10.000 de elevi erau informatori ai Securității! Dezvăluiri despre arhitectura ororii sistemului de supraveghere totală a populației înainte de 1989

10.000 de elevi erau informatori ai Securității! Dezvăluiri despre arhitectura ororii sistemului de supraveghere totală a populației înainte de 1989

Germina Nagat, membru in Colegiul CNSAS, vorbeste intr-un interviu acordat Ziare.com despre arhitectura ororii sistemului de supraveghere totala a populatiei inainte de 1989, elevi racolati de Securitate cu angajamente semnate fara stirea parintilor, precum si despre colaboratorii fostului regim opresiv care prospera in Romania.

Supravegherea totala a populatiei prin "persoane de sprijin" pentru fiecare bloc al Patriei, orice aspect al vietii sociale fiind supravegheat. Despre chestiunea colaborationismului in ceea ce priveste fetele bisericesti si dezbaterea din spatiul public privitoare la Patriarhul Daniel in legatura cu dosarul acestuia, Germina Nagat declara ca pana in 2019 s-au primit de la SIE peste 20.000 de dosare, dosarul patriarhului aparent nu exista, insa este posibil sa nu fi fost distrus, nici al patriarhului si nici ale altor fete bisericesti. De asemenea, pentru ca Romania nu a avut o lege a lustratiei, pe listele parlamentare si locale "se rotesc de trei decenii informatori sau ofiteri de Securitate. (...) Ganditi-va ca un parlamentar sau un ales local fost securist primeste si pensia militara, si pe cea speciala". In timpul Revolutiei, in toate unitatile judetene ale Securitatii s-au distrus masiv dosare. "Procesele verbale de distrugere sunt intocmite la mai multe luni dupa evenimente, uneori chiar dupa mai mult de 1 an.".

Ziare.com: Germina Nagat, la peste 30 de ani de la caderea Comunismului temele legate de fosta Securitate, dosare, sunt la fel de tulburatoare ca oricand. Mai mult, sentimentul in spatiul public este al unei istorii trunchiate, un sentiment si de frustrare, in conditiile in care personaje publice legate de fosta Securitate detin pozitii publice, iar procesele nu au facut lumina. E o trauma. Informatii incomplete despre Securitate, personaje publice cu legaturi cu fosta securitate. As porni interviul de la o afirmatie a dvoastra potrivit careia ideea ca Romania nu ar fi avut dizidenta este una total gresita. Este o speculatie a dumneavoastra sau pe ce va bazati?

CNSAS



(Inscriptie scrisa de Mugur Calinescu pe panourile din centrul orasului Botosani, in 1981)

Germina Nagat: Nu e o speculatie, e mai degraba o revelatie tarzie. Pana nu demult, cand vorbeam despre disidenta in perioada comunista, memoria ne ducea spre cateva personaje proeminente din trecutul recent. Numarabile, ar zice unii, pe degetele de la maini. Dar cu cat parcurgem arhiva fostei Securitati, cu atat mai multe povesti surprinzatoare ies la iveala. Descoperim actiuni individuale sau de grup necunoscute pana acum, absolut incredibile. Sigur, fiindca autorii lor au actionat in anonimat la vremea respectiva, ma refer in special la anii '80, nu prea intra in definitia standard a "disidentei".

CNSAS

Dar unde sa incadram aceste fapte, care ne arata indubitabil o atitudine de respingere, de critica a conducerii politice sau a regimului, si foarte mult curaj? Riscurile pentru autorii lor, care au ramas mult timp anonimi, nu erau mai mici, dimpotriva. Notorietatea i-ar fi putut ajuta, de pilda, sa plece din tara, sau macar sa nu fie arestati. Mai ales ca in epoca Ceausescu - in care, nu-i asa, Romania nu mai avea detinuti politici - cazurile de "manifestari dusmanoase" ori "inscrisuri cu continut dusmanos", cum se numeau manifestele, erau disimulate frecvent in anchete de drept comun si in "cazuri psihiatrice".
 
