Alzheimer: cazuri dublate în România. Semnele care trimit la medic la 55 de ani
Demența poate da semne chiar și înainte de 55 de ani Foto: Pixabay/Gerd Altmann
Statistica oficială evidențiază o presiune crescândă asupra sistemului medical din România: medicii de familie au raportat 12.173 de cazuri noi de Alzheimer în anul 2025, o valoare dublă raportată la situația din 2014. În realitate, amploarea fenomenului este mult mai extinsă, pe fondul cazurilor nedeclarate sau identificate abia în stadii tardive. Datele Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) arată o frecvență mai ridicată a bolii la femei și în mediul urban, diferență determinată în parte de accesibilitatea superioară la investigații medicale în orașe.
Perspectivele pe termen lung indică o creștere accentuată a numărului de pacienți. Conform modelărilor furnizate de Institute for Health Metrics and Evaluation, prevalența demenței în România va urca de la 341.195 de cazuri consemnate în 2019 la 577.177 de cazuri estimate pentru anul 2050.
Criza globală și barierele din calea diagnosticării
La scară planetară, peste 57 de milioane de indivizi trăiesc în prezent cu o formă de demență, peste 60% dintre aceștia provenind din state cu venituri mici și medii, conform reperelor Organizației Mondiale a Sănătății. Raportul Alzheimer Europe (2025) notează că aproximativ 9,1 milioane de pacienți se află în țările membre ale Uniunii Europene, dintr-un total european de peste 12 milioane. Până în 2050, țările europene vor înregistra un avans de peste 60% al cazurilor, context ce cere măsuri urgente privind serviciile de asistență îndelungată.
De asemenea, aproximativ 85% dintre persoanele diagnosticate cu demență nu au acces la servicii de sprijin după diagnostic. În fiecare an, sunt diagnosticate cu demență aproximativ 10 milioane de cazuri noi. Se estimează că numărul persoanelor care trăiesc cu demență va crește semnificativ, ajungând la 78 de milioane până în anul 2030 și la 139 de milioane până în anul 2050. Impactul economic global al demenței este estimat la 1,3 trilioane de dolari americani anual, valoare care se preconizează că se va dubla până în 2030.
— Institutul Național de Sănătate Publică
Deși boala reprezintă a cincea cauză de deces provocată de patologii netransmisibile pe glob, estimările arată că va urca pe locul trei până în 2040. Cu toate acestea, depistarea timpurie este adesea blocată de factori psihosociali. În România, stigmatizarea și frica de un verdict medical nefavorabil sunt invocate de 46% dintre cetățeni ca obstacole majore în prezentarea la medic. Deși aproape 80% din populație este îngrijorată de eventualitatea instalării demenței, o persoană din patru consideră greșit că boala este complet de neevitat. În realitate, monitorizarea și gestionarea a 14 factori de risc modificabili pot întârzia sau preveni până la 45% dintre cazuri.
Semnele timpurii și factorii favorizanți
Boala Alzheimer acoperă între 60% și 70% din totalul tipurilor de demență, degradând treptat memoria, gândirea rațională, conduita și independența. Deși majoritatea cazurilor apar după vârsta de 65 de ani, terenul neurologic poate fi influențat de predispoziția genetică (antecedente la părinți sau frați), sindromul Down, traumatismele la nivelul capului, insomnia, sedentarismul, obezitatea, fumatul, valorile ridicate ale tensiunii, diabetul zaharat de tip 2 și hipercolesterolemia.
Pentru a preveni progresia severă, specialiștii îndeamnă la testări preventive începând cu vârsta de 55 de ani, ba chiar mai devreme când apar indicii îngrijorătoare. Pierderea memoriei imediate, senzațiile frecvente de dezorientare sau rătăcirea obiectelor sunt manifestări uzuale de debut. Ulterior, sarcinile obișnuite par copleșitoare, apar bariere în exprimare și modificări bruște de comportament, ajungându-se în etapele avansate la pierderea mobilității, a echilibrului în șezut și a reflexului de deglutiție.
