintă cum s-a furat ţara/Personaje care manipulează din umbră televiziuni, oameni politici, votul românilor/Capitolul 1

DNA prezintă cum s-a furat ţara/Personaje care manipulează din umbră televiziuni, oameni politici, votul românilor/Capitolul 1

Vă prezentăm mai jos un fragment consistent din referatul trimis de DNA către Parlament pentru unul dintre inculpaţi. Aici se află, între alţii, banii luaţi de sponsorul B1, finul lui Gabriel Oprea, Nicolae Dumitru ,,NIRO'', Remus Truică, nume care va apărea şi în Dosarul EADS, Dorin Cocoş şi alţii. 

Nu intrăm în alte amănunte sofisticate. Vă spunem doar căteva detalii cu iz de can-can. Apartamentele cumpărate de Daciana Sârbu, Victor Ponta şi, mai nou, Ilie Sârbu sunt într-un complex rezidenţial care aparţine lui Nicolae Dumitru şi asociaţilor. Victor Ponta a fost angajatul lui Dorin Cocoş. Şeful lui de cabinet, la fel. 

Mama lui Remus Truică făcea curat în vilele lui Alexandru Bittner şi Adrian Năstase. La data la care a fost adus în Guvern, Truică avea un internet-cafe cu doi angajaţi la parterul vilei soţiei. Alte amănunte de senzaţie într-un material separat. 

Mai spunem un lucru. Zâmbetul de pe faţa lui Ponta a dispărut în neant. Iar privirea lui pare furată de la Radu Tudor.

Fragment din referatul DNA trimis Parlamentului

          La data de 04.09.2003, primul ministru Adrian Năstase a aprobat Memorandumul privind  „Parteneriatul strategic între Guvernul României şi Microsoft”, memorandum iniţiat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei – ministru Dan Nica, şi avizat de Ministrul Integrării Europene – Hildegard Puwak, Ministrul Afacerilor Externe – Mircea Geoană, Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Prin acest memorandum s-a aprobat semnarea de către ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a unei scrisori de intenţie între Guvernul României şi Microsoft.

          La data de 17.09.2003, la Roma, a fost semnat Acordul privind parteneriatul strategic între Guvernul României şi Microsoft. Prin acest document Microsoft îşi exprima intenţia  de a oferi Guvernului „un acord special pentru obţinerea de licenţe pentru produsele Microsoft la preţuri speciale, guvernamentale”.

          La data de 01.10.2003 Microsoft România şi Fujitsu Siemens Computers au semnat o ofertă comună ce cuprindea: Microsoft Bussiness Agremeent, Microsoft Entreprise  Agremeent  Subscription, Microsoft Select, formulare de înscriere şi o ofertă de finanţare în valoare de 41.909.325 USD, valabilă până la 15.03.2004 pe care au transmis-o la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în atenţia ministrului Dan Nica. Potrivit acestui document, în condiţiile acceptării ofertei derularea contractului semnat cu firma Microsoft urma a se realiza prin intermediul Fujitsu Siemens Computers care era Large Account Reseller  (LAR) la nivel european.  Această ofertă este semnată de Florică Claudiu - director  Reprezentanţă Fujitsu Siemens Computers şi Silviu Hotăran – General Manager Microsoft România.

Urmare a cercetărilor  efectuate s-a stabilit că SC Microsoft România SRL este o filială a Microsoft Corporation care se ocupă în principal cu activităţi de marketing şi servicii de suport tehnic, Microsoft Ireland Operations Limited fiind singura entitate Microsoft autorizată de Microsoft Corporation să deruleze activităţi legate de licenţiere a produselor Microsoft pe teritoriul Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, inclusiv încheierea contractelor de licenţiere software Microsoft, determinarea de preţuri recomandate, stabilirea de preţuri către distribuitori, acordarea de disount-uri către distribuitori, precum şi încheierea contractelor de distribuţie cu partenerii săi. Mai mult, în arhiva SC Microsoft România SRL nu au fost identificate cele două oferte comune Fujitsu Siemens Computers    - Microsoft, singurul document identificat fiind un document scanat (taşat unei corespondenţe electronice) ce a fost transmis de către un reprezentant de la Fujitsu Siemens Computers. Această corespondenţă denotă că documentul a fost creat de reprezentanţii Fujitsu Siemens Computers şi a fost semnat de Hotăran Silviu contrar atribuţiilor ce îi reveneau.

 La data de 11.12.2003 a fost emisă HG nr. 1473 prin care  Secretariatul General al Guvernului a fost împuternicit să semneze cu Fujitsu Siemens Computers  GmbH Austria, partenerul european al Microsoft Ireland Operations Limited, contractul cadru de cumpărare licenţe Microsoft. Secretariatul General al Guvernului a fost împuternicit să semneze contractul cadru pe o durată 5 ani, începând cu anul 2004, şi să facă plata din bugetul aprobat, prin aplicarea art. 12 lit. a din OUG nr. 60/2001.