Prin urmare, daca incepem sa citim arhiva si sa numaram, plecand chiar de la putinul pe care-l stim acum, nu mai putem spune ca Romania a zacut intr-o letargie totala, ca oamenii au rabdat in liniste deplina dictatura lui Ceausescu, iar Revolutia a avut loc doar fiindca ne-a pacalit strainatatea. La urma urmei, chiar dimensiunile arhivei, cca 28 de kilometri de rafturi, ar trebui sa ne puna pe ganduri: fie securistii si-au inventat singuri obiectul muncii, deschizand cateva milioane de dosare fara niciun motiv, fie motivele au existat, chiar daca ele s-au rezumat, de multe ori, la gesturi sau atitudini care azi pot sa para banale. Normalitatea a fost un motiv de urmarire in Romania comunista. De aceea putem spune, fara sa patetizam, ca ea a fost de multe ori si un act de curaj.

Ziare.com: Dar cum va explicati totusi persistenta acestei idei, ca Revolutia din 1989 este opera "strainatatii"?

Germina Nagat: Este consecinta cea mai periculoasa a deschiderii tarzii si incomplete a arhivei. Aflam foarte tarziu niste lucruri esentiale despre cum s-a alcatuit in timpul dictaturii comunitatea in care traim acum, in democratie. Si cine sunt cu adevarat liderii ei. Multi asociaza ideea de arhiva cu o lectie de istorie, plicticoasa si irelevanta pentru nespecialisti. Uita ca de fapt noi resimtim, in viata de zi cu zi, pe pielea noastra, urmarile unei boli cronice, care a macinat in profunzime societatea romaneasca.

Or, deschizand foarte tarziu arhiva, n-am cunoscut asa cum trebuie nici boala, nici radacinile ei. Arhiva Securitatii a stat 16 ani sub cheie, in democratie - sa nu uitam ca deschiderea efectiva s-a produs abia in 2005. In timpul asta s-au prescris fapte, s-au distrus ori s-au "pierdut" probe. Adica, vinovatii au trecut neobservati, s-au topit in multime, s-au "reinventat", si-au rescris biografiile, sunt foarte activi. S-au privatizat pe rupte, au intrat in politica, in presa, iar acum cosmetizeaza fara jena comunismul, mai ales epoca Ceausescu, profitand de greutatile tranzitiei.

Memoria recenta este profund manipulata. Tinerii sunt incurajati sa creada ca "n-a fost chiar asa de rau in comunism" si de asta era "liniste" in tara, nu fiindca era teroare, iar Revolutia a fost un complot extern, care a impins Romania "in ghearele strainatatii". Din ignoranta asta cronica se nasc nostalgiile periculoase, nationalismul, ideile politice toxice, toate bolile civice grave, care rod pe dinauntru democratia si statul de drept. Daca in comunism a fost bine si de aia era liniste, iar Revolutia a fost un complot extern, atunci nimic din ce-a urmat nu mai e legitim. Romania poate deraia oricand spre un alt orizont politic, ceea ce ar fi catastrofal.


"Persoanele de sprijin" din blocurile comuniste culegeau informatii despre vecini


Ziare.com: Nivelul de supraveghere al populatiei inainte de 1989, incepand cu 1965, a fost unul profund. Nicio categorie sociala nu a scapat nesupravegheata si neinfiltrata. Nu erau supravegheate doar institutiile, ci si blocurile de locuinte, spre exemplu. In conferinta pe care ati sustinut-o saptamana trecuta la UVT, la invitatia lui Mircea Mihaies, ati vorbit despre "persoane de sprijin" care erau cei care dadeau raportul despre locatari, despre corespondenta, despre "starea de spirit". Ati folosit cuvant "kafkian" referindu-va la nivelul acesta de supraveghere. As merge mai departe, schizofrenic. V-as intreba unde duceau toate aceste "supravegheri locative", daca ne-am referi doar la aspectul acesta? Care era finalitatea acestor rapoarte? Daca reiese din dosarele pe care le aveti.