Lucruri obișnuite, uzuale. Faptul că pleci după un lucru și ai uitat după ce ai plecat, faptul că îți aduci aminte cu mare dificultate sau nu îți aduci aminte numele persoanelor aparent cunoscute sau nume de actori sau nume de muzicieni, cântăreți, lucruri de genul acesta. Observi că îți încetinesc capacitatea de concentrare a atenției și a memoriei, calculezi puțin mai greu, te concentrezi puțin mai greu pe tot ceea ce înseamnă activități care anterior erau făcute cu mare ușurință, acestea ar fi semnele.
— Dr. Amalia Săndulescu, medic psihiatru
Stresul intens, episoadele depresive și modificările profilului lipidic pot acționa ca declanșatori. Medicul psihiatru notează că dislipidemia este diagnosticată din ce în ce mai frecvent după vârsta de 40 de ani, iar terapiile îndelungate cu statine pot constitui factori agravanți. Totuși, tratarea anomaliilor lipidice rămâne esențială, putând fi asociată cu neuroprotectoare.
Protocolul investigațiilor și speranțele terapeutice
Accesul la evaluarea psihiatrică nu mai este condiționat în prezent de biletul de trimitere, consultațiile fiind disponibile direct, inclusiv în ambulatoriile de stat.
Nici măcar nu mai este nevoie de bilet de trimitere. În momentul de față, intrăm direct pe anexă, nu trebuie decât să te prezinți, să te programezi la un consult de specialitate, la o evaluare clinică psihiatrică-psihologică. Examenul psihologic stabilește deficitul cognitiv, orientativ, pentru că și aici sunt o multitudine de teste. Cel mai frecvent folosit, cel mai uzual, este MMS, Mini-Mental State Examination, și spune exact cam pe unde ne situăm, care este nivelul de deteriorare cognitivă: este incipient, este moderat sau este sever. Stadiile severe sunt deja evidente, foarte evidente.
— Dr. Amalia Săndulescu, medic psihiatru
În situația în care manifestările debutează la grupe tinere de vârstă, investigațiile imagistice sunt obligatorii pentru confirmarea modificărilor structurale.
În momentul în care există o suspiciune de deteriorare cognitivă, începi investigațiile, într-adevăr, și asta presupune: o evaluare clinică, psihiatrică, un examen psihologic, un test de memorie și ulterior un tomograf, pentru că orice debut înainte de 50 de ani sau înainte de 55 de ani are ca și regulă un CT de craniu. Și atunci, CT-ul de craniu obiectivează dacă există, într-adevăr, un nivel de atrofie corticală și inițiezi terapie medicamentoasă, fie în scop profilactic, fie curativ.
— Dr. Amalia Săndulescu, medic psihiatru
În ceea ce privește opțiunile terapeutice, cercetarea medicală se apropie de soluții capabile să intervină direct asupra cauzei afecțiunii, nu doar să amelioreze simptomele.
Așteptăm noile tratamente anti-demențiale care sunt în fază terminală în studiile din Statele Unite. Se pare că sunt tratamente revoluționare care distrug plăcile acelea amiloide, adică acționează etiologic, nu simptomatic, așa cum se acționează în momentul de față. Practic se distrug plăcile de amiloide care iau locul neuronilor ce sunt distruși în procesul acesta deteriorativ. Sunt speranțe, da. Se pare că de anul următor ar trebui să avem medicamente noi lansate în Statele Unite pentru demența Alzheimer, care să împiedice evoluția galopanta a afecțiunii.
— Dr. Amalia Săndulescu, medic psihiatru
Până la distribuirea noilor formule farmacologice, diminuarea riscurilor rămâne legată de stilul de viață: efectuarea de antrenamente fizice orientate pe echilibru și coordonare, implicarea în activități sociale, menținerea unui regim alimentar bazat pe legume, pește, ulei de măsline și cereale integrale, exersarea minții prin jocuri strategice și asimilarea de noi noțiuni, un orar de somn stabil, combaterea stresului și renunțarea definitivă la alcool și tutun.
Explorează subiectele:
