Avertisment dramatic: Groenlanda atinge 20°C, România se apropie de criza majoră de apă

Situația apei, de la epuizarea pânzei freatice din Oltenia la criza din Mallorca și șocul celor 20 de grade Celsius înregistrate în Groenlanda, confirmă o realitate incontestabilă: clima se schimbă rapid. Bogdan Onac, cercetător la School of Geosciences din cadrul University of South Florida (SUA) și profesor asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, detaliază mecanismele care destabilizează clima planetei și riscă să lase România fără resurse subterane esențiale.

Specialistul, a cărui muncă de cercetare se concentrează pe reconstrucția nivelului mării, a schimbărilor climatice și a paleomediului prin analiza speleotemelor, gheții și guano-ului din diverse peșteri, locuiește în Florida, SUA. Pe lângă sud-vestul Statelor Unite ale Americii, inclusiv Arizona, New Mexico și California, Onac desfășoară cercetări în multe alte regiuni ale globului.

România, în topul țărilor europene amenințate de secetă

Bogdan Onac subliniază că România se numără printre cele mai vulnerabile țări din Europa în fața crizei apei. Datele Eurostat arată că țara noastră utilizează 33,9% din resursele sale de apă, un procent semnificativ peste pragul de avertizare de 20%. Această cifră este cu atât mai alarmantă cu cât media la nivelul întregii Uniuni Europene este de doar 5,8% din resursele de apă dulce provenite din ghețari, ape subterane, râuri și lacuri.

Problema apei este deja o realitate dură în sud-vestul Statelor Unite și într-o zonă tot mai extinsă din Oltenia, regiuni printre cele mai afectate de schimbările climatice. Expertul a explicat, într-o analiză, că regiunile americane au intrat într-o „balanță negativă” cronică de peste 15 ani, un scenariu care amenință și Oltenia, marcată de un proces accentuat de deșertificare, dar și litoralul Mării Negre. Autoritățile române nu au găsit încă soluții eficiente.

Ceea ce vedem în state precum Arizona, California sau New Mexico este un scenariu de coșmar provocat de depășirea unei limite critice: de mai bine de un deceniu și jumătate, aportul de apă din precipitații este atât de scăzut încât nu mai poate compensa consumul. S-a intrat într-o balanță negativă permanentă. Consecința directă este că marile rezervoare subterane au început să se epuizeze într-un ritm accelerat. Oamenii au continuat să foreze tot mai adânc, sperând că vor găsi noi surse de apă potabilă, însă realitatea din teren este necruțătoare. În multe locuri, pur și simplu nu mai există apă pe care să o poți extrage. Este o epuizare structurală, o lecție dură despre ce se întâmplă când tratezi o resursă epuizabilă ca pe un sac fără fund.
– Bogdan Onac, paleoclimatolog

O nouă circulație a apei la nivel global și riscul pentru Oltenia

Specialistul avertizează că, în prezent, apa nu mai circulă conform tiparelor cunoscute, cele învățate încă din copilărie. În trecut, zăpada abundentă din timpul iernii se topea și se infiltra în pământ, reîncărcând rezervele subterane. Acum, acest ciclu natural este perturbat, ducând la o distribuție inegală a precipitațiilor la nivel global.

Sunt aproape 10 sau 15 ani în care balanța este negativă și este o problemă foarte mare cu apa. Același lucru se poate întâmpla și în România, și în multe alte țări. În copilăria mea iarna era iarnă și ningea. Toată acea zăpadă se topea și intra în pământ, unde se acumula. Acum apa nu mai circulă așa cum știam noi încă de copii, de la lecțiile de științele naturii. Astfel, dacă, de exemplu, în sud-vestul Statelor Unite sunt perioade de secetă, în exact același timp există zone în alte părți ale Globului unde plouă excesiv, pentru că apa nu mai este redistribuită ca pe vremuri, aproximativ egal peste tot. Avem tot mai multe regiuni cu secetă și tot mai multe zone în care, în compensație, plouă enorm, deoarece apa respectivă continuă să circule cumva în natură. La noi, corespondentul zonei de sud-vest din SUA este Oltenia. Și știm că în Oltenia există zone care se confruntă cu o deșertificare accentuată. Probleme cu apa avem și pe litoralul Mării Negre.
– Bogdan Onac, paleoclimatolog

În fața acestor fenomene, oamenii sunt nevoiți să foreze la adâncimi tot mai mari, exploatând pânza freatică. Capcana, similară cu situația din Arizona, este că aceste acvifere de adâncime nu sunt inepuizabile. Dacă tiparul climatic se menține uscat și precipitațiile nu mai sunt suficiente pentru a reîncărca straturile geologice profunde, riscăm să ajungem și în Oltenia într-un deficit cronic de apă. Mai mult, dacă apa subterană este exploatată excesiv, localități întregi, în special din sudul țării, riscă să nu mai găsească nicio picătură de apă, chiar și prin foraje costisitoare și din ce în ce mai adânci.