Nota de fundamentare ce stat la baza emiterii acestei hotărâri de guvern are ca iniţiatori Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei –şi Secretariatul General al Guvernului –, şi este avizată de Ministerul Finanţelor Publice – ministru Mihai Nicolae Tănăsescu şi Ministerul Justiţiei. Prin Nota de fundamentare se propune aprobarea proiectului de hotărâre de guvern prin care să fie mandatat Secretariatul General al Guvernului să semneze, în  numele Guvernului României, un contract cadru de licenţiere valabil pe 5 ani cu Microft  Ireland Operations Limited şi partenerul său european - Fujitsu Siemens Computers cu precizarea că acest contract este aferent unui număr de 50.000 de utilizatori din administraţia publică centrală (Guvern, ministere, agenţii guvernamentale, alte instituţii subordonate Guvernului).

Potrivit art. 12 lit. a din OUG nr. 60/2001 autoritatea contractantă avea dreptul de a aplica procedura de negociere cu o singură sursă atunci când produsele, lucrările sau serviciile pot fi furnizate, executate sau prestate doar de un singur contractant din motive de natură tehnică, artistică sau din motive legate de protecţia unui drept de exclusivitate asupra acestora.

În data de 15 decembrie 2003, după aprobarea Hotărârii de Guvern, Secretariatul General al Guvernului a solicitat de la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei,  documentele care atestă calitatea Fujitsu Siemens Computers  GmbH Austria de partener abilitat Microsoft.

Din verificările efectuate rezultă că, în textul iniţial al Hotărârii de Guvern, aşa cum fusese înaintată de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, era prevăzută  contractarea unei finanţări externe de 42.000.000 USD, fapt  ce denotă că ministrul Nica Dan îşi însuşise deja termenii ofertei transmisă de Fujitsu Siemens Computers  GmbH. Cu privire la această ofertă nu se face însă nici o referire în Nota de fundamentare.

*

La data de 12 martie 2004, Fujitsu Siemens Computers şi Microsoft România au transmis la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei o nouă ofertă comună - actualizată, valabilă până la data de 30 martie 2004, propunerea trimisă incluzând şi o ofertă de finanţare prin credit furnizor din partea Fujitsu Siemens Computers. Conform ofertei transmisă preţul închirierii licenţelor pentru o perioadă de 5 ani era de 43.665.855 USD. În cazul în care era acceptată propunerea de finanţare prin credit furnizor, preţul produselor se ridica la 54.694.746,50 lei, costurile de finanţare fiind deci de circa 11.000.000 USD.  Urmare a cercetărilor  efectuate s-a stabilit că SC Microsoft România SRL este o filială a Microsoft Corporation care se ocupă în principal cu activităţi de marketing şi servicii de suport tehnic, Microsoft Ireland Operations Limited fiind singura entitate Microsoft autorizată de Microsoft Corporation să deruleze activităţi legate de licenţiere a produselor Microsoft pe teritoriul Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, inclusiv încheierea contractelor de licenţiere software Microsoft, determinarea de preţuri recomandate, stabilirea de preţuri către distribuitori, acordarea de disount-uri către distribuitori, precum şi încheierea contractelor de distribuţie cu partenerii săi. Mai mult, în arhiva SC Microsoft România SRL nu au fost identificate cele două oferte comune Fujitsu Siemens Computers    - Microsoft, singurul document identificat fiind un document scanat (ataşat unei corespondenţe electronice) ce a fost transmis de către un reprezentant de la Fujitsu Siemens Computers. Această corespondenţă denotă că documentul a fost creat de reprezentanţii Fujitsu Siemens Computers şi a fost semnat de Artopolescu Ovidiu contrar atribuţiilor ce îi reveneau.

   Prin HG nr. 470/01.04.2004 a fost abrogată HG nr. 1473/2003, fiind aprobată încheierea între Guvernul României şi Fujitsu Siemens Computers  GmbH, a contractului comercial de închiriere de licenţe referitor la produsele Microsoft. S-a aprobat încheierea între Guvernul României şi Microsoft Ireland Operations Limit  a „Contractelor tehnice relevante Microsoft”. Totodată a fost împuternicit ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului să semneze contractele. Ministerul Finanţelor Publice şi Secretariatul General al Guvernului au fost împuternicite să emită o scrisoare de confort către finanţatorul firmei Fujitsu Siemens Computers  GmbH.

