De la țărani la gangsteri: românii din anturajul lui Al Capone și John Dillinger

Perioada dintre 1920 și 1940 a reprezentat o „epocă de aur” pentru organizațiile de crimă organizată din Statele Unite, influențată de prohibiție și Marea Criză Economică. Nume precum Al Capone, „Lucky” Luciano, John Dillinger sau Bugsy Siegel au dominat această perioadă, devenind personaje legendare. În mod surprinzător, în această lume dură și îndepărtată pentru România, doi țărani români au reușit să se impună și să colaboreze cu celebri interlopi americani.

Ieronim Budac: de la cioban sibian la partenerul lui Al Capone

Unul dintre acești români a fost Ieronim Budac, originar din satul Oprea, comuna Cârțișoara, județul Sibiu. Născut pe 6 mai 1897, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, Budac a avut o copilărie marcată de greutăți. Orfan de tată de la vârsta de 6 ani, a fost nevoit să muncească de mic, alături de mama sa. Deși inteligent și silitor, a apucat să facă doar patru clase primare, ajungând ulterior cioban.

La 17 ani, în 1914, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, sărăcia l-a împins pe Ieronim să caute o viață mai bună peste ocean. A plecat în Statele Unite, fără să cunoască limba, dar plin de hotărâre. Acolo, a muncit din greu pentru un dolar pe zi, o sumă insuficientă pentru un trai decent, așa cum mărturisea ulterior:

Până la etatea de 17 ani am fost la mama. Fiind văduvă cu 5 copii, tot timpul am fost cioban la oi. La etatea de 17 ani, mama m-a trimis în America, ca să pot ajuta mai bine, însă s-a înșelat că ieu, ajuns în America, am lucrat cu 10 cenți pe oră, adecă 10 ore cu un dolar. Acești bani nu-mi ajungeau să mănânc și să mă îmbrac. Am plecat în anul 1914, iarna, iar în primăvară a început războiul și până în anul 1918 nu am mai putut coresponda cu cei de acasă.

— Ieronim Budac într-o declarație scrisă la Securitate, în 1954

Soarta lui Budac a început să se schimbe după ce a întâlnit o altă româncă emigrată, a cărei familie deținea o brutărie în Chicago. Ieronim a început să facă bani din vânzarea țuicii produse după rețete învățate acasă, o băutură mai ieftină și destul de apreciată.

Odată cu intrarea în vigoare a prohibiției în 1920, afacerea sa cu alcool a fost închisă. Atunci, se spune că l-a întâlnit pe legendarul gangster Al Capone, care opera tot în Chicago. Având amândoi interese comune în comerțul ilegal cu alcool, Al Capone l-a recrutat pe Budac. Românul a devenit șoferul preferat al gangsterului, transportând cantități mari de alcool de contrabandă și producând „moonshine românesc”, adică țuică sau palincă, pentru rețeaua acestuia.

Timp de cinci ani, țăranul din Cârțișoara a trăit o viață periculoasă de gangster. A fost implicat în urmăriri spectaculoase și situații extreme, cum ar fi un episod în care a fost nevoit să sară cu camionul plin de băutură în fluviul Mississippi pentru a scăpa de o baraj al FBI-ului. Traian Cânduleț, în Monografia Comunei Cârțișoara, consemnează:

Întors în ţară a povestit rudelor că printre altele, în perioada prohibiţiei antialcoolice, a fost angajat de marele gangster Al Capone să-i transporte cu camionul masive cantităţi de whisky. Într-una din întâlnirile sale cu Poliţia Federală, în baza instrucţiunilor marelui boss, a intrat cu camionul plin de băuturi în fluviul Mississippi, salvându-se de două ori, o dată de la o moarte aproape sigură şi a doua oară din mâinile Poliţiei.

— Traian Cânduleț în Monografia Comunei Cârțișoara

Ieronim Budac a revenit în România pentru o perioadă, lăsându-și soția acasă. S-a întors în America, continuându-și afacerile cu Al Capone și dezvoltând o „filieră românească” în cadrul mafiei. Alături de alți trei consăteni – Filimon Folea și Ioan Blendea, cunoscut ca "Tiți" – a făcut contrabandă pentru Al Capone. Românii s-au dovedit a fi șoferi pricepuți, buni țintași și curajoși. Când FBI-ul a început să-i urmărească îndeaproape, Budac și prietenii săi au fugit în Brazilia, iar de acolo s-au întors în România.