Germina Nagat: Persoana de sprijin, daca vreti sa ne referim la ea, se plasa la nivelul cel mai de jos in ierarhia surselor pe care le folosea Securitatea. Primea sarcini de mai mica importanta si pentru o perioada scurta de timp. Dar putea fi foarte utila pentru obtinerea de informatii primare despre cineva care intra in atentia Securitatii. De pilda, despre comportamentul in familie, relatiile cu vecinii, cercul de prieteni care veneau in vizita, lucruri de felul asta, care pot parea anodine, dar erau indispensabile intr-o actiune de urmarire. De la "maruntisuri" din astea plecau ofiterii cand puneau reflectorul pe cineva si se puteau dovedi foarte utile. Atmosfera kafkiana la care m-am referit se nastea tocmai din senzatia ca stiu toate detaliile, ca nu le scapa nimic, ca n-ai niciun refugiu, nici macar intre peretii casei tale.


Supravegherea elevilor de catre Securitate era un sistem in sine


Ziare.com: 10.000 de elevi racolati, 360 de volume cu angajamente. Elevi de liceu sau chiar de gimnaziu. Spuneti la un moment dat ca unii incercau sa iasa din sistem, altii chiar se deconspirau. Exista informatii in dosarele referitoare la acestia si anume ce s-a intamplat in cazul in care incercau sa scape?


CNSAS




Germina Nagat: Estimarea de 10.000 de elevi recrutati e una parcimonioasa, va rog sa ma credeti. Daca am sti cu precizie cate licee au functionat in Romania, mai ales in ultimele doua decenii ale regimului comunist, si am pleca de la premisa - sprijinita pe documente - ca in fiecare liceu, indiferent ca era la oras sau la tara, se recrutau obligatoriu cateva surse in fiecare an, o simpla inmultire ne-ar da o estimare realista. E cert ca nu avem toate dosarele "colaboratorilor din randul elevilor" - asta e denumirea oficiala a acestei categorii de surse. Nu avem astfel de dosare decat pentru o parte din judete, dar ce avem e destul ca sa ne ingrozeasca. Fenomenul era foarte extins in ultimul deceniu al regimului Ceausescu, atat de extins incat se birocratizase de-a binelea.

CNSAS



Copiii semnau angajamentele de colaborare pe niste tipizate, nu le mai scriau de mana. Unii ofiteri recrutau 3 - 4 elevi dintr-o singura scoala, in aceeasi zi. Am vazut recent o astfel de "performanta" la un liceu din Alexandria, unde ofiterul a recrutat cate o sursa in toate clasele a XI a, intr-o singura zi. Se intampla in 1984. Ma tot gandesc cum s-au petrecut lucrurile in liceul in care invatam eu, la Bucuresti, mai ales ca aveam si colegi straini. Incerc sa-mi inchipui pe cine au chemat sa recruteze, si unde? Si ma mai intreb care dintre profesori, sau care dintre directori a stiut si a incuviintat asta? Dar ca sa va raspund la intrebare: am vazut si colaboratori elevi cu evaluari negative, dar nimic care sa sugereze represalii. Daca se eschivau sa dea informatii, sau nu scoteau nimic bun de la ei, pur si simplu ii abandonau, ii scoteau din retea, pentru "lipsa de posibilitati". Multi insa ramaneau "in sistem", fiind preluati in legatura altui ofiter, cand mergeau in armata, la facultate sau in campul muncii.


CNSAS



Ziare.com: Pe langa cei care au dorit sa scape din sistem sau s-au deconspirat sunt si cei care au ramas in sistem dupa terminarea scolii. Practic acest numar de 10.000 era o baza de recrutare pentru structurile Securitatii? Cat de grotesc in conditiile in care in spatiul public, in Romania acelor ani, copiii/elevii erau prilej de discurs public si politic de "grija a Partidului", "viitorul luminos al Patriei"?

CNSAS CNSAS CNSAS



Germina Nagat: Da, cu siguranta colaboratorii-elevi au fost o pepiniera foarte buna pentru reteaua informativa din alte medii profesionale, cand minorii deveneau adulti. "Omul nou" trebuia crescut de mic, nu se putea forma peste noapte. Iar transformarea unui minor intr-un colaborator al Securitatii e perfect coerenta cu viziunea Partidului despre "viitorul luminos al patriei". Nu e nicio contradictie aici. Un serviciu secret care recruteaza in masa elevi de liceu, minori care sa dea informatii despre tot ce se intampla in jurul lor, "in mod organizat si secret", cum scrie in Angajament, adica fara stirea parintilor, e o grozavie posibila doar in comunism. Nu cunosc niciun alt caz similar, sau macar comparabil. Din acest motiv, CNSAS a semnalat Parchetului intreaga situatie, tocmai fiindca e foarte grava prin semnificatiile si mai ales prin dimensiunile ei.