          Nota de fundamentare a hotărârii de guvern are ca iniţiatori Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei –, şi Secretariatul General al Guvernului –. Este avizată de Ministerul Finanţelor Publice –, şi Ministerul Justiţiei –   În cuprinsul Notei de fundamentare se arată că urmare a verificărilor efectuate Ministerul Finanţelor Publice a ajuns la concluzia că modalitatea de finanţare a acestui proiect prevăzută prin HG 1473/2003, care presupunea disponibilizarea de la  fondul de rezervă a sumelor cu această destinaţie, din bugetele ordonatorilor de credite, şi alocarea unei astfel de sume în bugetul Secretariatul General al Guvernului, nu se poate realiza, fondurile fiind insuficiente pentru plata integrală la data încheierii contractului, a licenţelor închiriate. Toate acestea în condiţiile în care, în luna decembrie 2003, Ministerul Finanţelor Publice aviza existenţa bugetului necesar.

          De asemenea, în cuprinsul Notei de fundamentare, se atestă, în mod nereal,  că Fujitsu Siemens Computers  GmbH „este desemnat de Microsoft Ireland Operations Limited ca unic partener abilitat să semneze acest contract comercial de închiriere de licenţe, să livreze produsele software Microsoft precum şi să primească preţul pentru aceste produse, în cuantumul şi în modalităţile prevăzute în contractul comercial de închiriere de licenţe”.

          Din cercetările efectuate a rezultat că la nivelul anului 2004 în România erau autorizate ca Large Account Reseller un număr de 4 companii:

SC DimSoft SRL
SC Net Consulting SRL
SC Radix Company SRL
Fujitsu Siemens Computers  GmbH.

Mai mult, în arhiva Microsoft nu a fost identificat un document din care să rezulte că Fujitsu Siemens Computers  GmbH este „unic partener să semneze acest contract”.

Tot din cercetările efectuate a rezultat că, urmare a adresei nr. 20/4143/EB/2004,  Ministerul de Justiţie a avizat favorabil proiectul de Hotărâre a Guvernului precizând:

„În opinia noastră, încheierea contractului comercial de închiriere de licenţa reprezintă o achiziţie publică, în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/2002, potrivit art. 2 din proiect, plata ratelor urmând a fi suportată din bugetul de stat (…), deci din fonduri publice.”

          Se propune ca, în Nota de fundamentare, să se menţioneze că situaţia obiectivă din cauză se circumscrie uneia din ipotezele enumerate la art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001.

          Contrar celor expuse Contractul comercial de închiriere de licenţe Microsoft trebuia încheiat între Guvernul României şi Microsoft Ireland Operations Limited reprezentat de firma Fujitsu Siemens Computers  GmbH Austria în baza unei împuterniciri – înscris sub semnătură privată anexă la Hotărârea de Guvern în care  nu se face referire la semnarea contractului cadru de licenţiere (contractul comercial), ci doar la contractele tehnice.

          Mai mult, Microsoft nu era parte în contractele comerciale cu beneficiarii licenţelor, vânzarea/închirierea efectuându-se doar prin intermediul unor companii autorizate.

          Valoarea contractului a fost de 54.567.465 USD, iar plata urma ase efectua în 9 rate semestriale:

rata 1 - 8.590.265 USD – termen de plată 15 aprilie 2005
rata 2 – 6.474.398 USD – termen de plată 15 octombrie 2005
rata 3 – 6.256.052 USD – termen de plată 15 aprilie 2006
rata 4 – 6.089.523 USD – termen de plată 15 octombrie 2006
rata 5 – 5.843.742 USD – termen de plată 15 aprilie 2007
rata 6 – 5.672.317 USD – termen de plată 15 octombrie 2007
rata 7 – 5.456.925 USD – termen de plată 15 aprilie 2008
rata 8 – 5.257.420 USD – termen de plată 15 octombrie 2008
rata 9 – 4.926.823 USD – termen de plată 15 aprilie 2009.

La data de 15.04.2004, Guvernul României (prin ministru Eugen Bejinariu)şiMicrosoft Ireland Operation Limited, prin FSC GesmbH Austria (prin Marcus Dekan şi Heins Mazinger) au încheiat contractul comercial de închiriere de licenţe  nr. 0115RO în valoare de 54.567.465 USD, conform căruia livrarea produselor / serviciilor trebuia efectuată în 30 zile iar plata urma a se efectua în 9 rate semestriale. Conform art. 6.1., Guvernul se obliga să emită o scrisoare de confort şi bilete la ordin aferente fiecărei rate.

*

          Prin HG nr. 1778/ 21 octombrie 2004, s-a aprobat extinderea contractului comercial de închiriere de licenţe încheiat la data de 15.04.2004, între Guvernul României şi Fujitsu Siemens Computers  GmbH  şi pentru produse educaţionale Microsoft, fiind mandatat Secretariatul General al Guvernului să semneze extinderea contractului.

