Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a instituit un regim de teroare în Moldova. În seara zilei de 29 martie 1848, domnul a înăbuşit mişcarea revoluţionară cu forţa armată, operând numeroase arestări, notează lucrarea "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Domnitorul Mihail Sturdza FOTO Adevărul

Sturdza a refuzat să accepte din cele 35 de puncte ale petiţiei-program, redactate în cadrul întrunirii reprezentanţilor grupărilor liberal-democrată şi liberal-moderată din Moldova, pe cele referitoare la dizolvarea Adunării Obşteşti şi înfiinţarea gărzii cetăţeneşti, relatează Agerpres.

Luând act de refuzul lui Sturdza, deputăţia, în componenţa căreia se aflau, printre alţii, Vasile Ghica, Costache Moruzi şi C. Rolla, s-a retras pentru a transmite conducătorilor mişcării, adunaţi, între timp în casa logofătului Al. Mavrocordat, punctul de vedere al acesteia. Sub influenţa mulţimii, Adunarea a hotărât să nu facă nicio concesie. Reîntorşi la palat, membrii deputăţiei au expus domnului decizia fruntaşilor revoluţionari şi i-au dat un răgaz de o jumătate de oră pentru a-şi preciza poziţia.

S-a retras cu familia la cazarmă și a trecut la represiuni

Derutat la început, Mihail Sturdza şi-a recăpătat cumpătul, a concediat deputăţia, s-a retras cu familia la cazarmă şi a trecut degrabă la organizarea înăbuşirii mişcării revoluţionare. Unităţile militare din Iaşi, puse sub comanda fiilor săi, Dimitrie şi Gr. Sturdza, au fost mobilizate şi pregătite pentru intervenţie, conform volumului "Revoluţia română din 1848" (Editura Politică, Bucureşti, 1969).

Potrivit aprecierilor consulului rus Tumanski, numărul celor adunaţi la casa logofătului Al. Mavrocordat din dealul Copoului, unde aşteptau răspunsul domnului, era de aproape 1.200. Câţiva din tinerii cu vederi radicale - V. Ghica, C. Racliş, Al. I. Cuza - au rostit îndemnuri la rezistenţă armată, la răsturnarea ocârmuirii prin violenţă: "glasul nodorului este glasul lui Dumnezeu", declara V. Ghica, cerând unirea tuturor, pentru a mântui "ţara de despotism", în timp ce Al. Ioan Cuza reliefa sensul final al sacrificiului cu următoarele cuvinte: "cu moartea noastră trebuie să deschidem un viitor naţiei noastre, vrednic de mărirea trecutului strămoşilor noştri români.

"Târgul întreg este luat cu asalt"

Represiunea , deosebit de violentă, începută prin arestarea şi maltratarea celor aflaţi la Copou, s-a desfăşurat în noaptea de 29 spre 30 martie/10-11 aprilie şi în zilele care au urmat. Ea s-a abătut, în mod egal, asupra tuturor categoriilor sociale care, sub o formă sau alta, şi-au arătat nemulţumirile. După aprecierea lui Vasile Alecsandri, "târgul întreg este luat cu asalt de bande de slujitori beţi şi de arnăuţi aprinşi de dorul prădăciunii".

Către ora 21.00, unităţile din garnizoana Iaşi, sub comanda lui Grigore Sturdza, au luat cu asalt casele lui C. Sturdza şi Al. Mavrocordat. La primul, unde se afla doar proprietarul şi familia, raidul s-a încheiat repede. În schimb, la casa lui Al. Mavrocordat, unde se mai aflau o parte din revoluţionari, a avut loc o ciocnire destul de violentă. Revoluţionarii au ridicat o baricadă, pentru a împiedica pătrunderea armatei. În incident au căzut victime şi din rândul populaţiei civile. Au avut loc peste 300 de arestări.

13 tineri, considerați inițiatorii acțiunii revoluționare

Cei consideraţi a fi iniţiatorii acţiunii revoluţionare, "13 din tinerii cei mai însemnaţi din Moldova", printre care, Al. I. Cuza, A. Moruzi, V. Canta, Em. Costache Epureanu, Zaharia Moldoveanu, Mitică şi Răducanu Rosetti, N. Catargiu, D. Filipescu, Gr. Romalo şi Sandu Miclescu, au fost expediaţi, în mare grabă, la Galaţi şi de aici spre Măcin, pentru a fi predaţi turcilor. Şase dintre ei, între care şi Al. I. Cuza, au reuşit să fugă de sub escortă la Brăila, şi de acolo, cu sprijinul consulului austriac din Galaţi şi a celui englez din Brăila, au ajuns în Transilvania, de unde, mai târziu au pornit spre Bucovina. Vasile Alecsandri, împreună cu alţi câţiva, au scăpat de arestarea din seara de 29 martie şi s-au refugiat fie în Transilvania, fie în Ţara Românească sau în Bucovina. Constantin Moruzi, victimă a represiunii, nota că aceasta s-a exercitat asupra tuturor acelora care şi-au pus semnătura pe actul revoluţionar. Boierii cei mari au fost arestaţi, iar celor de ranguri inferioare li s-au aplicat între 50 şi 250 de lovituri, potrivit surselor amintite mai sus.

A impus un regim de teroare

Mihail Sturdza a instituit un regim de teroare în Moldova. A solicitat Curţii de la Sankt Petersburg adoptarea mai multor măsuri pentru menţinerea ordinii în ţară: trimiterea peste Dunăre a delicvenţilor, care jucaseră un rol important în mişcarea revoluţionară, cu interdicţia de a mai reveni, un firman care să prevadă închisoarea în fortăreţele Rumeliei pentru orice conspirator, concentrarea de trupe la graniţe, pentru a interveni în caz de necesitate, instituirea, la Iaşi, a unei curţi marţiale, cu misiunea de a judeca repede cazurile de rebeliune deschisă şi de a executa imediat hotărârile care prevedeau pedeapsa capitală. Tinerilor moldoveni, care fuseseră la studii în Franţa şi se întorceau pentru a se alătura mişcării, li s-a interzis intrarea în ţară fiind opriţi la graniţă. S-a instituit cenzura, pentru a împiedica intrarea publicaţiilor cu conţinut revoluţionar din Ţara Românească şi Transilvania, potrivit volumului "Revoluţia română din 1848" (Editura Politică, Bucureşti, 1969).

Toate aceste măsuri au dus, în cele din urmă, la stingerea mişcării din capitala Moldovei, însă nu a putut ascunde nemulţumirile întregii populaţii, în special, a ţărănimii, ale cărei manifestări de nesupunere au continuat şi s-au prelungit până la sfârşitul anului. Acţiunile revoluţionarilor moldoveni s-au desfăşurat fie în exil, fie în ţară, în condiţii de profundă clandestinitate. Continuarea revoluţiei în Moldova a fost stimulată de izbucnirea şi desfăşurarea mişcărilor din Ţara Românească şi Transilvania.