CNSAS



Ziare.com: Intr-una din cartile sale, "Fals tratat de manipulare", scriitoarea Ana Blandiana scrie despre orfanii racolati de Securitate din casele de copii. Sunt documente in CNSAS despre racolarea orfanilor?

Germina Nagat: Nu stiu de existenta vreunui dosar dedicat strict recrutarii in orfelinate, insa am vazut multe recrutari de minori cu o situatie familiala grea - aveau un singur parinte, sau parinti divortati, oameni necajiti. Mai ales daca invatau bine si doreau sa mearga la scoli de ofiteri, deveneau si mai vulnerabili, succesul recrutarii era garantat.


Elevii erau lipsiti de protectia parintilor daca intrau sub lupa Securitatii

 


Ziare.com: La Timisoara, scriitorul Ion Monoran, cunoscut drept omul care a oprit tramvaiele in 1989 in fata locuintei pastorului Lazlo Tokes, moment care practic a insemnat intrarea protestului in alta etapa - a revolutiei, istoria acestuia om a fost si asta. Elev fiind in 1971 a fost chemat la Securitate pentru ca intentiona sa fuga in Occident, cu alti colegi. Era in clasa XI, a fost exmatriculat. A ajuns sa faca Armata la Batalionul Disciplinar. Povestea lui este un exemplu concret de cum destinele erau frante de Securitate. Minorii au fost victime ale Securitatii, cum erau si adultii?

Germina Nagat: Sigur ca da. Nu ma refer doar la cei recrutati "in serie", in incinta scolii sau a internatului, fara nicio protectie in fata acestui abuz pe care statul il facea asupra lor, fara protectia parintilor, fara protectia profesorilor. Ma refer la situatii foarte grave - la expunerea publica ("puneri in discutia colectivului" se numeau) avertizari, exmatriculari, anchete, unele foarte dure. Sa ne amintim de cazul lui Mugur Calinescu si de tragedia prin care au trecut, el si familia lui. Leucemia galopanta pe care a facut-o nu e deloc straina de chemarile periodice la Militie, de stresul in care l-au obligat sa traiasca anchetatorii. Revin la ce am spus mai devreme. Mugur Calinescu nu figureaza in galeria "dizidentilor" sau opozantilor oficiali ai regimului Ceausescu.

Daca i-am intreba pe securisti, ne-ar spune ca a fost un elev de 16 ani care a scris cu creta niste lozinci anti-Ceausescu pe panourile din jurul unui santier din Botosani, in 1981. L-au chemat sa dea declaratii despre niste graffitti, cum ar veni. Ne-ar spune ca nu l-au arestat, ca nu i-au dat o palma (chestia asta cu palma e ca un slagar, pe care-l tot auzeam de la ofiteri, pe vremea cand erau audiati la CNSAS). Deci, pana la urma, nu i s-a intamplat nimic, ce mare lucru o urecheala publica la scoala si niste chemari periodice la Securitate? Pana tarziu dupa Revolutie, cazul lui a ramas necunoscut. Dosarul a ajuns la CNSAS abia in 2003, din fericire mama lui inca traia. Cati stiu in Romania de azi despre baiatul asta si curajul lui extraordinar? Unde sa incadram aceasta speta? Ca in manualele de istorie nu si-a gasit loc. Drama lui Mugur s-a petrecut in liniste, ca a multor autori de "inscrisuri cu continut dusmanos" despre care nu stim mai nimic. Genul asta de liniste a fost in Romania, asta vreau sa subliniez.


Orice gest de nesupunere fata de regim sau atitudine critica devenea un dosar la Securitate


Ziare.com: Pentru ca vorbiti despre "planul de recrutare" si despre "normele de recrutare" din orice domeniu/categorie sociala, care erau acestea norme? Cum arata un plan de lucru? Ce anume se urmarea? Cum aratau "rapoartele" de supraveghere?