Nota de fundamentare la HG nr. 1778/2004 are ca iniţiatori Ministerul Educaţiei şi Cercetării – ministrul Alexandru Athanasiu, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei – ministru Adriana Ţicău, Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului – Eugen Bejinariu, Ministerul Finanţelor Publice – ministru Mihai Nicolae Tănăsescu. În cuprinsul notei se face trimitere la Memorandumul privind  „Programul Partener pentru Educaţie” semnat la data de 24 februarie 2004 de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, reprezentat de ministrul Dan Nica, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, reprezentat de ministrul Alexandru Athanasiu cu Microsoft Corporation. Se propune extinderea contractului de închiriere de licenţe Microsoft, încheiat la data de 15.04.2004 şi pentru produsele educaţionale, deşi firma Fujitsu Siemens Computers  GmbH nu era distribuitor de produse educaţionale Microsoft, iar contractul fusese încheiat pentru „administraţia publică”.

Actul adiţional nr. 1 la Contract a fost semnat la data de 03.11.2004. Valoarea acestuia a fost de 19.370.500 USD, iar plata s-a efectuat în 9 rate semestriale , în favoarea furnizorului fiind emise 9 bilete la ordin în format internaţional:

rata 1 – 3.154.193 USD – termen de plată 10 noiembrie 2005
rata 2 – 2.306.720 USD – termen de plată 15 aprilie 2006
rata 3 – 2.226.714 USD – termen de plată 15 noiembrie 2006
rata 4 – 2.146.707 USD – termen de plată 15 aprilie 2007
rata 5 – 2.066.700 USD – termen de plată 15  noiembrie 2007
rata 6 – 1.988.452 USD – termen de plată 15 aprilie 2008
rata 7 – 1.908.005 USD – termen de plată 15 noiembrie 2008
rata 8 – 1.826.680 USD – termen de plată 15 aprilie 2009
rata 9 – 1.746.329 USD – termen de plată 15 noiembrie 2009.

 Guvernul se obliga să emită o scrisoare de confort semnată de SGG şi Ministerul Finanţelor şi 9 bilete la ordin.  Obligaţia de livrare era considerată integral îndeplinită la data notificării  privind predarea a 200 kituri de instalare.

          Există indicii rezonabile în sensul că extinderea contractului comercial  de închiriere licenţe  pentru produse educaţionale Microsoft  s-a efectuat în condiţii nelegale întrucât Fujitsu Siemens GesmbH Austria nu era autorizat pentru distribuire de licenţe educaţionale iar contractul de tip LAR semnat cu Fujitsu Siemens Computers  GmbH nu prevedea posibilitatea achiziţionării de licenţe educaţionale.

          De altfel, spre deosebire de contractul cadru, la art. 10 din Actul adiţional nr. 1 se prevede că Fujitsu Siemens Computers  GmbH poate cesiona în tot sau în parte creanţele pe care le are asupra Licenţiatului, aspect ce denotă că la momentul iniţierii Hotărârii de Guvern, Ministerul Comunicaţiilor şi Ministerul de Finanţe aveau cunoştinţă că Fujitsu Siemens Computers  GmbH nu era distribuitor de produse educaţionale Microsoft.

   Prin HG  nr. 199/2008 contractul a fost trecut de la Secretariatul General al Guvernului la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

          La data de 20.06.2008, în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 199/2003 şi HG 634/2008, a fost semnat  Actul adiţional nr. 2/20.06.2008 între Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (reprezentat prin ministrul Karoly Borbely) şi Fujitsu Siemens Computers  GmbH Austria, având ca obiect achiziţionarea a 39.385 licenţe, începând cu 2006, şi o valoare de 26.172.156 USD.

 Prin HG nr. 1193/24.09.2008, Guvernul a împuternicit Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei să semneze actul adiţional nr. 3 la contractul comercial de închiriere licenţe nr. 0115RO/15.04.2004 care la art. 2 prevedea că „licenţiatorul va plăti în baza facturii emisă de FSC Viena – Sucursala Bucureşti (RO050688) suma de 31.144.865,64 lei din care TVA – 4.972.709,64 dolari.”

          Din verificările efectuate nu rezultă care este justificarea încheierii acestui act adiţional şi nici modalitatea în care Sucursala Bucureşti a fost desemnată pentru derularea contractului.

   Prin HG nr. 1451/12.11.2008, a fost aprobată încheierea Actului Adiţional nr. 4  la contractul comercial nr. 0115RO/15.04.2004, fiind mandatat Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei pentru semnarea acestuia.  Actul adiţional nr. 4 a fost încheiat la data de 25.11.2008, are ca obiect achiziţionarea a 63.799 licenţe la o valoare de 22.458.396,1 USD, la care se adaugă 4.267.095,26 USD TVA.

          Cu privire la plată se prevede că aceasta se va efectua în contul Fujitsu Siemens Computers  -  Sucursala Bucureşti, obligaţia  contractuală urmând a fi considerată ca fiind îndeplinită la data livrării  celor 19 kituri.

          Factura nr. 3/02.12.2008 emisă de FSC în baza acestui act adiţional a fost stornată în luna noiembrie 2010 întrucât firma Fujitsu a constatat că anumite servicii nu au fost prestate şi a sesizat beneficiarul cu privire la existenţa unor documente cu un conţinut nereal.

