Cine va guverna după criza de patru luni? PSD, între strategii complicate și nume noi

Eugen Tomac, Sorin Grindeanu si Alexandru Nazare Foto: Adevarul

Negocierile actuale pentru formarea unui nou Guvern, după patru luni de blocaj, îi readuc în prim-plan pe Sorin Grindeanu (PSD), Eugen Tomac (pro-președințial) și Alexandru Nazare (PNL). Fiecare dintre ei este susținut de o facțiune politică importantă: PSD îl propune pe Grindeanu, președintele Nicușor Dan îl preferă pe Tomac, iar PNL ar fi deschis la ideea unui Cabinet condus de actualul ministru al Finanțelor, Alexandru Nazare.

În ciuda faptului că a contribuit decisiv la căderea Guvernului Bolojan, Partidul Social Democrat se află acum, în mod paradoxal, în cea mai bună poziție pentru a reveni la guvernare. Întrebarea crucială, conform politologului George Jiglău, este dacă PSD va reuși să transforme această oportunitate într-o majoritate funcțională sau va rămâne dependent de voturile așa-zișilor "suveraniști".

Strategia PSD și vulnerabilitățile negocierilor

Conducerea PSD, reunită la Sinaia, a stabilit două direcții pentru consultările cu președintele Nicușor Dan. Prima opțiune vizează un guvern minoritar condus de Sorin Grindeanu. Social-democrații consideră că ar putea aduna suficiente voturi pentru această formulă, mizând pe sprijinul parlamentarilor PSD, UDMR, al reprezentanților minorităților naționale și, posibil, pe voturi din zona "suveranistă", la care s-ar adăuga parlamentari din gruparea "puciștilor" din PNL.

A doua variantă acceptată de PSD este numirea unui premier tehnocrat, cu condiția esențială ca guvernul să fie unul politic și să includă miniștri social-democrați. În acest scenariu, europarlamentarul Eugen Tomac, consilier onorific al președintelui Nicușor Dan, ar fi favorit, conform unor informații. Totuși, PNL și USR au anunțat deja că nu vor vota un executiv din care fac parte miniștri PSD, ceea ce face ca UDMR să devină un actor esențial în formarea oricărei majorități. În acest context, relația dintre PSD și parlamentarii din zona "suveranistă" rămâne o problemă extrem de delicată.

Greșeala strategică a PSD: De la poziție confortabilă la dependențe periculoase

George Jiglău consideră că PSD a comis "o greșeală strategică foarte mare" prin dărâmarea guvernului Bolojan. Înaintea moțiunii de cenzură, social-democrații se bucurau de o poziție mult mai avantajoasă.

PSD, în acea coaliție de guvernare, a jucat de la bun început rolul ăsta de opoziție în cadrul coaliției, mai ales în anumite momente, când mai apăsa pedala opoziției. Și cred că era o opoziție, din nou, confortabilă, pentru că aveau aproape jumătate din miniștri, aveau ministere importante, puteau să clameze tot felul de mici victorii, sigur, în contextul ăsta mai larg de nemulțumire, dar pe care puteau să i le atribuie foarte ușor lui Ilie Bolojan și USR-ului sau, în fine, cum voiau să-și formuleze mesajul. În același timp, aveau ministere importante unde puteau să-și proclame propriile rezultate.

Politologul George Jiglău subliniază că momentul moțiunii a schimbat radical situația partidului. Contribuind la înlăturarea lui Bolojan, PSD nu a reușit să construiască imediat o alternativă politică solidă, iar alianța cu AUR pentru demiterea premierului a rămas o vulnerabilitate majoră în negocierile ulterioare.

Din momentul în care au mers în Parlament cu moțiunea de cenzură, au fost mai multe elemente care au compus acea mare greșeală strategică despre care vorbeam eu. Faptul că s-au aliat cu AUR, scena aia cu Neașu și Peiu, cot la cot, ca să-l dea jos pe Bolojan, o să rămână acolo. Spuneam că le va fi foarte greu să formeze o majoritate proprie, o majoritate fără AUR, o majoritate care să poată să fie cât de cât funcțională și că vor sta cumva la mâna tuturor celorlalți. Adică la mâna PNL-ului, dacă PNL-ul vrea să mai facă o alianță cu ei, la mâna președintelui, dacă mai propune sau desemnează un prim-ministru de la PSD sau agreat de PSD.

Perioada de luni fără guvern și tentativele eșuate de formare a unui executiv confirmă că PSD a subestimat dificultatea înlocuirii lui Bolojan. George Jiglău remarcă: "Faptul că suntem până în ziua de astăzi fără guvern și au fost toate tentativele eșuate cu Tomac și cu Veștea, apoi lunga perioadă de așteptare până acum, cumva cred că ilustrează faptul că PSD n-a prea putut să facă mare lucru în termeni de formare a unui nou guvern."

Sorin Grindeanu: Premier cu costuri sau lider din umbră?

Prima variantă propusă de PSD este Sorin Grindeanu, pe care partidul îl consideră capabil să formeze un guvern minoritar. Situația sa este însă delicată. Dacă va prelua funcția de premier, Grindeanu va fi nevoit să își asume public deciziile fiscale și administrative ale noului Executiv, atrăgând costuri politice semnificative. Pe de altă parte, dacă nu ajunge la Palatul Victoria, el poate rămâne în poziția de lider PSD, controlând principala forță politică din guvern.

George Jiglău a observat o reticență inițială a lui Grindeanu:

Sorin Grindeanu mi-a dat impresia, de la bun început, de la final de iunie, de când a fost desemnat, propus el mai degrabă de partid ca fiind propunerea de prim-ministru pe masa lui Nicușor Dan, că nu-și dorește foarte tare să fie prim-ministru. A fost, știm, împins cumva de la spate din partid. Aici e o altă discuție internă, care cred că e relevantă, pentru că știm că în PSD cel care este împins în față servește un rol de moment, după care, la un moment dat, ajunge să fie dat jos, pentru că sunt alții care își așteaptă rândul ca să aibă cam aceeași traiectorie.

O eventuală guvernare PSD ar putea ridica întrebarea cine va plăti prețul politic al deciziilor dificile. Jiglău face o paralelă cu perioada Liviu Dragnea:

Dacă se ajunge în situația în care PSD este principalul partid în noul guvern, în viitorul guvern, iar Sorin Grindeanu nu este totuși cel care trebuie să încaseze toate costurile funcției de prim-ministru și să rămână totuși un fel de om din umbră, nici măcar foarte din umbră, dar care ghidează cumva activitatea Guvernului fără să încaseze toate costurile de imagine, e un fel de Liviu Dragnea care, desigur, fără voia lui neapărat, nu putea să fie prim-ministru.

Eugen Tomac: Varianta prezidențială, cu avantaje pentru PSD

O a doua opțiune în discuțiile de la Cotroceni este Eugen Tomac, europarlamentar și consilier prezidențial, care a mai fost propus pentru funcția de premier, fără succes. Pentru președintele Nicușor Dan, reluarea acestei propuneri după un eșec anterior nu pare a fi o mișcare puternică, după cum explică George Jiglău:

Dacă se ajunge la Eugen Tomac, după mine, pentru președinte, sigur, Tomac este o variantă pe care pare că o agreează, dacă vine din nou cu Tomac după eșecul din mai-iunie. Dar, iarăși, înseamnă o înfrângere pentru Nicușor Dan, pentru că pare că aici nu prea are prea multe opțiuni. Vine la aceeași listă foarte scurtă. Putem înțelege că sunt oamenii lui preferați, să zicem, dar, pe de altă parte, să vii cu o propunere care deja a fost respinsă nu mi se pare că dă foarte bine.

Cu toate acestea, dacă PSD acceptă varianta Tomac, social-democrații ar putea obține un avantaj semnificativ: acces la guvernare, ministere și resursele executive, având un premier agreat de președinte. Jiglău consideră că, într-un astfel de scenariu, PSD ar fi principalul câștigător:

Dar din tot peisajul ăsta, dacă mergem pe varianta cu Tomac și cu PSD, principalul câștigător, după mine, este PSD. În măsura în care poate să iasă cineva bine, pentru că cred că toți au avut, în ultimă instanță, de pierdut. Dar PSD iese bine profitând de acțiunile lui Nicușor Dan. Și aici, iarăși, că vrea Nicușor Dan să-i avantajeze, că PSD strânge cu ușa pe Nicușor Dan ca nu cumva altfel să susțină demersul AUR de suspendare sau cine știe ce discuție o fi acolo, una peste alta, PSD cred că este cel mai bine poziționat.

Alexandru Nazare: Soluția de compromis cu potențiale conflicte

O a treia variantă, Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor, a căpătat o vizibilitate crescută în discuțiile despre viitorul Guvern. Liberalii par să fi reevaluat posibilitatea susținerii sale. Nazare beneficiază de un avantaj important în negocieri datorită unui mandat reușit la Ministerul Finanțelor și a aprecierii sale atât în PSD, cât și de către Ilie Bolojan. Cu toate acestea, el nu se bucură de aceeași susținere prezidențială ca Eugen Tomac.