Germina Nagat: De urmarit, se urmarea prevenirea "manifestarilor dusmanoase", a "comentariilor cu continut ostil" sau "necorespunzator" la adresa regimului. Scopul era unul singur - linistea despre care vorbeam mai devreme. Obedienta fata de conducerea tarii, fata de cuplul Ceausescu si mafia militarizata care conducea Romania. Asta obliga la supravegherea tuturor mediilor profesionale si a institutiilor, prin dosare de obiectiv sau de problema, si desigur a persoanelor care dadeau cel mai mic semn de atitudine critica sau de nesupunere fata de regim. De la bancuri politice la comparatii cu alte tari, fie ele si tari vecine, socialiste, de la muzica straina la frecventarea centrelor culturale de pe langa ambasade, contactele cu rudele sau prietenii din afara tarii si mai ales comentariile critice fata de situatia economica foarte proasta, lipsurile de toate felurile - toate astea erau motive de supraveghere, de deschidere a unui dosar.

Sigur, securistii ne spun azi ca "nu toata lumea era urmarita" in timpul lui Ceausescu. Asta se traduce prin "nu toata lumea avea un dosar individual", dar nu inseamna ca exista vreun domeniu, vreo institutie sau vreo problema care sa nu prezinte interes pentru ei. E destul sa vezi cum se cazneau militienii de la tara sa recruteze si sa dirijeze informatori care abia stiau sa scrie, doar ca sa le iasa numarul corespunzator de surse introduse in retea. Se strangeau informatii despre toate nimicurile care compun viata de zi cu zi, ca si cum de asta ar fi depins soarta tarii. De aici si ilaritatea, cand le citim acum. Nu de putine ori am vazut reactia asta, la cei care vin sa-si citeasca dosarele: "cu fleacurile astea se ocupau securistii? Astia n-aveau ce face, notau asa ceva?" Totusi, sa nu uitam ca orice flecustet se putea dovedi valoros, intr-o actiune de urmarire. Si putea avea consecinte grave, daca era pus intr-un context adecvat. M-ati intrebat pana unde puteau merge - va raspund: pana la absurd. Un absurd ridicol, dar in acelasi timp si periculos.

Ziare.com: Ni se livreaza in spatiul public naratiuni de genul: Securitatea a fost doar un executant al ordinelor PCR condus de Nicolae Ceausescu. Genul acesta de naratiuni vin de regula din zona fostilor securisti, mult mai prezenti in anii trecuti in spatiul public - daca ar fi sa ne amintim de prezenta constanta a lui Plesita, sau publicarea de carti/memorii, ca de exemplu, despre Iulian Vlad, o alta figura controversata. Ramificatiile acestor interese merg in multe directii si apar in spatiul public adeseori cei care rostogolesc naratiunile despre o Securitate care apara tara, o ocupatie "nobila". Justificarea pentru acestia era cum ca executau ordine si aparau tara. Cum ar putea functiona aceasta justificare din punctul de vedere al CNSAS, a documentelor din care reiese de fapt opresiunea? Din punctul de vedere al adevarului istoric?

Germina Nagat: Acest tip de justificare nu l-au inventat ofiterii de Securitate, s-a folosit ca aparare si in marile procese ale nazistilor, dupa Al Doilea Razboi Mondial. Toti criminalii in uniforma s-au aparat livrand acelasi tip de argument, in diverse formulari. Din fericire, el nu rezista in instanta, intr-un stat de drept, dintr-un motiv foarte simplu. Un ordin primit de la superiorii ierarhici sau de la conducerea politica a statului - pe care securistii o invoca atunci cand nu mai functioneaza alte argumente din retorica justificativa - nu poate anula drepturile civile care sunt prevazute in Constitutie, fie ea si comunista. Orice ingradire sau incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale trebuie sa fie solid intemeiata pe un interes colectiv si mai ales trebuie sa fie pe o perioada scurta de timp. Or, mentinerea la putere a familiei Ceausescu si a nomenclaturii de partid nu se confunda cu interesul colectivitatii, iar despre perioada "limitata" de timp, ce sa mai vorbim? Stim cu totii cat a durat.