 Din probatoriul testimonial administrat în cauză, documentele aferente încheierii contractului de licenţiere Microsoft şi derulării acestuia au rezultat următoarele:

- în anul 2003, Florică Claudiu, reprezentant al firmei Fujitsu Siemens Computers în România a identificat o oportunitate de afaceri în distribuirea de licenţe Microsoft către Guvernul României, sens în care a cooptat în această afacere mai multe persoane ce aveau posibilitatea să înlesnească încheierea şi respectiv derularea contractului prin susţinerea financiară pe care o puteau acorda sau prin influenţa pe care o aveau direct sau indirect asupra unor oameni politici sau asupra unor membrii ai Guvernului. Astfel, în această afacere au fost cooptaţi:

Dragoş Stan – administrator al firmei SCOP COMPUTERS SA  (care avea ca principal obiect principal de activitate comerţul cu calculatoare, echipamente periferice şi software), căruia îi revenea rolul de a asigura un circuit al sumelor de bani care să permită plata unor comisioane către persoanele decidente prin înfiinţarea unor socităţi de tip Off – shore,
Khalil Abi Chahine – căruia îi revenea sarcina de a  intermedia , direct sau prin intermediul altor persoane, relaţia cu Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) şi Secretariatul General al Guvernului (SGG),
Culacov Nicolae Dan Constantin  - administrator la OMNITECH TRADING SA, apropiat al ministrul Mihai Nicolae Tănăsescu, care a avut rolul de a obţine aprobările de la Ministerul Finanţelor Publice şi de a obţine  scrisoarea de confort,
Ujeniuc Alexandru – administrator al SC Dim Soft SRL, care avea rolul de a sigura suportul tehnic necesar vis-a-vis de relaţiile îndelungate ale firmei cu Microsoft şi relaţionarea cu persoanele din conducerea Microsoft România, precum şi deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie plătite foloase unor funcţionari implicaţi.
Dinu Pescariu – care trebuia să asigure susţinere financiară şi relaţionarea cu persoane ce aveau influenţă aspra unor membrii ai Guvernului, să asigure deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
Nicolaesu Dragoş – care trebuia să asigure suport tehnic,  deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
Pletea Florin - pentru suport tehnic şi deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
Nicolae Dumitru – care trebuia să îşi exercite influenţa asupra unor membrii ai Guvernului pentru a obţine încheierea contractului – Şerban Mihăilescu, Nica Dan.

 - pentru obţinerea unui profit substanţial, care să asigure şi plata sumelor pretinse de persoanele implicate a fost încheiat un singur contract pentru administraţia publică şi astfel, în funcţie de numărul de licenţe achiziţionat, preţul era unul care permitea plata comisioanelor prin cuantumul discountu-lui acordat (între 47 şi 60% raportat la preţul de listă).

- discount-ul primit a fost utilizat pentru plata comisioanelor pretinse de miniştri şi alte persoane implicate, iar diferenţa a fost împărţită de Florică Claudiu cu alţi funcţionari ai Fujitsu Siemens Computers.

 Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Running Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,  
Nero Invest – suma de 450.000 USD.
Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD
Zonko Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD,
Atlantis AG – firmă controlată de Nicolae  Culacov, circa 900.000 USD.
Adrian Ujeniuc – 440.000 USD
Pescariu Dinu  - 3.200.000 USD.

 Relevante în acest sens sunt următoarele declaraţii:

”Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă (negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania) sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia iar Thomas Heinstchel a fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.

Fac precizarea că eram la curent cu acţiunile lui Claudiu Florică prin care acesta convenise cu Dinu Pescariu şi Khalil plata unor sume de bani pentru influenţa exercitată asupra funcţionarilor publici.

După încheierea Contractului cu Guvernul României, FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD din care au fost direcţionaţi către Nicolare Culacov suam de 2.250.000 USD (…) şi Khalil suma de 4.950.000 USD.

Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de influenţă.”

       Declaraţie martor:

„În anul 2003, Claudiu Florică împreună cu Khalil Abi Chanin – patronul firmei Romanel, importatorul exclusiv al produselor LG şi Nicolae Culacov – patronul Omnitech au început acţiunile de influenţare a factorilor de decizie din Guvernul României  pentru a se încredinţa contractul privind închirierea de licenţe Microsoft pentru Guvernul României şi instituţiile subordonate, firmei FSC Austria, GesmbH.  Khalil Abi Chanin s-a ocupat de intermedierea relaţiei cu MCTI şi SGG  şi a intermediat lui Claudiu Florică întâlnirile cu factorii de decizie din aceste instituţii, respectiv Dan Nica, Şerban Mihăilescu, Ion Morar, Eugen Bejinariu. Nicolae Culacov se ocupa de influenţarea factorilor de decizie din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, respectiv Mihai Tănăsescu şi Enache Jiru. Ca urmare a acestor întâlniri, în octombrie 2003, Claudiu Florică a călătorit la Roma împreună  cu ministrul Dan Nica pentru a stabili cu acesta termenii şi modalitatea în care urma să se încheie acest contract de licenţiere şi pentru a dovedi în acelaşi timp managementului Microsoft România  că avea influenţa şi contactele necesare cu oameni politic importanţi pentru a încheia acest contract. ………………………………………………………………….