Politologul George Jiglău îi atribuie lui Nazare un profil unic în politica românească recentă:

Varianta cu Nazare este o situație foarte interesantă. M-am gândit mult dacă, în perioada asta, când, sigur, este ministru de ceva timp și înainte să fie ministru de Finanțe a mai fost ministru, dacă am mai avut vreodată un ministru, un politician, un tehnocrat, indiferent cum îl luăm, cu profilul ăsta la vârful politicii românești. Poate un Mugur Isărescu, să zic eu, în anii '90, poate Stolojan la începutul anilor '90. Dar în trecutul recent nu prea am avut genul ăsta de personaj.

Problema pentru PSD este că Nazare este asociat cu măsurile de disciplină bugetară și agenda fiscală promovate anterior de Bolojan. Dacă aceste politici vor continua, social-democrații ar putea ajunge să susțină un premier care promovează măsuri pe care ulterior le-ar putea critica.

Ilie Bolojan le taie complet libertatea de acțiune. Deci a mers odată, mă rog, cu nuanțele pe care le pomeneam adineauri, până unde a mers și câte beneficii le-a adus, dar nu văd de ce n-ar merge din nou și să meargă cu genul ăsta de discurs până în 2028, în condițiile în care, din nou, ei sunt la guvernare, deci au acces la finanțe, la buget, la tot ce înseamnă să ai miniștrii, cei mai mulți miniștri, cel mai probabil. În câteva luni, cine știe, mergând către 2028, s-ar putea să asistăm la un film foarte asemănător.

Rolul cheie al UDMR: echilibrul puterii

Poziția UDMR este una dintre cele mai importante în aceste negocieri. Formațiunea condusă de Kelemen Hunor nu a votat moțiunea împotriva lui Bolojan și nici nu a susținut ulterior guvernele propuse de Tomac și Veștea. Cu toate acestea, Kelemen Hunor a informat liderii PSD și PNL că parlamentarii maghiari vor vota orice propunere de prim-ministru venită de la Nicușor Dan.

George Jiglău subliniază abordarea pragmatică a UDMR:

Ne-am obișnuit, cred, de multă vreme încoace că UDMR, cum e și firesc până la un punct, are o agendă proprie. Este un partid cu o formație politică foarte bine calculată și, pe vremea lui Markó Béla, era așa. Kelemen Hunor deja de foarte mulți ani, poate și mai profesioniști din punct de vedere al politicii. Deci, cum ziceam, e politică, e normal ca fiecare partid să-și urmeze cumva interesul și să încerce să rămână cu niște linii roșii pe care, până una alta, nu și le-a depășit.

Un argument suplimentar pentru implicarea UDMR într-o formulă de guvernare alături de PSD ar fi reducerea dependenței social-democraților de AUR, Victor Ponta și celelalte grupări "suveraniste".

Dacă li se cere sprijinul și dacă, aici de fapt cred că va fi o chestiune importantă pentru UDMR, și dacă intră UDMR în această coaliție, înseamnă a nu apela prea mult la suveraniști. Fie că vorbim de AUR, fie că vorbim de Ponta și POT sau de celelalte grupulețe care mai sunt acolo. S-ar putea ca asta să fie, de fapt, un argument destul de bun, zic eu, al UDMR. Mai bine ne călcăm noi cumva pe cuvânt, atât cât a fost el și de care, uite, ne-am ținut până acum, decât să meargă PSD către acea zonă din Parlament.

Provocarea majorității: Stabilitate după învestire

Chiar dacă PSD reușește să obțină voturile necesare pentru învestirea unui guvern, problema fundamentală rămâne funcționarea ulterioară a majorității. Un executiv poate trece de Parlament cu sprijinul unor grupuri disparate, dar întâmpină adesea dificultăți în adoptarea proiectelor legislative. În cazul PSD, riscul este amplificat de potențiala dependență simultană de UDMR și de parlamentari proveniți din zona "suveranistă".

Cred că pentru investire nu ar fi o problemă așa de mare, că mai sunt și puciiștii din PNL, și ar fi o problemă poate pentru funcționarea majorității. Dar fix despre asta este vorba în continuare. Chiar dacă, să zicem, se așază lucrurile cumva, se alătură UDMR, trecem și de data asta de riscul de a avea AUR prea aproape de zona guvernării, e clar că se întețesc momentele în care acest risc apare și vor fi tot mai multe de genul ăsta.

Avertismentul politologului George Jiglău subliniază că negocierile nu se limitează la numele premierului. Miza reală este construirea unei majorități capabile să susțină Guvernul pe termen lung, mai ales în contextul deciziilor dificile pe care executivul le va avea de luat în privința deficitului și a cheltuielilor publice.