In timpul Revolutiei, in toate unitatile judetene ale Securitatii s-au distrus masiv dosare


Ziare.com: Pentru ca vorbim de spatiul public, declaratiile Patriarhului Daniel legate de faptul ca regimul comunist ar fi cazut drept pedeapsa pentru faptul ca autoritatile comuniste au interzis oamenilor sa se inchine la moastele Sfantului Dimitrie, cu doar cateva luni inainte de decembrie 1989. Apoi, avem informatiile legate de persoana patriarhului, procesul verbal publicat de colectivul Sa fie lumina, https://www.facebook.com/notes/s%C4%83-fie-lumin%C4%83/dan-ilie-de-la-patriarhie/2270405536511109/proces verbal aflat la CNSAS, intocmit pe 23 decembrie 1989, o lista de 34 de dosare ale CIE (unitate de informatii a Securitatii, precursoare a SIE) cu nume ale unor personaje din ierarhia cultelor religioase, dosare care ar fi fost arse sau distruse. Pe de alta parte, istoricul Madalin Hodor, cercetator CNSAS, sustine ca e posibil ca dosarele din respectivul proces verbal sa nu fi fost distruse. Intrebarile care au nevoie de raspunsuri sunt: unde sunt totusi aceste dosare, si cel al patriarhului? La SIE? In arhivele CNSAS, pe microfilm? A predat SIE arhiva la CNSAS?

Germina Nagat: Cate dosare a predat SIE la CNSAS puteti vedea in rapoartele de activitate ale institutiei, pe site. Exista acolo un capitol rezervat descrierii fondului arhivistic preluat de Consiliu in fiecare an. Concret, pana in 2019 s-au primit de la SIE putin peste 20.000 de dosare si dosarul patriarhului nu se afla printre ele. Cum nu sunt nici dosarele altor prelati, din alte confesiuni - de pilda, dosarul monseniorului Ioan Robu, care s-a judecat cu CNSAS tocmai pentru ca in adeverinta de necolaborare pe care a primit-o fusese mentionat acest document, procesul verbal de distrugere din 23.12.1989. Crede cineva ca astea 20.000 sunt toate dosarele facute de Securitate, in patru decenii de urmarit sau de recrutat romanii din emigratie? Sper ca nu e nimeni atat de naiv.

Cat despre faptul ca unele dosare apar in documente ca fiind distruse si de fapt ele se afla fizic in arhiva noastra, explicatii ar trebui sa dea in primul rand semnatarii respectivelor procese verbale de distrugere. Situatia la care s-a referit domnul Hodor este reala si am semnalat-o la randul meu membrilor Colegiului, carora le-am propus inca din 2018 sa informam oficial Parchetul Militar. Opinia majoritara a fost ca pe de-o parte subiectul n-ar fi de competenta CNSAS, pe de alta parte ca fapta s-a prescris. Or, nu noi suntem cei care putem constata prescrierea unei fapte, in general, si cu atat mai mult intr-o asemenea situatie. Ce s-a intamplat la Revolutie cu distrugerile masive de dosare, in toate unitatile judetene ale Securitatii, este un subiect extrem de grav, in opinia mea, complet necercetat si pentru care, desigur, niciunul dintre faptasi nu a dat explicatii.

Procesele verbale de distrugere sunt intocmite la mai multe luni dupa evenimente, uneori chiar dupa mai mult de 1 an. In plus, "explicatiile" consemnate in scris, in aceste reconstituiri tardive, suna de multe ori bizar si neverosimil. Situatia in care s-a scris un proces verbal de distrugere si dosarul n-a mai fost distrus, dar s-a pastrat totusi in arhiva si a ajuns in cele din urma la CNSAS, e mai putin grava decat situatia in care n-a fost distrus, dar nici nu s-a pastrat unde trebuia sa se pastreze. Si nu mai stie nimeni unde e - fiindca nu e nici la fostul detinator, nici la CNSAS. Sa speram ca pana la urma aceste semnalari publice vor trezi curiozitatea cui ar fi trebuit sa clarifice la timp distrugerile, adica imediat dupa ce s-au produs. Vorbim in primul in primul rand despre o imensa pierdere culturala. Ganditi-va ca la Bucuresti au fost arse dosarele unor intelectuali si oameni de cultura, ale unor institutii foarte importante - cu ce drept ni s-a luat asta, o resursa istorica inestimabila?

Cine a dat ordinul de distrugere pentru dosarele disidentilor si mai ales ale dosarelor de ancheta, pentru persoanele pe care Revolutia le-a prins in arest? Fiindca Iulian Vlad a sustinut tot timpul ca nu el a facut-o. Iar acum procurorii cauta acul in carul cu fan, probe directe ale vinovatiei care s-au topit in neant. Amintiti-va ca dosarul penal - adevaratul dosar penal, cel politic - al lui Gheorghe Ursu a fost gasit la CNSAS abia in 2014, desi ancheta uciderii lui incepuse din 1990. O proba esentiala a fost gasita dupa un aproape un sfert de veac! Si pe langa distrugeri sau false distrugeri, mai avem si problema arhivei nepreluate. Stiu ca suna incredibil, dar asa stau lucrurile: dupa 2 decenii de la infiintare, CNSAS inca mai umbla dupa dosarele Securitatii, fiindca sunt fonduri arhivistice extrem de importante pe care nu le-am vazut la fata. Incercam sa mai umplem inca o hala in Popesti-Leordeni cu ceea ce nu s-a preluat de la MApN, de la MAI si de peste tot unde "s-au ratacit" dosare, mai ales in timpul Revolutiei. Sper sa nu constatam ca toate promisiunile pe care le-am primit in sensul asta, de la case mari si foarte mari, au fost doar vorbe in vant.


Legea privitoare la verificarea relatiei preotilor cu Securitatea a fost ciuntita in Parlament


Ziare.com: Sunt o serie de date legate de biografia patriarhului Daniel care sunt publice. Pe de alta parte, se mentine o tacere care nu face decat sa alimenteze speculatiile, sa creasca neincrederea in oameni si institutii, tensiunea. Parcursul acestuia, inainte de 1989, a presupus studii in strainatate, iar potrivit unor informatii intre 1988 - 1989 ar fi fost in Cuba. Toate aceste informatii, date de biografie, lucuri nespuse, goluri, nu fac decat sa alimenteze starea de tensiune din spatiul public. Iar Biserica este un capitol important pentru societatea romaneasca. Aceasta pata a "colaborarii" ar trebui sa fie totusi un subiect de dezbatere publica onesta si necesara. De ce nu se realizeaza?

Germina Nagat: La intrebarea asta pot sa va dau doar un raspuns foarte subiectiv: printre fetele bisericesti nu e nimeni pregatit sa dezbata si nu e nimeni pregatit sa-si faca mea culpa, cu adevarat. In nicio confesiune. Nu sunt sigura nici ca enoriasii sunt gata de o discutie sincera despre propria biserica. Poate doar cei cu dosare de urmarire, care citesc la noi, in sala de lectura, notele informative date de stalpii comunitatii...

Ziare.com: Pentru ca aceasta chestiune legata de colaborarea fetelor bisericesti cu fosta Securitate este o tema importanta pentru opinia publica, intrebarea este daca totusi nu s-ar impune o modificare a legii care sa permita deconspirarea preotilor care au colaborat cu structurile fostei Securitati? Verificarea lor putand fi realizata doar daca exista o cerere din partea cultelor din care provin.

Germina Nagat: Sigur ca s-ar impune, dar as paria ca o astfel de modificare n-o sa se faca niciodata. Altele, care sunt foarte necesare si ele, poate mai au o sansa, dar nu modificarea asta. Amintiti-va ca forma initiala a Art. 3 lit. u, despre verificarea relatiei preotilor cu Securitatea, a fost ciuntit in Parlament, cand s-a aprobat OUG 24/2008. Deci, varianta initiala, care nu facea din preoti o categorie protejata, mai presus de lege, a rezistat doar cateva luni, din martie pana in decembrie 2008. Atat a durat egalitatea preotilor cu mirenii in fata legii.