Claudiu Florică a reuşit să creeze un mecanism funcţional prin care puteau fi obţinute de la stat, fără licitaţie sume în jur de 100 – 150 milioane dolari. Prin eludarea licitaţiilor se puteau vinde către stat produse la preţuri mult mai mari decât cele care ar fi fost obţinute în urma unei licitaţii publice şi astfel să fie ascunse în preţul contractual sumele necesare plăţii mitelor.  Pentru aceste adiţionări ale contractului Claudiu Florică discuta direct cu reprezentanţii Guvernului şi fiecare adiţionare presupunea plata unei sume din valoarea actului adiţional către cei care făceau posibilă şi aprobau respectivul act.  Ca urmare în 2004, Claudiu Florică a convins persoanele de decizie din SGG şi MCTI să abroge primul HG din decembrie 2003, şi să fie emis un HG în aprilie 2004, care faţă de primul aducea în plus plata în 9 rate, garantată prin bilete la ordin avalizate de Ministerul Finanţelor dar şi schimbarea dintr-un contract de vânzare – cumpărare de licenţe într-un contract de închiriere de licenţe pe 5 ani cu posibilitate de extindere prin mecanismele specificate în contractele tehnice Microsoft sub numele de True-up.

Achiziţia licenţelor prin cumpărarea ar fi dat dreptul de a fi folosite pe toată perioada de viaţă a calculatoarelor pe care erau instalate.

………………………………………………………………………………………….

În negocierile oficiale dintre FSC şi Microsoft  cu SGG şi MCTI nu au fost niciodată menţionate sau cerute în vreun fel de către autoritatea contractantă aceste servicii care în realitate erau servicii fictive menite să acopere scoaterea din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor pentru obţinerea acestui contract. Dacă serviciile ar fi fost introduse în mod oficial în contract, nu s-ar mai fi putut asigura achiziţia din sursă unică deoarece serviciile conexe acestor produse puteau fi executate de zeci de alte firme partenere ale lui Microsoft, de pe piaţa locală. Pentru ca Microsoft să obţină acest contract, managementul Microsoft din România, din acea vreme, şi anume Silviu Hotăran şi Ovidiu Artopolescu, au fost condiţionaţi de către Claudiu Florică să împuternicească firma FSC Austria ca unic reprezentant şi mandatar al Microsoft. La rândul său managementul Fujitsu Siemens Computers de la acea vreme, şi anume Vicktor Malinowski, Heinz Mazinger şi Markus Dekan au fost la rândul lor condiţionaţi de Claudiu Florică  să semneze contractul de servicii fictive cu firma Profinet în valoare de 14 milioane de dolari, fiind conştienţi că acest contract pentru servicii fictive era doar o justificare scriptică a scoaterii banilor din Fujitsu Siemens Computers pentru plata mitelor şi ca atare, nu a existat nici un fel de licitaţie internă în FSC pentru selectarea firmei de servicii şi nu au fost respectate niciuna din procedurile FSC privind subcontractarea de servicii în cadrul contractelor cu Administraţia Publică.

Profinet nu a făcut nici un fel de serviciu şi nu a avut nici un fel de contact cu Guvernul României, singura legătură reală fiind faptul că această firmă a fost folosită de către Claudiu Florică cu aprobarea managementului FSC Austria pentru facturarea unor servicii fictive care să justifice scoaterea banilor din FSC pentru plata mitelor. Firma Profinet era în fapt controlată de Claudiu Florică prin intermediul lui Dragoş Stan şi Thomas Heintschel.

……………………………………………………………………………………………

Rolul Microsoft, deţinătorul legal al dreptului legal al dreptului de utilizare a licenţelor, a fost de a livra bunul contractat. Pe de altă parte, certificatele de acceptanţă emise de Microsoft au fost întocmite în fals de către Claudiu Florică prin intermediul presiunilor pe care le-a pus asupra lui Ovidiu Artopolescu şi Florin Pletea, angajaţi Microsoft, pentru a putea justifica în FSC necesitatea, livrarea şi acceptarea serviciilor fictive din cadrul contractelor cu Profinet şi Colina. Practic, certificatul de acceptanţă nu avea nici o valoare reală.