În 1930, Ieronim Budac a ajuns în satul natal, Cârțișoara, cu o avere considerabilă, suficientă pentru a cumpăra o mare parte din comună. Și-a construit o casă și o distilerie modernă, continuându-și activitatea în producția și vânzarea de țuică, devenind una dintre cele mai importante distilerii din Transilvania. Faima sa a crescut, iar Ieronim a fost ales primar al Cârțișoarei din partea Partidului Liberal, funcție pe care a deținut-o timp de 14 ani, timp în care a dezvoltat semnificativ comuna.

„Am construit un local mândru de școală, care se vede și azi împreună cu tot poporul care mă asculta foarte mult”, mărturisea Budac despre mandatul său.

În timpul regimului comunist, a intrat în atenția Securității. Pentru a evita închisoarea, a acceptat să devină informator, dar a reușit să-i păcălească pe securiști, oferind informații vagi, pretinzând că are probleme de auz sau de vedere. Ieronim Budac a decedat în comuna natală pe 23 septembrie 1977, la vârsta de 80 de ani. Interesant este că, după ce a fost eliberat din Alcatraz, faimosul Al Capone i-a trimis scrisori, invitându-l să se întoarcă în SUA pentru a relua afacerile.

Ana Cumpănaș (Anna Sage): de la Comloșu Mare la „Femeia în Roșu”

O altă figură românească remarcabilă în lumea interlopă americană a fost Ana Cumpănaș, cunoscută sub numele de Anna Sage. Născută în 1889, în satul Lunga din comuna Comloșu Mare, pe atunci în Banatul austro-ungar, Ana provenea dintr-o familie săracă de țărani.

În 1909, s-a căsătorit cu Michael Chiolak și, în 1914, au emigrat împreună în Statele Unite, stabilindu-se în East Chicago, Indiana. Ana Cumpănaș a avut un copil cu primul soț, dar a fost părăsită de acesta. Rămasă singură, fără cetățenie și fără venituri, Ana s-a orientat către prostituție în Indiana. Spiritul ei întreprinzător a ajutat-o să-și deschidă propriul bordel în East Chicago, extinzându-și ulterior afacerea și în orașul Gary.

S-a căsătorit apoi cu un avocat român emigrant, iar pentru o mai bună integrare, ambii soți și-au adoptat numele de familie Sage.

După ce a divorțat de avocat, Ana și-a reluat activitatea de matroană, mutându-se în Chicago, un epicentru al crimei organizate la sfârșitul anilor '20. A deschis un bordel pe strada Halsted, devenind cunoscută în lumea interlopă ca „tușa Anna”. Acolo, bordelul său a devenit un loc frecventat chiar și de gangsteri, iar în această perioadă s-ar fi împrietenit cu celebrul John Dillinger, considerat de FBI inamicul public numărul unu al SUA în anii '30. Unele surse spun că ar fi fost amanta lui Dillinger, altele că era doar o prietenă apropiată a lui Polly Hamilton, partenera oficială a mafiotului.

Ana Cumpănaș a folosit relația cu John Dillinger pentru a-și salva situația personală. Amenințată cu deportarea din cauza „caracterului moral scăzut”, ea a văzut în capturarea lui Dillinger o șansă de a obține cetățenia americană. Așa a ajuns să-l trădeze. Îmbrăcată într-o rochie roșie, Ana l-a indicat agenților FBI pe Dillinger, care a fost împușcat în fața unui cinematograf din Chicago. De atunci, Ana Cumpănaș a rămas în istorie cu porecla de „Femeia în roșu”.

În ciuda înțelegerii cu FBI-ul, autoritățile americane nu și-au respectat promisiunile. Ana nu a primit cetățenia și nici recompensa integrală pentru prinderea lui Dillinger. A fost deportată în România, unde a locuit în Timișoara până la moartea sa, în 1947, se pare, din cauza unui cancer la ficat.

Explorează subiectele:

Ieronim Budac Ana Cumpănaș Mafia americană

Distribuie Distribuie Comentarii