Ziare.com: In toata aceasta poveste de cercetare a trecutului, de gestionare a documentelor privind trecutul "neclarificat", avem si chestiunea prezentei in cadrul CNSAS a unor personaje precum Cazemir Ionescu, inculpat in dosarul Mineriadei, sau Dinu Zamfirescu, sursa a Securitatii. https://ziare.com/stiri/securitate/opinie-tara-asta-are-dreptul-sa-stie-absolut-totul-despre-trecutul-ei-1615080. Nu este o chestiune de conflict de interese si chiar imorala? Ceva nu se leaga totusi in filmul acesta?

Germina Nagat: Se leaga foarte bine de descrierea pe care Zeletin a facut-o Romaniei, cand a scris "Tara Magarilor". Ni se spune tot timpul ca prezumtia de nevinovatie e un drept inalienabil, care se aplica in orice situatie. Numai ca principiul asta se refera la justitie, nu la viata publica. In viata publica ar trebui sa conteze, de pilda, si buna reputatie a persoanei, atunci cand e numita intr-o functie. In alte tari lucrul asta e de la sine inteles, fiindca tine de bunul simt. In altele e chiar reglementat prin diverse coduri etice si statute care se aplica, nu sunt doar pe hartie. Dar noi traim intr-o tara care nu are, de pilda, un cod de conduita a demnitarului. Avem doar un cod de conduita pentru functionarii publici. Demnitarii pot avea orice comportament doresc, nesanctionati, daca legea nu prevede in mod expres anumite criterii sau incompatibilitati. Am fost si am ramas in Tara Magarilor a lui Zeletin, dupa cum v-am spus.

Ziare.com: Anul trecut, intr-un interviu pe care l-am realizat la Timisoara cu Adam Michnik, celebrul dizident polonez, spunea ca lustratia nu rezolva nimic, e un instrument politic. Dar vedem pe de alta parte ca nu am avut lustratie, dar nu am avut nici procese reale - cel al Revolutiei si al Mineriadelor le taram si acum dupa noi, nu exista nici reparatie istorica, dar nici juridica pentru victime. La ce ne folosesc muntii de dosare de la CNSAS?

Germina Nagat: Adam Michnik traieste in Polonia, nu in Romania. In plus, are tot dreptul sa emita si pareri gresite. Daca Michnik ar vedea listele noastre de candidati la alegerile parlamentare sau locale, unde se rotesc de trei decenii o groaza de informatori sau de ofiteri, poate ar cadea putin pe ganduri. O lege a lustratiei ar fi putut impiedica macar aceste situatii care nu sunt doar scandaloase, sunt de-a dreptul grotesti. Ganditi-va ca un parlamentar sau un ales local fost securist primeste si pensia militara, si pe cea speciala. Iar ales local sau parlamentar poti sa fii la orice varsta. Daca omul are si certificat de revolutionar, se mai adauga o indemnizatie consistenta. Asa stau lucrurile, la trei decenii dupa o Revolutie in care au murit oameni. Daca documentele din arhiva CNSAS erau declasificate in '90 si se aplica punctul 8 de la Timisoara, nu ajungeam in situatia in care suntem azi. N-ar fi fost raiul pe pamant, cu siguranta, dar n-am fi fost nici tara europeana cu cea mai mare emigratie, milioane de oameni au plecat unde au vazut cu ochii, scarbiti si exasperati. Ma intrebati cui folosesc muntii de dosare de la CNSAS? In primul rand celor despre care este vorba in aceste dosare, macar asta nu se poate nega. Si celor mai norocosi, care n-au prins vremurile alea, dar care risca sa le traiasca, pe pielea lor, din ignoranta, naivitate sau din prostie.

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 VIDEO Profesoară din Bistrița, la lecția online: „Fata președintelui, se fute cu unul care vinde barabule în …

2 Slugoii PSD de la CCR, o nouă lovitură pentru finanțele României!

3 „L-a încuiat pe Rafila” / Monica Pop, eroină a propagandei ruse după ce a tunat împotriva vaccinării anti-COVID

4 Judecați voi / A manipulat Recorder? Manipulează omul PNL?

5 Camionagiu român jefuit, răpit şi torturat de „Îngerul Dulce”