Din partea administraţiei publice centrale, a fost implicat în derularea acestui contract, în 2004, următorii Adrian Năstase – prim ministru 2000 – 2004, Remus Truică – şeful Cancelariei Primului Ministru, Şerban Mihăilescu, Eugen Bejinariu – secretari generali ai Guvernului, Ion Moraru -  secretar de stat SGG, Nicolae Teodorescu – director SGG, Doina Petrache – director financiar SGG., Daniela Bolea – director IT SGG, George Chivu – angajat SGG, Dan Nica – ministru MCTI, Diana Voicu – director MCTI, Adrian Ţicău – secretar de stat MCTI,  Mihai Tănăsescu – ministru MFP  Enache Jiru – secretar de stat MFP, Paul Ichim – secretar de stat MFP, Ştefan Nan – consilier ministru MFP, iar din partea firmelor contractante Silviu Hotăran – director general al Microsoft România, Ovidiu Artopolescu – director Microsoft România, Florin Pletea – angajat al Microsoft România, Andreea Mihai – angajat Microsoft România, Viktor Malinowski – director FSC Austria, Markus Dekan – director general FSC Austria,  Heinz Mazinger – director financiar  FSC Austria, Dragoş Nicolaescu – angajat FSC România, Miruna Calapar – angajat FSC România, Heike Meier – director general AVAL, Dana Drăgoi – director AVAL.

………………………………………………………………………………………

În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract  de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi ministerele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.

În urma întâlnirii lui  Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate  mitelor au crescut şi ca urmare managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare  plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”

    Declaraţie martor

„În cursul anului 2003, Claudiu Florică  - director Fujitsu Siemens Computers a contactat mai multe persoane cărora le-a spus că există oportunitatea încheierii unui contract de licenţiere Microsoft, contract care urma a fi încheiat în contextul aderării României la Uniunea Europeană. Florică Claudiu a afirmat că în situaţia în care acest contract va fi derulat prin firma Fujitsu Siemens Computers, reprezentanţii firmei sunt dispuşi să încheie un contract de comision.

          Din câte cunosc pentru a obține derularea contractului prin firma FSC, Florică Claudiu a apelat la Dinu Pescariu.

          Florică Claudiu discuta la data respectivă despre un contract de ordinul zecilor de milioane de dolari și lăsa de înțeles că  e nevoie de susţinere financiară.

……………………………………………………………………………………..

Ştiu că anterior semnării contractului de închiriere licenţe între Guvernul României şi Fujitsu Siemens Computers a fost semnat un contract între Fujitsu Siemens Computers şi firma Profinet. Prin acest contract se stabilea suma de bani ce urma să fie primită de Profinet cu titlu de comision în situaţia în care  se încheia contractul de licenţiere între Fujitsu Siemens Computers şi Guvern.  Acest contract a fost semnat de Jonahanes Matt. Din cunoştinţele mele firma Profinet nu avea nici o sucursală în România.

Banii rezultaţi din contractul încheiat cu Fujitsu Siemens Computers au fost ulterior distribuiţi conform unui algoritm ce a fost stabilit anterior între persoanele implicate sau firmele acestora. Printre beneficiari s-au aflat firmele următoarelor persoane: Ujeniuc Adrian,  Thomas Heintschel, Pescariu Dinu, Culacov, Dragoş Stan, Khalil Abi Chahine. Din câte îmi amintesc discuţiile vis-a-vis de comisionul de succes ce urma să fie încasat de firma Profinet s-au purtat de către Dragoş Stan cu reprezentanţi ai Fujitsu Siemens Computers Vinena – Dekan, Mazinger şi posibil Viktor Malinovski. Am văzut contractul cu firma Profinet şi cred că din partea Fujitsu Siemens Computers contractul cu firma Profinet a fost semnat de către un vicepreşedinte şi directorul financiar al companiei. Personal nu cunosc să se fi pus problema ca firma Profinet să presteze servicii  reale de consultanţă sau servicii de asistenţă tehnică pentru Guvernul României.

În luna mai 2004, din contul firmei Profinet a fost virată în contul firmei Slytherin Marketing Ltd, suma de  peste 20.000.000 dolari.  Cred că din  contul firmei Slytherin Marketing Ltd a fost transferată suma de circa 3.000.000 USD în contul lui Dinu Pescariu. (...)

  Declaraţie martor

 „La scurt timp după semnarea contractului dintre Guvernul României şi firma Fujitsu Siemens Computers, m-am întâlnit ocazional cu Dragoş Stan şi Florică Claudiu, care m-au invitat să sărbătorim împreună semnarea contractului la Zurich.  Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich împreună cu Florică Claudiu. Aici  i-am găsit pe Dragoş Stan şi un austriac pe nume Thomas. În prima seară m-am întâlnit cu Florică Claudiu, Dragoş Stan, Thomas şi încă două persoane din Fujitsu Siemens Computers al căror nume nu mi-l amintesc, la terasa hotelului în care eram cazaţi.

