"Dacă există un scop al actelor noastre pe care-l urmărim pentru el însuşi, iar pe celelalte numai în vederea acestuia, şi dacă nu orice lucru îl dorim în vederea a altceva (căci astfel s-ar merge înainte la nesfârşit, iar aspiraţia ne-ar fi vană şi inutilă), este evident că acest scop trebuie să fie binele, şi anume binele suprem. Într-adevăr, nu este oare şi pentru viaţă de o mare însemnătate cunoaşterea lui? Şi, posedând această cunoaştere, nu am nimeri mai bine, asemeni arcaşilor, ţinta a ceea ce trebuie să realizăm? Dacă aşa stau lucrurile, să încercăm a defini, fie şi sumar, natura acestui bine şi să vedem ce ştiinţă sau disciplină se ocupă de el . S-ar părea că binele face obiceiul ştiinţei cu cea mai mare autoritate şi cu cea mai înaltă organizare, iar aceasta se arată a fi politica. Ea stabileşte care sunt ştiinţele necesare cetăţilor şi pe care anume şi în ce măsură trebuie să le studieze fiecare clasă de cetăţeni. Şi vedem că până şi disciplinele care se bucură de cel mai înalt prestigiu, precum strategia, economia sau retorica, îi sunt subordonate." - Aristotel, Etica nicomahică (pp. 30, Editura IRI, Bucureşti, 1998)

Distribuie Tweet Trimite pe WhatsApp