Comuna italiană Sambuca di Sicilia a devenit un fel de „Mica Americă” după ce a fost în atenția presei atunci când locuințele s-au vândut cu puțin peste un dolar în anul 2019, relatează CNN .

Totuși, un grup de italieni originari din satul părăsit San Severino di Centola, situat în provincia Salerno, Campania, a hotărât să cumpere un întreg cătun.

În anul 2008, Silverio D'Angelo și-a unit forțele cu alte opt persoane pentru a cumpăra toate casele abandonate din cartierul medieval al satului.

Bărbatul susține că el și ceilalți au început să bată la ușile moștenitorilor foștilor proprietari pentru a-i convinge să vândă, după ce au început să se teamă că satul fantomă ar putea cădea pradă unor investitori fără scrupule care ar fi vrut să-i schimbe radical înfățișarea.

„Am fost conduși de o dragoste viscerală pentru acest loc, de pasiunea pentru rădăcinile și strămoșii noștri", mărturisește D'Angelo, care s-a născut în zona mai nouă a satului, legată de vechiul cătun, care a fost construită atunci când localnicii au fugit din zona veche, în anii 1800, din pricina iernilor aspre, a drumurilor dificile și a condițiilor de viață grele.

„Suntem foarte atașați de acest pământ, inimile noastre aparțin acestui loc. Dar a fost o mișcare destul de nechibzuită. Ai nevoie de multă răbdare și de bani pentru a readuce la viață un loc ca acesta”, a mai adăugat el.

„Misiune de salvare ambițioasă”

Circa 350 de persoane trăiesc în zona mai nouă din San Severino di Centola , care se află la aproximativ 15 minute de mers pe jos de zona abandonată.

D'Angelo a afirmat că el și ceilalți au cumpărat circa 60 de locuințe vechi din piatră în urmă cu 15 ani. Aceștia nu au planuri mărețe de a transforma cătunul, care este înconjurat de dealuri, păduri și râuri, într-o stațiune luxoasă sau într-un loc de vacanțe, ci pur și simplu vor să ajute la păstrarea frumuseții originale a satului, dând o nouă viață caselor și monumentelor sale.

„Mi se rupe inima să văd că acest cătun fantomă se degradează și cade în uitare, și că doar o mică parte din el a fost restaurat", a declarat D'Angelo. „Vrem să îl facem în întregime accesibil și sigur pentru vizitatori".

Deși preferă să nu dezvăluie cât a plătit grupul pentru sat, bărbatul îl descrie ca fiind o „misiune de salvare ambițioasă”.

„Nu am vrut ca vechiul sat să cadă în mâini greșite”, a precizat el. „Așa că, am decis că era mai bine să-l cumpăram pentru a-l scoate de pe piață, fără a face neapărat ceva cu el”.

„Frumuseți adormite”

San Severino di Centola este unul dintre cele circa 6.000 de sate fantomă care au fost abandonate din pricina dezastrelor naturale sau a migrației. Adesea amplasate în locuri de o frumusețe uimitoare, italienii le numesc „frumuseți adormite”, fiindcă mulți sunt de părere că acestea așteaptă să fie „trezite” sau reînviate de salvatori, fie că sunt investitori sau, în cazul San Severino di Centola, de localnici.

Monica Gillocchi, consultant în relații publice, fiica unui locuitor din San Severino di Centola și unul dintre „salvatorii" satului fantomă, a mărturisit că a fost o aventură nebună. Aceasta descrie satul ca fiind un „loc al inimii și al minții”.

„Sunt mulți oameni din localitate sau copii care, ca și mine, s-au născut sau locuiesc în altă parte, dar care în fiecare an se întorc la San Severino și urcă ngoppa u' paese viecchio („pe culmile satului străvechi") pentru a-și regăsi originile și a-și imagina cum ar fi putut fi viața părinților, unchilor sau bunicilor lor în trecut", a afirmat Gillocchi.

„Satul vechi arată ca un bătrân înțelept care îl protejează pe cel nou și care imploră o nouă viață. Este ca și cum ai călători înapoi în timp pentru redescoperirea rădăcinilor”, a mai adăugat Gillocchi.

Până în prezent, singurele lucruri din San Severino di Centola care au fost restaurate, cu fonduri publice, sunt castelul impunător, drumul care duce la el și mica piață, unde de Crăciun sunt organizate expoziții de pictură și concerte.

„Loc al amintirilor”

Conform lui D'Angelo, el și ceilalți nu au investit prea mult din pricina lipsei de resurse și a problemelor birocratice.

„Nu am făcut prea multe”, a recunoscut el. „Tot sperăm ca primăria locală să intervină pentru a finaliza restaurarea. Deocamdată, suntem fericiți să deținem și să protejăm satul așa cum este, dar nu ne-ar deranja să găsim investitori dispuși să efectueze o restaurare”.

Un singur drum neasfaltat duce din satul nou în cel abandonat, locuit cândva de familii de fermieri și păstori. Caprele sălbatice sunt observate frecvent printre ruine. Orașele populare Marina di Camerota și Palinuro se află în apropiere, la fel ca și regiunea Basilicata.

În plus, persoanele care doresc să viziteze satul pot include pe listă ruinele unei catedrale, o capelă, un turn de observație construit împotriva raidurilor inamice, un palat aristocratic care a aparținut cândva lorzilor locali.

Există, totodată, un muzeu al migranților care prezintă unele dintre bunurile familiilor care au abandonat satul în anii 1800 în căutarea unui viitor mai bun în străinătate, inclusiv în SUA.

Conform lui D'Angelo, un grup de descendenți americani ai foștilor rezidenți care locuiesc în prezent în Pennsylvania se întorc în mod regulat să viziteze satul natal al strămoșilor lor.

„Cei mai mulți dintre cei care ne vizitează se întorc, acesta este un „loc al amintirilor", iar obiectivul nostru este să îl valorificăm în cel mai bun mod posibil", adaugă el.

Deși achiziționarea satului a fost o decizie uriașă, iar procesul de restaurare a fost departe de a fi simplu, el și ceilalți nu au niciun regret.

„Salvarea unor locuri ca acesta de la abandon este o datorie a noastră, a tuturor", afirmă Gillocchi.