Impactul global: de la topirea ghețarilor din Groenlanda la colapsul Gulf Stream

Ce se întâmplă într-o parte a lumii poate afecta direct natura din celălalt capăt al Globului. Topirea ghețarilor din Arctica și zona subarctică, deși influențează mai puțin circuitul direct al apei, are un impact major asupra oceanelor. Apa dulce rezultată crește nivelul oceanului și modifică salinitatea, perturbând curenții marini, fenomene interconectate într-un lanț complex.

Ceea ce se întâmplă în zona subarctică și în Arctica influențează mai puțin circuitul strict al apei în natură, pentru că acolo este mai multă gheață. Dacă se topește, oceanul crește și, mai mult decât atât, în ocean intră apă dulce care face ca salinitatea să se schimbe, iar curenții marini să nu mai funcționeze așa cum o făceau înainte. Acestea sunt lucruri conectate într-un lanț. Din cauza acestor schimbări climatice la nivel atmospheric, ele se răsfrâng asupra circuitului marin. Când în circuitul marin se schimbă sau se blochează ceva, se pot provoca lucruri foarte dramatice.
– Bogdan Onac, paleoclimatolog

Un exemplu elocvent este Atlanticul de Nord. Mulți au auzit recent despre Gulf Stream, curentul cald care transportă apă din Marea Caraibelor sau Golful Mexic de-a lungul coastei norvegiene, menținând temperaturi cu 15, 20 sau chiar 30 de grade Celsius mai ridicate decât în Siberia sau Groenlanda, la aceeași latitudine.

Acel curent, din cauză că topirea este atât de puternică în Groenlanda și apa de la ghețari ajunge în Atlantic, își schimbă densitatea în coloana de apă. În consecință, curenții marini se modifică, încetinesc sau pot fi reduși. Când sunt reduși în totalitate, atunci apare o problemă, pentru că apa și aerul cald aduse de Gulf Stream în Norvegia, Marea Britanie sau Islanda vor intra într-o fază de răcire foarte bruscă.
– Bogdan Onac, paleoclimatolog

Onac a observat personal aceste schimbări dramatice în Groenlanda, unde a participat la două expediții și se pregătește pentru a treia.

Am fost în două expediții în Groenlanda, iar vara aceasta merg în a treia. Am fost șocat când, la aproape 80 de grade nord, în mijlocul zilei, la soare, am măsurat 20 de grade Celsius. Nu mi-am imaginat vreodată că o să am 20 de grade acolo. Este adevărat că noaptea era minus 1 grad pe timpul lunii august, singura perioadă în care se poate merge, pentru că iarna temperaturile pot scădea la -40 sau -50 de grade. Vara, în schimb, când sunt 20 de grade, ghețarii se topesc într-un ritm nemaivăzut și nici măcar nu știu cum să descriu sunetul topirii lor. Este incredibil cât de mult se poate topi în timpul verii din calotele glaciare din Groenlanda. Ce am vrut să subliniez aici este faptul că, în timp ce în alte zone avem o încălzire, în altele apare o răcire accentuată.
– Bogdan Onac, paleoclimatolog

Modelul de adaptare: lecția Mallorcăi pentru România

Situația din Oltenia, cu problemele sale de apă, poate fi comparată cu cea din anumite regiuni ale Spaniei, în special Mallorca, unde Bogdan Onac își concentrează o parte din cercetare.

La noi, în România, avem acei munți care trec de 2.000 de metri și putem spune că încă mai sunt izvoare nesecate. Și totuși, vedem că se întâmplă ceva: rezervele de apă scad, mai ales în anumite zone. Pe de altă parte, sunt alte regiuni ale Europei care au probleme uriașe. Uitați-vă la Mallorca: deși are munți de până la 1.500 de metri, resursele lor de apă sunt aproape neglijabile. Au ajuns în situația în care apa pe care o pot extrage din foraje sau din rezervele lor subterane este tot mai puțină. Ei încearcă să se adapteze și au apelat la instalații de desalinizare a apei din mare, dar evident că această soluție este mult mai scumpă.
– Bogdan Onac, paleoclimatolog

Deși România încă beneficiază de izvoare montane, specialistul subliniază că rezervele de apă sunt în scădere, în special în anumite regiuni. Este un avertisment clar că, fără măsuri concrete de adaptare și gestionare sustenabilă, țara noastră ar putea ajunge în situații similare, unde soluții costisitoare precum desalinizarea ar deveni inevitabile.

Explorează subiectele:

Schimbări climatice Criza apei Bogdan Onac

Distribuie Distribuie Comentarii