În seara respectivă în timp ce ne aflam la terasă, în prezenţa lui Claudiu Florică, Dragoş Stan  mi-a spus că există o rugăminte comună a lor şi a celor de la Fujitsu Siemens Computers pentru a deschide o firmă de tip off-shore, în contul căreia Fujitsu Siemens Computers să transfere anumite sume de bani. la acel moment nu mi-a dat detalii cu privire la motivul pentru care intenţionau să transfere aceste sume de bani în contul societăţii.

A doua zi, Dragoş Stan şi Claudiu Florică  mi-a spus că în contul firmei off-shore ce urma să fie înfiinţată, trebuiau să fie virate nişte sume de bani de la Fujitsu Siemens Computers prin intermediari, sume de bani pe care eu la indicaţia celor doi să le plătesc altor persoane fizice sau juridice. Tot în aceste împrejurări Dragoş Stan mi-a spus că pot începe prin a retrage o sumă de  bani  pe care să o dau lui Silviu Hotăran. Le-am precizat celor doi că am o prietenie veche şi foarte bună cu Silviu Hotăran şi  că nu îndrăznesc să-i ofer acestuia vreo sumă de bani întrucât nu ar primi şi mi-aş strica şi prietenia.  Florică Claudiu a replicat că Hotăran nici nu merită vreo sumă de bani întrucât i-a făcut el planul la Microsoft pe anul 2004.

Ne-am deplasat cu toţii la banca LEU din Zurich.  Claudiu Florică şi cu Dragoş Stan mi-au spus că mai au nişte operaţiuni suplimentare de discutat  iar ei împreună cu Thomas au intrat în bancă. După câtva timp m-au chemat şi pe mine.  Claudiu Florică, Dragoş Stan şi funcţionarul bancar mi-au explicat că nu se poate înfiinţa pe loc o firmă de tip off-shore. Mi-au explicat paşii ce trebuie urmaţi. Iniţial mi-a fost deschis un cont personal. Eu l-am întrebat pe funcţionarul bancar dacă înfiinţarea contului personal şi respectiv de înfiinţare a societăţii off-shore, este legală şi am fost asigurat de funcţionarul bancar că toate sunt operaţiuni legale.  Îmi amintesc că am lăsat o copie a paşaportului şi un specimen de semnătură. Tot atunci mi s-a comunicat de funcţionarul bancar că în contul personal mi-a fost transferată suma de 440.000 dolari, fără a mi se preciza cine a efectuat acest transfer.  Seara am fost invitaţi de reprezentanţii băncii la o terasă din Zurich, iar a doua zi ne-am întors în România.  Precizez că toate cheltuielile aferente deplasării (transport, cazare) au fost suportate de  persoanele care m-au invitat.

La circa o lună de la deplasarea la Zurich, am fost contactat de Claudiu Florică care mi-a solicitat să vorbesc la bancă, să-i trimit lui Florin Pletea  suma de 70.000 dolari.   Mi-a spus să iau legătura cu funcţionarul bancar întrucât acesta ştie ce trebuie să facă. Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich pentru efectuarea acestei plăţi  dar nu pot preciza dacă m-am deplasat singur sau împreună cu altă persoană. I-am spus funcţionarului bancar  că Florică Claudiu mi-a solicitat să efectuez plata a 70.000 dolari din contul personal într-un cont a lui Pletea Florin, iar acesta mi-a precizat că ştie despre ce este vorba. 

În aceleaşi împrejurări funcţionarul bancar mi-a spus că a efectuat toate demersurile pentru înfiinţarea societăţii de tip off-shore şi că are nevoie de o sumă de bani pentru achitarea taxelor aferente. Ştiu că era vorba de o sumă de circa 30.000 euro, dar nu pot preciza dacă am retras-o la acel moment sau am mai făcut o deplasare ulterioară.

Nu cunosc detalii cu privire la plata de 70.000 dolari efectuată către Pletea Florin. Nu cunosc dacă plata a fost efectuată într-un cont personal al acestuia sau în contul unei firme. Claudiu Florică nu mi-a precizat ce reprezintă această sumă.

Ulterior m-am deplasat împreună cu Mircea Săndulescu la Zurich şi am retras din cont o sumă de 50.000 dolari pe care i-am dat-o lui Mircea Săndulescu.  Deplasarea la Zurich împreună cu Mircea Săndulescu am efectuat-o tot la solicitarea lui Claudiu Florică. Mircea Săndulescu era omul de casă al lui Claudiu Florică şi cred că lucra pentru Claudiu Florică la o cafenea de lângă Biserica Armenească.”



Citește și:

populare
astăzi

1 VIDEO Atac cu rachete fără precedent al Ucrainei împotriva Rusiei

2 Voi ați văzut asta? / America, oameni buni...

3 VIDEO București 2024...

4 Așa o fi?

5 Misterioasa decizie a Armatei Chinei...